17.9 C
Campulung Muscel
June 15, 2021

De la “Hore” şi “Brâuri” voioase, la chiuituri politice nervoase

Recitalurile la sentiment ale copiilor care le-au cântat aleşilor înaintea şedinţei, în numele scrisorii – fără plic -, pe care o slăvim în 2021, l-au înmuiat atât de tare pe Liviu Ţâroiu, că a uitat îndatoririle de amfitrion, în lipsa preşedintelui de şedinţă. Când dezbaterea Legislativului local nu are moderatorul desemnat, decanului de vârstă al Consiliului îi revine sarcina de a invita colegii să lanseze propuneri pentru acest rol. Nu e noutate ce scriu acum, căci aceia care sunt familiarizaţi cu şedinţele din timpul lui Călin Andrei şi Liviu Ţâroiu ştiu cum debuta fiecare întrunire. Cu Ion Dumitraşcu, decan de carieră în mandatele lui Andrei, apoi cu Gheorghe Sârbu, în această postură, pe timpul lui Ţâroiu, poftind membrii Consiliului să nominalizeze prezidentul. Momentul se repeta la fiecare şedinţă, întrucât preşedinţii erau schimbaţi lunar. Abia în 2020, pe finalul legislaturii PSD-iste, a fost adoptată şi la Câmpulung regula preşedinţilor aleşi pentru trei luni.
Joia trecută, aleşii erau într-o situaţie similară celor din mandatele trecute. Alexandru Hagi, căruia îi revenea misiunea de conduce dezbaterile în aprilie, mai şi iunie, nu şi-a putut onora obligaţiile luna trecută. Era nevoie de alt lider al dialogului, prin urmare, Liviu Ţâroiu, conform uzanţelor, trebuia să intre în acţiune. Curtoazia făcută de colegi celui mai vârstnic component al Consiliului, care, împreună cu secretarul, face oficiile de gazdă, în lipsa preşedintelui, nu s-a respectat de această dată. De ce? Pentru că Ţâroiu moţăia în front, visând la „Doamna Florilor”, care încheiase spectacolul! Chema cumva Elena Lasconi Poliţia Locală ca să-l salte pe fostul primar, pentru îndrăzneala de a-şi revendica atribuţiunile alocate în virtutea respectului pentru vârstă?! Eu zic că nu.
Acesta trebuie să fie motivul pentru care primăriţa a preluat sarcini care nu-i revin la o şedinţă de Consiliu. Dacă secretarul Primăriei n-a zis nimic, decanul de vârstă n-a zis nimic, trebuia să dea cineva startul dezbaterii. Numai aşa îmi explic încălcarea unor reguli simple, uşor de memorat, în cele şapte luni trecute din acest mandat. Dar asta este din categoria „mărunţişurilor”, aidoma unora dintre intrigile PSD-iste, care continuă jocul liberalilor, prezenţi în faţa lui Ţâroiu cu nimicuri. Că pâlpâie un bec, că e iarba mare, că lipseşte un capac de canal, că e rupt un indicator, că e şters marcajul stradal şi altele din categoria banalităţilor. Vorba USR-iştilor, care se pot rezolva cu un telefon. Vorba primăriţei, dat şi la zece noaptea directorului ADP care, dacă vrea să-şi păstreze funcţia, nu poate cere un ordin de restricţie la adresa superiorilor, din cauza hărţuirii la care este supus. Nu spun că toate intervenţiile opozanţilor au fost „apă de ploaie”, de vreme ce le acordăm atenţie dezvoltându-le în ziarul nostru. Fără făţărnicie vorbind, şi dacă ar veni cu idei de dezvoltare, cum am auzit, tot n-ar fi bine, căci li s-ar cere sursa de finanţare.
Are noroc Ciprian Neculăescu, erijat în lider al grupului PSD, căruia îi aparţine patetica încercare de a face opoziţie cerând reparaţia unui leagăn în Grădina Publică. Are noroc, pentru că reacţia tumultoasă a primăriţei îi acoperă amatorismul neperceput de publicul cu timpanele predate decibelilor stârniţi de opoziţie. Adică Liviu Ţâroiu era la curent cu deplasarea de joi, la Bucureşti, a lui Bogdan Pătru, după indicatoare rutiere, aşadar, îi ştie programul de parcă i-ar fi tot şef, dar nu-i cere o reparaţie minoră? Nu i-o cere, ca să nu ajute Primăria pierdută. Deşi nu-i împiedică nimeni să ţină conferinţe de presă şi să-şi prezinte realizările ca aleşi locali.
Relaţia Elenei Lasconi cu acei consilieri care profită de discreţia activităţii ei pentru a o provoca, ştiindu-i riposta pătimaşă, se poate îmbunătăţi în următorul fel. Şi Călin Andrei, şi Liviu Ţâroiu îşi rezervau, când considerau că e cazul, partea de început a „diverselor”, pentru comunicările proprii. Mai ales când aveau deplasări la Bucureşti, pe la ministere, obişnuiau – Liviu Ţâroiu, mai puţin, dar Călin Andrei era generos cu astfel de informări – să anunţe Consiliul ce-au discutat acolo. Dă bine pentru tine, ca primar, pentru că şedinţele sunt transmise în direct, să spui oamenilor că eşti în contact cu ministerele de care Câmpulung are nevoie, că insişti acolo pentru Câmpulung şi că nu aştepţi să descopere Răuţoiu o oală cu galbeni îngropată pe bulevard.
Elena Lasconi a avut de nu ştiu câte ori ocazia unor astfel de prezentări, pe care s-a încăpăţânat s-o rateze. La recenta şedinţă de Consiliu, a ajutat-o Dorin Mirea să se pună în evidenţă, vorbind despre deplasarea la Bucureşti. Acesta i-a ridicat mingea la fileu cu subiectul Gării, pe care Lasconi îl discutase cu secretarul de stat cu astfel de responsabilităţi. Dar, dacă alesul POL nu deschidea subiectul cu o întrebare despre proprietatea jalnică a CFR-ului de la Câmpulung, Lasconi n-avea de gând să vorbească despre ceva ce o avantaja şi ca primar, şi ca politician.
Asta mi-e greu să înţeleg. De ce-ţi consumi energia certându-te cu Neculăescu, în loc să le vorbeşti oamenilor despre lucrurile pe care le faci?! Măcar despre cele care pot fi dezvăluite. Nu când se vor concretiza, căci, poate, unele nu se vor concretiza niciodată. Dar asta nu te împiedică să le spui oamenilor că te-ai zbătut pentru ele. Asta înseamnă isteţime politică.
Lângă Câmpulung, primarul Miriţă, care are obiceiul unor asemenea informări la sfârşitul şedinţelor de Consiliu, prezintă rezumatul proiectelor sale: în ce stadiu se află, în fiecare lună, lucrările în derulare, în ce fază sunt proiectele depuse la finanţator, pentru ce investiţii a făcut achiziţii de servicii, ce constructori le-au câştigat.
Dacă un primar de comună poate, poate sigur şi Elena Lasconi. Nu poate primarul necinstit, care ia şpagă la atribuirea contractelor, dar nu e cazul ei. De ce cred eu că sunt utile astfel de comunicări, care n-ar lungi cu mai mult de un sfert de oră întâlnirea aleşilor? Pentru că aşa scapă şi de o parte dintre întrebări, cum au fost cele despre Bulevardul „Pardon” şi Piaţa Centrală, iar noi, auditoriul, scăpăm de tămbălău.
Mi se părea normal, pentru că debutase o lucrare atât de aşteptată, ca vestea redeschiderii şantierului pe Bulevardul „Pardon” să-i aparţină primăriţei, care, cu ocazia asta, anunţa revenirea la sensul unic, pentru care Primăria şi Poliţiile şi-au luat cuvenite ocări, din cauză că n-au făcut o informare corespunzătoare. Atunci când ataci primul un subiect incomod pentru beneficiari, cât durează lucrările, ai un avantaj în ochii (şi urechile) ascultătorilor. Pe care, obligatoriu, îi „îmbrobodeşti” cu scuze, rugăminţi şi apeluri la înţelegere. La astfel de fineţuri trebuie lucrat.

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!