Câmpulungenii îşi amintesc cu plăcere de vremurile în care lacul din Parcul „Olga Bancic”, aşa cum se numea înainte de revoluţie, era un spaţiu al veseliei, datorită hidrobicicletelor, care nu duceau lipsă niciodată de clienţi. Cel puţin, adulţii de astăzi, care, în anii ’80, au fost elevii Şcolii Generale nr.3 şi care erau scoşi frecvent la curăţenie în parc, păstrează această amintire frumoasă din copilăria lor. Atenţia le era distrasă de veselia celor care se plimbau pe lac cu aceste ambarcaţiuni de agrement, distracţia acelor timpuri. Şi, în ciuda faptului că era parcul plin de lume dornică să pedaleze pe lac, nu era mizeria din prezent, orice s-ar spune. Erau oameni şi atunci în parc, sunt şi acum, numai că obiceiurile s-au schimbat. În plus, acum 35-40 de ani, aveai ce să faci în parc. Acum, în afară de a sta pe bancă şi a conversa… dacă ai cu cine. Dacă nu, nădejdea rămâne Facebook, pentru „omorârea” timpului liber.
- În perioada comunismului a funcţionat şi un patinoar artificial
Imaginea care însoţeşte aceste rânduri a fost inserată în albumul „Câmpulung”, avându-i ca autori pe Manole Bivol, Mircea Constantinescu şi Ştefan Trâmbaciu, apărut la Editura Sport-Turism, Bucureşti, în 1986.
De asemenea, medicul chirurg şi memorialistul Dumitru Baciu scrie în cartea sa „Lumini muscelene” despre schimbările produse în Câmpulung în perioada comunistă, dat fiind anul apariţiei lucrării, 1980. Iată ce a consemnat acesta legat de parcurile oraşului: „O acţiune de înfrumuseţare şi sistematizare a Grădinii Publice, a bulevardului şi parcurilor oraşului a fost începută şi este în continuă desfăşurare, antrenând prin muncă voluntară o mare parte a populaţiei. (…) După cele două stadioane din faţa Şcolii Pedagogice, noi baze sportive s-au amenajat în zona Parcului „Olga Bancic”: un ştrand, un patinoar artificial şi un teren pentru handbal, tenis, baschet.”
Şi să se vrea crearea unui spaţiu dinamic, care să se apropie de dorinţele câmpulungenilor – în care să îmbine relaxarea cu mişcarea – nu se prea poate în zilele noastre. Statutul de monument istoric al Parcului „Kretzulescu” limitează funcţionalităţile acestuia şi obligă la o destinaţie „statică”, în acord cu prevederile legale de protecţie a zonelor urbane de patrimoniu.