Cu argumentul că regulamentul lucrat de oamenii primarului este „praf” – deşi administraţia PNL, în cei 12 ani de „guvernare” locală, nu ne-a încântat ochiul cu unul „beton”, ca să putem face comparaţia -, votul pentru hotărârea privind taxarea parcărilor de la blocuri a fost amânat. Dar, peste cel târziu două săptămâni, a decretat Liviu Ţâroiu, ea va fi aprobată într-o şedinţă de îndată, pe considerentul că o amânare, cum a fost cea care i-a reuşit opoziţiei, echivalează cu o abandonare a proiectului timp de cel puţin şase luni. Având experienţa precedentelor trei sau patru încercări, produse de când Ţâroiu a fost cooptat la conducerea Câmpulungului de foştii aliaţi liberali, toate soldate cu un eşec, nici nu ne-am imaginat că se va întâmpla altfel de data aceasta. Am reţinut din luările de cuvânt ale celor care au insistat pe caracterul deficitar al documentului lucrat de Urbanismul Primăriei, toţi foşti componenţi ai precedentelor Consilii, că, în varianta în care a fost prezentat regulamentul, nici nu se poate vorbi despre îmbunătăţirea lui, ci despre schimbarea lui în integralitatea conţinutului. De ce nu s-a întâmplat acest lucru până la dezbaterea în plen, ca să se evite situaţia neplăcută a amânării, au spus-o Ţâroiu şi Ghinea. Pentru că trag de ei ca să-i aducă la comisii, pentru că vacanţele şi concediile au avut întâietate, nu parcările cetăţenilor, pentru că se întâlnesc câte doi, nu toţi, pe hol, unde schimbă o vorbă-două, iar la şedinţă ţipă în cor: „Amânare!”, spre dezamăgirea miilor de câmpulungeni care vor să aibă siguranţa locului de parcare, plătind pentru el.
Cristi Creţu, primul din tabăra liberală, care a cerut un răgaz pentru corecturi, ca urmare a discuţiei cu câţiva preşedinţi de asociaţii şi administratori, şi-a justificat solicitarea de amânare prin faptul că el şi colegii n-au fost consultaţi. El şi colegii pot fi convinşi că nu vor fi consultaţi niciodată de Liviu Ţâroiu şi ai lui, aşadar, era treaba lor să se ducă buluc peste primar, peste viceprimar, care este şi preşedintele Comisiei de Urbanism, cu lista de modificări sau cu propriul proiect, despre care susţineau că este depus de patru ani la Primărie, iar, la şedinţa de joia trecută, dezbaterea să meargă şnur. Dar cum la Câmpulung funcţionează brici sistemul amânărilor dese, s-a întâmplat încă una.
Într-adevăr, regulamentul, pe care aţi avut ocazia să-l lecturaţi în ediţia trecută, era departe de a lămuri situaţii care sigur se vor ivi pe parcursul aplicării. Nu lămurea, de fapt, nici măcar esenţa hotărârii: atribuirea locurilor în parcarea de reşedinţă. Exclus prin tragere la sorţi, posibilitatea aberantă indicată de autor în ipoteza în care acelaşi spaţiu era dorit de doi sau mai mulţi proprietari de apartamente din imobil. Nu ştim ce-a fost în capul şefului Executivului când a acceptat „loteria” locurilor de parcare, care conduce la ideea de ceva necurat la mijloc. Adică sorţii pot oricând să încline în favoarea celui dispus să-i îmbuneze. Instrumentul de lucru indicat de opozanţii lui Ţâroiu, dispus să meargă pe mâna hazardului, în loc să gândească raţional o chestiune care a generat şi va genera scandaluri de proporţii, când se va ajunge la împărţirea parcărilor, a fost licitaţia publică, fiind vorba de domeniul public. Loc cu loc, licitat. Deşi nici licitaţia pare că nu le convine atunci când o parcare este disputată de un locatar care stă de 20 de ani în bloc şi un vecin proaspăt mutat în clădire. Dar la licitaţie au apelat şi alte administraţii, de la care s-au inspirat autorii propunerii, care i-au mai sugerat primarului să-i consulte şi pe jurişti. Oare, cum s-o fi făcut regulamentul fără jurişti? Nu cumva era treaba lor să indice soluţia legală prin care o parcelă din domeniul public ajunge, contra cost, în folosinţa unui proprietar de autoturism?
Ţâroiu a explicat public cum s-a gândit el să organizeze împărţirea loturilor în cadrul unei parcări de reşedinţă. Unde sunt asociaţii, acestea primesc, fără licitaţie, împrejurimea blocului şi este treaba lor cum se descurcă cu fiecare deţinător de apartament, care are dreptul la un singur loc de parcare. Dacă într-o locuinţă au maşini mama, tatăl şi fiul/fiica, familia primeşte un singur loc de parcare. Doar dacă suprafaţa parcării permite, li se închiriază şi celorlalţi membri ai familiei. Unde nu sunt asociaţii, Primăria va ţine licitaţia. Numai că şefii de asociaţii, de teamă că-şi vor pune în cap oamenii, întrucât aproape peste tot sunt mai puţine locuri decât solicitări, vor să paseze Primăriei ingrata misiune. Până la urmă, zice Ţâroiu, va crea un serviciu sau un compartiment în cadrul instituţiei, care va ţine licitaţii pentru parcări, dacă asociaţiile nu vor să se complice cu tămbălăul, care, intuim de pe acum, va însoţi operaţiunea la cele mai multe dintre blocuri.
Colegii de partid ai primarului sunt mai încântaţi de perspectiva eliminării asociaţiilor, ca intermediar, pledând pentru contracte individuale, fiind mult mai uşor de urmărit. Şi tot de la PSD a răsunat sintagma „dispariţia garajelor”, care a îngropat PNL-ul în 2016. Demolarea garajelor, o măsură extraordinară, care, dacă ar fi aplicată nediscriminatoriu, în toate cartierele, ar spori numărul parcărilor şi ar reduce considerabil înghesuiala urbană, care sluţeşte zonele populate ale municipiului. Primarul se arată viteaz şi spune că are în plan, chiar în acest an, să finalizeze lista garajelor care vor fi ridicate din peisaj. Hai s-o vedem şi pe asta! Deşi corect ar fi, pentru evitarea sentimentului de frustrare că unul rămâne cu garaj, altul, nu, să se rupă pisica în două pentru toată lumea. Şi aşa, după cum specifică schiţa de regulament, cine are garaj nu primeşte parcare, pentru că n-are de ce.
Cu toate scăpările documentului, Liviu Ţâroiu l-ar fi vrut aprobat aşa, ca să treacă urgent la aplicarea procedurii. Cu modificarea cuantumului chiriei, pe care el ar fi propus-o la 120 de lei pe an de parcare, nu 200 de lei, cât figura în material. „N-am fost atent când am semnat.”, a motivat primarul. Cum rezistenţa PNL n-a vrut să audă de vot acordat pentru un regulament „praf” şi nici social-democraţii n-au manifestat mai mult entuziasm, a rămas ca, în această săptămână, sfătoşii să se reunească la o discuţie cu uşile închise, iar săptămâna viitoare, consensul la care ajung să primească forma unei hotărâri de Consiliu. În acest timp, Ţâroiu să-i dea înainte cu amenajarea parcărilor, pe care a început să le asfalteze, rămânând să le şi delimiteze, bineînţeles, după ce va masca marcajele celor care şi-au tras singuri loturi din domeniul public.