Parcul fără verdeață nu este parc, chiar dacă, pompos și nemeritat, zonelor amenajate de constructorul George Răuțoiu li se atribuie această denumire. Nu ne referim la cele șase scuaruri și intersecții cuprinse în „Piața Neacșu”, pe care le-am tot repetat: Rotunda, Romarta, Grui, Schei, Gardă și, parțial, „La ruși”. Și acestea tot de firmele familiei Răuțoiu, coordonate de tânărul care a preluat afacerile familiei, au fost executate, fiind ușor de sesizat asemănarea dintre amenajările din „Piața Neacșu unește comunitatea” și spațiile verzi care au făcut obiectul contractului cu cinci parcuri: patru în Grui și unul în Vișoi. Despre acestea vom relata în continuare, cu accent pe cele trei finalizate în cartierul Grui. Unul este pe strada Dragalina, peste drum de biserica din păduricea de pini, celelalte pe strada principală, „Prichindelul” și întregul spațiu dintre blocurile unde se ținea odinioară „Focul lui Sumedru”. Toate trei suferă sever din pricina lipsei verdeții, „suprimată” din faza de concepție a proiectelor în favoarea pavajului, a asfaltului și a bordurilor, obiectul de activitate al executantului.
- Cei mai mulți pomi compromiși sunt în parcul central al Gruiului, unde se ținea pe vremuri „Focul lui Sumedru”
Într-un parc era de preferat să predomine arborii și arbuștii ornamentali, gazonul și florile. Într-un astfel de proiect menit să înfrumusețeze aspectul cartierului și să împrospăteze aerul, verdeața nu este un pretext al amenajării, ci, dimpotrivă, rațiunea ei. Faci un parc ca să răcorești o zonă urbană îmbâcsită de trafic, nu ca să ajuți un fabricant de betoane să prospere, făcând concurență zidurilor blocurilor, între care a vârât niște spații primenite cu ce-l avantajează pe el din punct de vedere al profitului.
Or, în cazul parcurilor lui Răuțoiu, verdeața este trecută la „și altele”, întrucât omul este betonist, nu grădinar. El n-a făcut altceva decât să fățuiască niște parcări pe amplasamentul unor foste terenuri degajate de garaje, prevăzute cu alei și iluminat ambiental, vegetația nefiind prioritatea lui.
Într-o zi cu temperaturi cu tendințe spre „Cuptor” am dat o tură în spațiile așa-zise verzi din Grui, al căror mare plus îl constituie dotările locurilor de joacă. Echipamentele destinate beneficiarilor de toate vârstele, de la pitici, până la bunici, atrag pe mai departe. Preșcolarii se zbenguie în locul de joacă, adolescenții își descarcă energia pe terenurile de sport din componența „Prichindelului”, iar părinții și seniorii se relaxează pe băncile amplasate cu generozitate.
La ora prânzului, când soarele dogorea serios, parcurile erau aproape goale. Doar câțiva pensionari își petreceau timpul retrași în foișor, singura protecție de căldură și razele de care este indicat să ne ferim în miezul zilei. Așadar, noroc cu foișoarele cu rol de refugiu de arșiță, căci, în rest, n-ai unde să te adăpostești, în lipsa arborilor. O să spuneți că, abia fiind plantați, să avem răbdare să le crească coroane umbroase. Păi, după cum „evoluează” pomișorii sădiți de executantul parcurilor, exclus să-i vedem la maturitate! Foarte mulți s-au uscat, necesitând înlocuirea, dacă se dorește ca treaba să fie treabă până la capăt.
Pe strada Dragalina, noroc că ține umbră blocul alăturat, lângă care a fost creat spațiul de joacă. Arbori uscați am găsit și în parcelele din spatele blocului, amenajate în cadrul aceluiași proiect pus în practică de firmele familiei Răuțoiu, dar și în incinta locului de joacă, fiind compromis inclusiv și cel central. În mijlocul parcului se înalță un băț uscat, care nu-și are rostul în peisaj.
În ultimul parc dat în folosință, cel cu dublă investiție – loc de joacă finanțat prin GAL, parcare plus spațiu de relaș suportat financiar de Primărie – din „inima” cartierului, sunt mai mulți pomi uscați decât înfrunziți, semn că nu le-a priit plantarea în această zonă. De la intrare, până la ieșire, bețe goale! Chiar nimeni de la Primărie nu dă o raită, ca să inspecteze, în perioada de garanție, bunurile predate de constructor, ca să vadă ce s-a degradat, ce trebuie reparat ori schimbat? În cazul arborilor care nu s-au prins, este obligația executantului să pună alții noi în locul lor, dar dacă beneficiarul nu i-o cere, din proprie inițiativă n-o să facă niciodată!
Aceeași poveste și la „Prichindelul”, unde, la fel ca în parcul central, verdeața se usucă pe verticală, dar crește la orizontală. Alveolele s-au umplut de buruieni, așa cum se întâmplă în tot orașul, pe care ADP nu-l poate întreține cu personalul deținut. Sălbăticirea spațiului verde prin neîntreținere contrastează cu dotările moderne ale parcurilor a căror menținere în stare mulțumitoare ar impune o echipă de lucru a ADP-ului numai pentru așa ceva.
Ca să nu ne îndepărtăm de tema articolului: cei de la Primărie să-l deranjeze pe colaboratul Răuțoiu, ca să replanteze pomi sănătoși în locul celor compromiși.
