Demolarea unei dărăpănături ticsite de gunoiul aruncat de localnici în incintă a inspirat alte refrene turbate la adresa primăriţei, care n-a făcut altceva decât să pună în aplicare o hotărâre aprobată, primăvara trecută, de fostul Consiliu Local. La propunerea fostului primar Liviu Ţâroiu. „Demolatorul” era supranumele viceprimarului Ţâroiu, amănunt scăpat intenţionat repertoriului “trompetelor” plătite ca s-o desfiinţeze pe Lasconi cu o banalitate, până la urmă, precum degajarea unui teren public de o ruină. Legea permite Primăriilor, deşi ar trebui să le impună, să-şi demoleze construcţiile aflate în stare avansată de degradare, care pun în pericol siguranţa publică, exceptând monumentele istorice. Asta s-a întâmplat marţi: finalizarea unei acţiuni consimţite de majoritatea PSD, dar şi de opoziţia PNL, la finalul mandatului trecut, în luna mai, când s-a votat, fără nicio obiecţie, desfiinţarea unei dărâmături.
Contribuţia primăriţei la acest proiect iniţiat de Liviu Ţâroiu, ca primar, constă în încheierea ei şi stabilirea unei destinaţii a amplasamentului, întrucât, în momentul în care s-a decis eliberarea terenului de ruina periculoasă pentru copii şi adolescenţi, tentaţi să pătrundă în incinta nesecurizată, nu s-a stabilit ce se urma să se facă acolo. Parcă pe locul centralelor demolate în urmă cu zece ani s-a făcut ceva extraordinar! Parcări şi atât. Unele au rămas acoperite cu un rest de acoperiş, ca o şatră, după gustul lui Liviu Ţâroiu, care vede la fel garajele deschise. Să încercăm un remember al perioadei în care au dispărut primele centrale termice din peisajul urban, sluţit de construcţii părăginite, cum era şi asta de la Grădişte, jelită de bocitoare tocmite de politicieni că putea fi salvată, reabilitată şi transformată într-un spaţiu economic. La Grădişte, în spatele blocurilor, o zonă de care fugi fără să te mai uiţi în urmă!
În timpul celui de-al doilea mandat de primar al lui Călin Andrei, 2008-2012, s-a decis dărâmarea fostelor puncte termice din cartiere. Sarcina i-a fost predată lui Liviu Ţâroiu, viceprimar pe atunci, care s-a achitat de ea cu brio. În 2011, vicele demolator a ras de pe faţa pământului vechile clădiri din sistemul de încălzire centralizată a oraşului. Înainte de a trece la treabă, a dat un răgaz doritorilor să le solicite, în cazul în care îi ţinea punga să le repare şi să facă ceva util cu ele. Ăştia din Grui s-au bătut cu pumnul în piept că, dacă Primăria le va da centralele termice, le vor amenaja şi consolida astfel încât să se poată folosi de ele sub forma unor garaje. Când a fost vorba de fapte… le-a mai auzit cineva glasul? Cu toate că aceştia, în lipsă de spaţii de parcare, amenajaseră dintr-una dintre construcţii un garaj, chiar dacă ştiau că este periculos. Nici măcar aceşti cetăţeni nu au depus cerere pentru salvarea centralei.
După un ultimatum acordat de Ţâroiu eventualilor interesaţi – care nu s-au arătat -, a trecut la fapte. A pus la pământ trei centrale din Grui, parcă şi una din Vişoi, dacă nu m-a lăsat memoria, cea din Parcul „Kretzulescu”, demolată în favoarea unui maidan, căci altceva nu s-a făcut sub pasarela de la Autogară, şi bazinele de la Vânătorii de Munte. Ţâroiu îşi compara opera de la acel moment cu marile „realizări” de la ARO şi CFS, unde s-au produs desfiinţări masive de hale după falimentarea întreprinderilor. Mai cu seamă că lucra cu aceeaşi firmă, TAB Construct din Bucureşti, care s-a ocupat în trecut de demolările controlate pe cele două platforme. În programul de demolare al lui Liviu Ţâroiu – îl nominalizez pe el, nu pe Călin Andrei, pentru că viceprimarul a fost coordonatorul acţiunii – era inclusă şi centrala din Vişoi, de la blocurile D24 şi D25, pentru eliminarea căreia trebuia extins contractul cu operatorul.
Asta a rămas în picioare până în zilele noastre, fiind supusă, în mandatul trecut, unei proceduri de concesionare, întrucât exista o cerere de la un ins din zonă, pasionat de automobile şi motociclete, pe care le ambalează sub ferestrele cetăţenilor. Acum nu ştiu dacă s-a şi încheiat contractul cu acesta, dar, judecând după starea de abandonare pe mai departe a clădirii, probabil că nu. Eu găsesc revoltător să concesionezi unuia o construcţie nefolositoare, ştiind că acela are intenţii de service auto sau spălătorie la doi paşi de apartamentele cetăţenilor.
Când s-a dărâmat centrala termică din spatele blocurilor S, în zona Cimitirului Grui, ce palpitaţii au avut locatarii înspăimântaţi că se prăbuşesc pereţii pe garajele din apropiere! Sunt convinsă că lumea a uitat aceste secvenţe de acum zece ani, în care s-au demolat centrale pe bandă şi nu s-a mai văitat nimeni. Dimpotrivă, lumea a asistat ca la spectacol, cu gura căscată, şi a recunoscut la acel moment treaba bună făcută de Primărie, căci imobilele erau o „infecţie” şi un risc pentru tinerii care se refugiau în incintă. Şi autorităţile s-au felicitat pentru afacerea încheiată sub forma unui troc cu firma bucureşteană, care prelua materialele rezultate, fierul, cărămida şi bolovanii. Au mâncat o pâine pe seama centralelor puse la pământ şi rudarii, care au dat buzna, ca să pună mâna pe armăturile zidurilor. Până să revină firma să ridice cazanele golite de păcură, recuperatorii de fier vechi şi cărămidă au muncit ca furnicile, plecând cu căruţele pline ochi.
Actul doi al acţiunii trebuia să le introducă în scenă pe autorităţile locale, care aveau planuri cunoscute: locuri de joacă şi/sau parcări. Parcări, nu zic, s-au mai făcut, dar amintiţi-mi dumneavoastră unde sunt locurile de joacă pe locul fostelor centrale! A zis cineva ceva atunci că Liviu Ţâroiu şi Călin Andrei au distrus „bunătate” de clădiri? Nu. Toată lumea s-a pus de acord că a fost un lucru bun. Şi chiar a fost un lucru bun.
Supranumele “Demolatorul”, adjudecat. Şi nu de Lasconi
