Magda BĂNCESCU
Alexe, preocupat de deontologia profesională a unor ziarişti – aceia care nu-i aduc osanale pentru „sacrificiul” de a se înşuruba în funcţie, în cea mai complicată perioadă a spitalului nostru -, şi-a reluat mandatul cu atitudine de victimă. Victima politicului, victima prefectului, victima presei, care l-a îndrăgit pe interimarul din starea de urgenţă. Nici nu era greu, pentru că Andrei Aron are „stofă” de manager, are carismă, are atitudinea occidentală, care lipseşte tovarăşilor directori ieşiţi cu picioarele înainte din funcţii. Are avantajul tinereţii şi pe cel al unui discurs pe gustul actualei generaţii, scârbită de „naftalina” şi „mucegaiul” care contaminează funcţiile publice. Ca semn al schimbării timide a societăţii noastre, care începe să fie din ce în ce mai mult de partea tinerilor, pe Aron îl plac nu numai cei de-o seamă cu el, ci şi mulţi câmpulungeni de vârsta a doua şi a treia. Iar unul dintre motive este faptul că fiii şi nepoţii lor nu pot accede în poziţii-cheie din cauza moşnegimii care a râncezit în posturi. Nu insistăm asupra acestei calităţi, un trend al societăţii moderne, pe care Alexe, la fel ca Ţâroiu, n-o pricepe. Prima schimbare ai cărei martori vom fi la toamnă va fi a primarului, pe care îl va înlocui o persoană tânără, experienţă care sperăm să se repete cu toate instituţiile bugetare din oraş, ocupate prin concursuri în a căror corectitudine numai unul trăit în peşteră poate crede.
Fiindcă am pomenit de mesaj, calitate pe care fostul manager o deţine, şi în vorbit, şi în scris, ascultaţi-l pe Alexe vorbind şi n-o să vă vină să mai râdeţi de Ţâroiu, văzând că se poate mai rău. La cum vorbeşte, nu vrem să ne imaginăm cum scrie! Să revenim la relaţia actualului cu fostul, care pare că ia proporţiile unei paranoia, la actualul. Uite de ce trebuie să revină spitalul, urgent, la gama completă de servicii, fiind nevoie să fie tratate obsesii legate de prezenţa managerului interimar prin birouri ticsite de documente. Prin ce acte o fi umblat, cu ce acte a plecat, pe unde le-o fi expediat… Păi, dacă activitatea Spitalului Municipal este curată ca floarea de crin, de ce sunt aceste temeri?!
Existând un interes pentru ce întâmplă cu spitalul nostru – când revine la statutul „cu de toate” la capitolul servicii, când deschide laboratorul de testare COVID, etc. -, un redactor de la Evenimentul Muscelean l-a contactat telefonic pe director. Ca o paranteză, cu Alexe în funcţie, revenim la metoda comunicării cu telefonul, la care cel apelat răspunde dacă poate ori dacă vrea. De obicei, dacă are chef. Ce bine ne-a fost cu Andrei Aron la spital, care, din proprie iniţiativă, a creat un grup al instituţiei sanitare şi al presei, prin intermediul căruia informaţiile ajungeau, on-line, extrem de facil, la toată lumea. De aceea vă puteam informa, în fiecare ediţie de marţi şi vineri, câţi bolnavi de COVID avem internaţi în Câmpulung, informaţii de care, în prezent, suntem şi sunteţi privaţi, în lipsa unui comunicator dispus la o relaţie deschisă cu mass-media.
Contactat telefonic, în câteva rânduri, Alexe a profitat că este băgat în seamă şi s-a descărcat la redactorul E.M. referitor la ce-l durea pe el: Andrei Aron. Deşi nimeni nu l-a întrebat nimic despre înlocuitorul său. Zicea omul două vorbe despre ce ne interesa pe noi şi o sută despre Aron. Îl rodea trecerea lui Aron prin biroul său şi-l rodea că lumea l-a plăcut. Şi l-au plăcut inclusiv angajaţii spitalului, care au fost şocaţi când l-au auzit pe director dând vina pe colegii lui îmbolnăviţi de COVID. Popularitatea lui Aron a declanşat şi un comportament nepoliticos al primarului, pe care, la o şedinţă de Consiliu, Cornel Băjan l-a rugat să-l prezinte şi lor pe noul director, instalat la mijlocul stării de urgenţă. „Îl găsiţi în presă”, a şuierat printre dinţi Ţâroiu, ofticat că ziariştii îi dedicau mai mult spaţiu decât lui. Acum că l-am pierdut pe Aron, să stea Ţâroiu liniştit, că ne aducem aminte imediat de el şi-i acordăm mai multă atenţie decât doreşte.
Revenind la conversaţia redactorului nostru cu Alexe, care, evident, îl sunase pentru o declaraţie oficială, în scopul publicării, nu ca să-i întindă un umăr pe care să plângă, acesta a avut parte de o experienţă uluitoare. În primul rând, ditamai directorul de spital pesemne că l-a confundat pe interlocutorul său cu vreun confident de pahar de amar şi jale, de vreme ce i-a turuit despre Aron, luând în derâdere calitatea în care acesta din urmă s-a aflat în spital. Expozeul lui Alexe, abundând în ironii de doi lei, care-i trădau invidia pe simpatia declanşată de celălalt, confirmă că astfel de oameni trag în jos domeniile pe care le conduc. Să n-ai diplomaţia de a-ţi ţine gura, situaţie în care prostiile s-au prăvălit fără frână în timpul conversaţiei cu colegul nostru. Îl întorcea ziaristul la subiect, Alexe ajungea tot la Aron, pe care l-a acuzat că a fost „plantat” la spital ca să-i vadă lui dosarul! Stai aşa, că devine interesant! Asta pe lângă o zeflemea de birt comunal la adresa prefectului şi a liberalilor care ar fi găsit directorul pentru starea de urgenţă, la Câmpulung, pe stradă sau la mica publicitate. Nu ca el, care a ajuns moţul spitalului, prin concurs!
Am auzit cum a lucrat Aron după ureche, cum i-a luat Aron planurile şi ideile lui şi s-a lăudat cu ele presei, cum este alimentat Aron cu informaţii de nişte „căţei” de la spital, culminând cu eticheta de “nesimţit” aplicată acestuia. Şi peste sabotajul lui Aron vine deontologia profesională a ziariştilor care preiau de la „unii”, fără să-i întrebe pe „alţii”.
De ce spuneam la început că e „complicată” situaţia spitalului, în condiţiile în care, totuşi, COVID, n-a învins capacitatea cadrelor medicale – expuse, fără discuţie, unui risc pentru sănătate -, de a gestiona tratamentul pacienţilor aduşi la Câmpulung? Pentru că municipalitatea, împreună cu directorii de spitale, se pregăteşte să ceară bani Uniunii Europene şi trebuie să ştie cât să ceară şi pentru ce. Spitalul Câmpulung a cerut, pentru intervalul 1 februarie – 30 septembrie, aparatură şi echipamente medicale, de vreo 75 de milioane de lei, în condiţiile în care spitalele de la Piteşti şi-au limitat pretenţiile la 5,4, respectiv 3,7 milioane lei. Motiv pentru ziariştii de la Piteşti să-l întrebe pe prefect dacă nu cumva solicitarea Câmpulungului este cu virgulă între 7 şi 5. Prefectul a confirmat valoarea, a recunoscut-o şi Alexe, care o fi având de gând să detroneze Mioveniul cu banii de la UE.