Editorialul de vineri
„Tu ce ai schimba în Câmpulung?” Probabil nu mulţi dintre câmpulungeni îşi amintesc întrebarea cu care, acum şapte ani, candidatul la funcţia de primar Ţâroiu îşi testa electoratul, jucând rolul aplecatului spre nemulţumirile edilitar-gospodăreşti ale votanţilor. La localele din 2008, a circulat în municipiu, printre mormanele de maculatură de campanie ale PSD-ului, scumpă şi agresivă, din punct de vedere al cantităţii, cu care şi-a eclipsat adversarii politici, un pliant gen carte poştală, lucios şi colorat, având un mesaj scris pe diagonală: „Tu ce ai schimba în Câmpulung?” „Pliantul cu găina lui Ţâroiu” a fost denumit, la acea vreme, datorită zburătoarei imortalizate în prim planul fotografiei realizate în mizerul peisaj al Vişoiului, după blocurile sărăcăcioase din fundal, cu faţade mozolite de fumul emanat de coşurile sobelor de apartament. Maidanul de lângă blocuri este murdărit de gunoaiele care n-au mai ajuns la tomberon. Apare şi un maidanez în planul îndepărtat, însă piesa de rezistenţă a pliantului electoral, care induce ideea de schimbare a aspectului rural al cartierului câmpulungean, este o găină evadată, pesemne, de pe uliţa coteţelor din Vişoi.
În 2008, Ţâroiu, a cărui galinacee nu i-a convins pe votanţi, a avut ocazia să afle ce n-ar schimba oamenii în Câmpulung. N-ar schimba primarul şi, într-adevăr, nu l-au schimbat, căci, în urmă cu şapte ani, Călin Andrei îşi adjudeca cel de-al doilea mandat. Ţâroiu n-a rămas cu mâna goală, deoarece „strămoşul” USL-ului, al cărui schelet va fi descoperit de istorici şi analişti politici, peste ani, la Câmpulung, l-a plasat în stânga lui Călin Andrei. Ca viceprimar, funcţie cu care s-a consolat, după eşecul la locale, lui Ţâroiu i s-au dat în grijă toţi maidanezii şi toate găinile din municipiu, pe care n-a reuşit să le elimine dintre betoanele urbane. Ba avem acum şi curci, şi bibilici, şi raţe, şi gâşte pe lângă blocuri, ai căror locatari sunt treziţi de ţignalul cocoşilor de pomană, la crăpatul zorilor, fiindcă jumătate din populaţia cartierului n-are serviciu. Datorăm cotcodăceala matinală „coteţiadei” din Vişoi, care nu numai că n-a fost demolată, dar s-a întins peste coastă atât de mult, încât o fi ajuns în Valea Mare.
Cum găina lui Ţâroiu nu s-a transformat într-o pasăre a paradisului, tot aşa nici maidanezul n-a luat forma unui pudel pieptănat şi parfumat, fiindcă tot ne întreba candidatul PSD-ului ce am schimba în Câmpulung. La şapte ani distanţă de momentul în care pe actualul viceprimar-primar îl rodea curiozitatea să ştie ce schimbări visează alegătorii, acesta are întâlniri cu nemţii, din păcate, nu investitori într-o activitate economică, care să ne dea de muncă. Nu. Au venit nişte blondine tatuate, iubitoare de maidanezi, ca să-l ajute pe Ţâroiu să înfăptuiască schimbarea dorită de 99% dintre câmpulungeni. Ce ironie! Acum 25 de ani, când au venit nemţii la ARO – şi sigur n-au venit cu escrocherii americăneşti – au fost luaţi cu un „huo!” ciobănesc. Mercedes nu era de nasul muscelenilor! Cum mai puteau s-o prăduiască, cu stricteţea şi corectitudinea germană în umbra lor?! Acum le facem temenele nemţilor care au venit să salveze câinii, scop în care vor construi un adăpost sofisticat, la care se vor uita cu jind sutele de solicitanţi ai unei locuinţe de la Primărie. Bine c-au venit şi aceştia, căci alt picior de străin care să facă o treabă bună la Câmpulung n-a mai călcat, cred, de când ne-au construit chinezii Fabrica de Matriţe.
În vremuri gri şi statice, cum sunt cele care ne deprimă fiecare dimineaţă, când, în drum spre treburile cotidiene, călcăm pe fulgi de găină şi păr de maidanez, traversăm, totuşi, o perioadă cu schimbări în cea mai importantă instituţie a municipiului. Într-un an şi ceva, s-au retras din funcţiile de conducere sau chiar din planul profesional oameni cu notorietate. Primăria a rămas fără directorul economic, şeful Juridicului, fără viceprimar şi fără primar! Şi va rămâne şi fără secretar, fiindcă şi acesta, fiind în pragul pensionării, stă cu bagajele făcute la uşă. Vicele rezistă încă, graţie Prefecturii, a cărei acţiune în instanţă, dublată de condamnarea colegului Călin, i-a transformat agonia în extaz. Extazul unei funcţii pe care n-o va obţine niciodată prin votul câmpulungenilor, chiar dacă şi-ar face un poster în campanie cu zburătoare şi potăi cât să acopere faţada Primăriei. Acum, dacă-mi este permisă o întrebare: domnule Ţâroiu, mai vreţi să ştiţi ce am schimba în Câmpulung?
Articolul precedent