O damă frumuşică foc, cu mare trecere la bărbaţi, cu toate că şi-a implantat o verighetă impresionantă pe deget, ale cărei străluciri îţi iau privirea precum Farul din Alexandria, ca să ştie lumea că e dată pe viaţă altuia, a terminat, de câţiva ani buni, o şcoală grozavă. Nu că i-ar fi fost intelectul pe măsura mediei de licenţă, dar, cu paporniţe şi frumoasele picioare larg primitoare, a deschis câte uşi a dorit în această viaţă. Inclusiv pe cea care i-a dat dreptul de a preda în faţa unor copii nevinovaţi. Din gâscuţiţa proastă de altădată, cu hârtia doveditoare că e deşteaptă la buzunar, dăscăliţa i-a impresionat pe toţi care o ascultau cu citate memorate, cu aere de om studiat şi umblat prin lume. Cei care nu o cunosc şi cei care nu au prea mare ştiinţă de carte cred pe cuvânt toate balivernele debitate de tânăra profesoară. Alţii se lasă vrăjiţi de privirile adânci şi, mânaţi de dorinţa de a o avea în aşternuturi pe tânăra soţie a unui om ratat, îi aprobă toate prostiile damei cu pretenţii de intelectuală.
Numai că vampa noastră şi-a arătat adevărata faţă la o întrunire mondenă a unor oameni stilaţi, cerându-i băiatului de la butoane să o servească, pe gustul ei, cu muzici care să-i mai aline suferinţele. Anturajul damei a rămas blocat când duduia cu diplome a cerut nişte manele de cea mai joasă spiţă. Fără să ia seama că nimeni nu se unduieşte pe ritmurile sale preferate, duduia a început să mişte din buric, uitând de îndată de şcolile înalte absolvite cu plasa.
Musceleanul de pe bulevard
Dăscăliţa de manele
