Deşi îi lipsesc mai bine de 8.000 de locuitori, ca să ajungă la minimul de 40.000 prevăzut de lege, Câmpulungul nu-şi pierde statutul de municipiu, în noul proiect al Guvernului, de reclasificare a localităţilor României. În judeţ, Câmpulungul stă binişor, la două categorii după Piteşti şi cu două categorii în faţa Mioveniului. Altfel spus, Piteşti este inclus în a treia categorie, Câmpulung şi Curtea de Argeş, într-a cincea, iar restul, Mioveni, Costeşti, Topoloveni şi Ştefăneşti, într-a şaptea. De ce aşa? Pentru că noua clasificare nu ia numărul de locuitori drept criteriu determinant, deşi contează, pe alocuri, şi populaţia, de vreme ce Guvernul „încurajează”, în chiar textul legii, unificarea a două localităţi învecinate în care „s-au produs scăderi accentuate de populaţie”. Însă la repartizarea pe categorii a aşezărilor urbane, rolul teritorial este criteriul principal folosit de iniţiatorii legii. Aşadar, ceea ce contează sunt poziţia geografică, „dotarea” cu sedii de instituţii, accesibilitatea la sistemele de transport şi nivelul de echipare a localităţii. Asta însemnând minimum o filială universitară sau unitate postliceală, iar Câmpulungul le are pe amândouă, spital de categoria III/IV, condiţie bifată, instituţii culturale de importanţă locală. Cu toate acestea la un loc, Câmpulungul s-a „cocoţat” două poziţii mai sus faţă de Mioveni, spulberând previziunile pesimiste – şi, probabil, în acord cu realitatea – de încadrare la „oraş cu caracteristici rurale”.
La orgoliu face bine titulatura pe care, în fapt, Câmpulungul a pierdut-o în cei 25 de ani trecuţi de la revoluţie, în care a rămas fără industria ce i-a asigurat până la un punct dezvoltarea. Or dacă n-ai industrie, n-ai locuri de muncă, evident că n-ai bani în localitate, cu care aceasta să se dezvolte. Ca un paradox, municipiul – deşi toată lumea îi spune „oraş”, în ciuda celor 22 de ani trecuţi de când a dobândit statut de municipiu – nu stă deloc prost la capitolul „consum”. Numai că banii nu provin din activităţi la vedere, oneste, ci din dedesubturile negre, care susţin o aşezare în care nimeni nu mai vrea să muncească. O confirmă toţi angajatorii şocaţi de criza dramatică de forţă de muncă şi nu ne referim neapărat la personal calificat. Mulţi patroni nu mai fac nazuri în privinţa calităţii angajaţilor, fiind dispuşi să aibă răbdare cu ei până învaţă meserie. În ciuda disponibilităţii de a-i pregăti, tot candidatul, de regulă, o nulitate din toate punctele de vedere, profesional, uman şi tot ce vreţi – experienţă zero în ceea ce priveşte comunicarea cu viitorul angajator, zero educaţie, zero caracter, zero chef de muncă – ridică pretenţii: cât e salariul, cât e programul? Nu mersi, unul e prea mic, altul e prea mare. Niciunul nu pune întrebări despre meseria/profesia pe care n-a mai practicat-o până atunci, căci dacă se descurcă sau nu este ultima lui grijă. Important este cât câştigă pentru ceea ce nu ştie să facă. Am închis paranteza despre banii mulţi care se cheltuiesc în Câmpulung, în principal pe mâncare, haine, distracţii, maşini, care trebuie alimentate cu combustibil, în condiţiile fobiei de muncă de care suferă generaţia ratată, care, ne place sau nu, reprezintă viitorul.
Ideea era că dezvoltarea economică, graţie căreia o localitate urcă în toate privinţele, infrastructură rutieră, reţele de utilităţi, locuinţe, conservarea patrimoniului istoric şi tot ce-i trebuie unei comunităţi este rezolvat dacă vin bani la buget din activităţi economice, n-a constituit o condiţie în noua clasificare. În schimb, au cântărit instituţiile de cultură. Degeaba ai clădiri destinate evenimentelor culturale, un avantaj în proiectul Guvernului, dacă gradul de incultură al populaţiei indică un regres fără precedent şi din acest punct de vedere.
Ne-o fi mângâind mândria locală că n-am picat la „comune”, dar nu face bine la buzunar. „Retrogradarea” ne-ar fi adus taxe şi impozite mai mici, de scăderea cărora contribuabilii nu pot beneficia decât dacă cer. Asta pentru că, după cum proiectul de lege prevede, trecerea unităţilor administrativ-teritoriale de bază de la o categorie la alta se iniţiază la propunerea Consiliilor Locale, cu consultarea populaţiei, prin referendum. Aşadar, dacă nu ţineţi neapărat să vă făliţi că trăiţi într-un municipiu, deşi, în realitate, arată mai rău decât orice comună din Muscel… obligaţi primarul şi Consiliul Local, care sunt la dispoziţia comunităţii, nu invers, să demareze procedurile.
Pentru Câmpulung a existat o posibilitate de reducere a taxelor şi impozitelor locale, dar s-a opus vehement candidatul PNL, care, fiind sigur că ajunge primar, avea nevoie de banii noştri. De cât mai mulţi. În noiembrie, cu securea termenului limită deasupra capului, pentru aprobarea obligaţiilor la bugetul local, în acord cu noile prevederi ale Codului Fiscal, aleşii au votat, pentru a doua oară în 2015, taxele şi impozitele pentru 2016. Economista Maria Cotenescu, având interes la electorat ca s-o aleagă la Consiliul Judeţean, a propus micşorarea lor, întrucât legea permitea. Dar a sărit Bogdan David, posesor de majoritate în Consiliul Local, ca dările să rămână la acelaşi nivel, nicidecum să scadă, Doamne fereşte, ca să facă un bine câmpulungenilor! Lucru care îl avantajează pe Ţâroiu, care, graţie lui David, are ce cheltui.