-3.2 C
Campulung Muscel
17/01/2022

Ca să nu mai fie bătut la cap cu maidanezii, Dulamă i-a pus pe consilieri să aleagă: ori reparăm străzi, ori construim un adăpost

Pentru a doua oară, primarul Rucărului a atins coarda sensibilă a concetăţenilor care ar alege reparaţia drumurilor înaintea oricărei alte investiţii. Ionel Dulamă a pus problema aşa: Consiliul Local să decidă dacă vrea adăpost de câini în comună, pentru realizarea căruia vor fi sacrificate nişte reabilitări de străzi. Opţiune care, în mod cert, nu va fi pe placul oamenilor dornici să meargă pe drumuri asfaltate. Rucărenii le vor pe amândouă: şi căi de acces bune, şi câinii ridicaţi de pe domeniul public. Însă primarul susţine că nu sunt posibile din acelaşi buget ambele investiţii. Iar aleşii să-şi asume responsabilitatea alegerii: drumuri sau adăpost de câini.

Rucărul s-a umplut de haite de câini care caută mâncare în gospodării

La Rucăr, hălăduirea maidanezilor pe străzi a atins proporţiile unui fenomen, de vreme ce din nou lumea îl întreabă pe primarul Dulamă, prin intermediul consilierului local Gabriela Gheorghe, ce are de gând să facă în privinţa lor. Întrebat de alesul de la Pro România dacă, în acest an, administraţia reuşeşte să gestioneze cumva numărul patrupedelor comunitare, care a crescut excesiv, Ionel Dulamă a oferit următorul răspuns: „Oficial este adăpostul. Neoficial, nu pot să spun. Sunt mulţi care au adus câini la noi din altă parte. Sunt ONG-uri, pentru castrare, dar, după castrare, ţi-i aduc înapoi. Problema este dacă rupem o dată pisica în două şi facem o investiţie într-un adăpost. În primul an sunt, într-adevăr, cheltuieli foarte mari, căci trebuie să construieşti şi spaţii pentru câini, şi cabinet pentru medic veterinar, plăteşti hingheri ca să-i prindă, plăteşti hrana pentru câteva zile. În situaţia în care nu sunt adoptaţi în termenul prevăzut de lege, apare problema eutanasierii. În următorii ani, după ce ai construit adăpostul şi ai făcut şi cabinetul medicului, eu zic că nu vor mai fi cheltuielile atât de mari. Dar haideţi să stabilim o dată: mergem pe un adăpost şi renunţăm la reparaţia unei străzi. Trebuie să ne asumăm toţi acest lucru. Pe fondurile europene nu sunt prevăzute adăposturi pentru animale. Poate, prin ONG-uri, se vor ivi nişte fonduri, cum au fost cele norvegiene pentru dotarea de spitale şi dispensare şi sperăm să accesăm până la urmă. Probabil că există astfel de fonduri, trebuie să ne interesăm şi să stabilim un spaţiu în care să putem face acest adăpost în situaţia în care putem să obţinem fondurile necesare.”
Dacă s-ar face adăpostul, lucru puţin probabil să se întâmple, căci cetăţenii nu ţin să se construiască aşa ceva la ei în comună, ci doar să dispară câinii de pe străzi, apar alte frământări. „Dacă îl facem, nu va deveni Rucărul un El Dorado pentru toţi cei care vor să scape de câini?”, s-a îngrijorat medicul Mihai Nistor. „Este deja!”, au ripostat colegii consilieri, cu toţii la curent cu această nemulţumire colectivă: câini fără stăpân din ce în ce mai mulţi printre gospodăriile oamenilor, unde caută de mâncare.
„Mulţi îi lasă în extravilanul comunei, nu în intravilan, şi, de acolo, ei vin după hrană. I-au lăsat şi la Dealul Sasului. I-au lăsat în parcare şi de acolo „migrează” fie spre Fundata, fie spre Podu Dâmboviţei, fie spre Rucăr. S-au format haite întregi de astfel de câini. Este o problemă majoră, o înţeleg.”, a pus capăt discuţiilor Ionel Dulamă. M.B.

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!