Pe când ne făceam griji că s-a stins subiectul posturilor cu dedicaţie din Primărie ori din instituţiile subordonate, vizat fiind, în majoritatea abordărilor politice, Spitalul Municipal, unde, în anul electoral, s-au făcut cele mai multe angajări, cu cea mai mare concurenţă, la aproape fiecare sesiune de concurs, subiectul a revenit, luna trecută, în Consiliul Local. Iar concurenţă la ocuparea unui post – este adevărat, a unuia de conţopist – în cadrul unităţii medicale, cum niciun patron local nu va „pupa” nici în cele mai frumoase vise, a însemnat 40 de inşi pe 5 locuri! Vă daţi seama că, din opt concurenţi pe un loc, teoretic, s-a ales „spuma” debutanţilor buluciţi la examen câtă frunză, câtă iarbă. Ce s-a ales practic… Pentru ce s-au călcat în picioare cei 40 de cetăţeni? Pentru salariul minim pe economie, pe care îl încasa la angajare un registrator medical debutant. Condiţiile pentru aceste slujbe, pentru care Spitalul Câmpulung ar fi găsit ocupanţi pe toate drumurile, la ce „vărsare de sânge” s-a înregistrat de la prima strigare, au fost făcute pe calapodul începătorilor interesaţi să-şi varieze activitatea profesională. Unii au variat-o într-atât încât au lăsat sectorul privat, unde lucrau ori conduceau o firmă, pentru a deveni bugetari, visul oricărui român neatras de Occident, pentru că nu-l atrage munca.
Amintim despre concursul cu participarea care a lăsat mască sectorul privat, unde nu mai recunoşti patronul de muncitor, căci angajatorul a ajuns „la lopată”, cot la cot cu angajatul, în lipsă de forţă de muncă, din două motive. Primul: ieri s-a încheiat perioada de ucenicie a debutanţilor, cărora, la o jumătate de an de când încarcă schema Serviciului de Statistică şi Evaluare Medicală, li s-a oferit şansa de a scăpa de titulatura de care s-a cramponat, deloc nejustificat, majoritatea liberală, în mandatul trecut. Ca să-i ajute să câştige un salariu mai mare, unitatea a organizat examen de promovare, care, în caz de admitere, elimină „debutantul” din denumirea registratorilor medicali, recompensaţi de şefi pentru sarcinile istovitoare îndeplinite cu profesionalism maxim, în decursul unei perioade atât de lungi, de şase luni, cu o mică avansare. Dacă legea permite… De altfel, stratagema conducerii Spitalului a fost anticipată de când a venit la Consiliu cu ideea de a selecta personal şi din rândul novicilor în meseria respectivă. Nu numai în cazul registratorilor medicali, care ţin un soi de evidenţă pe secţii, ci şi al personalului medical angajat cu acelaşi statut. Adică suferă un pic, cât prevede legea, după angajare, după care dau examen şi le saltă chenzina.
Al doilea motiv pentru care sporim amărăciunea câmpulungenilor angajaţi la patron cu această relatare despre „omorul” pe nişte locuri de muncă, în care este greu de crezut că se prelinge transpiraţia în valuri pe executant, îl constituie folosirea sistemului practicat de Spital drept comparaţie cu pretenţiile Primăriei, care ar „fabrica” cerinţele după persoană. Adică lărgimea condiţiilor puse de Spital, ca să încapă toată lumea, înscrisă ca la loterie, contrastează cu restricţionarea participării la concursurile organizate de Primărie, ca să nu intre decât cine trebuie. Cel puţin, asta am înţeles noi ascultându-l pe liderul grupului PNL, care, luna trecută, în plenul Consiliului, a abordat problematica angajărilor prin comparaţie între Primărie şi Spital, unde funcţionează reguli diferite, în funcţie de nevoile şi viziunea angajatorului. Instituţia de sănătate, după cum am spus, ţine uşa larg deschisă debutanţilor, sub pretextul că, cerând experienţă, rămâne cu grila de salariaţi neacoperită. Şi de ce n-ar apela la persoane aflate la început de carieră, de vreme ce avem exemplul proaspăt al noilor recruţi de la Statistică, unde au confirmat pe deplin în job-ul proaspăt obţinut încât să merite o promovare?!
La Primărie, în schimb, exigenţele sunt pe măsura scumpătăţii la vedere a locurilor disponibile. Ce-i drept, au fost sectoare unde a fost coborâtă ştacheta, organizatorul tăind din vechimea în sarcini similare atunci când nu s-au ivit oameni experimentaţi. Însă, pentru conducerea Primăriei, soluţia pretendenţilor cu rodajul incomplet în atribuţii a funcţionat doar în cazuri de extremă urgenţă. Dimpotrivă, lui Liviu Ţâroiu pare că-i place să ia angajaţi din bătătura colegilor de la ţară, ca să scape de chinul instruirii proaspăt intraţilor în „gaşcă”. Una dintre recentele achiziţii este o angajată „suflată” omologului de la Bughea de Sus, încadrată prin transfer la Primăria Câmpulung, la Resurse Umane. Liberalii au sărit de pe jilţul înroşit cum că a fost angajare „cu dedicaţie”, concluzie la care au ajuns din cauza exigenţei cerinţelor, meşterite în aşa fel încât să nu se poată înscrie decât o persoană. S-au înscris două, s-a apărat Liviu Ţâroiu, unul dintre aspiranţi fiind de loc din Botoşani, posibil, purtat de o dragoste mare pe meleaguri muscelene. Primarul a avut o explicaţie şi pentru organizarea concursului prin transfer din administraţie publică, la care se putea înscrie orice persoană posesoare a calificării şi vechimii necesare. El, ca primar, îşi dorea la Resurse Umane pe cineva cu pregătire şi abilităţi în domeniu. Opoziţia este convinsă că nou-intrata în instituţie este în cărţi pentru altă poziţie, în care va fi mutată după câteva luni. Primarul a pus oftica lor pe seama „aspirării” unui funcţionar aflat în subordinea unui primar liberal, dându-le apă la moară contestatarilor angajărilor sale, care au speculat imediat sinceritatea negândită a şefului Executivului: ochise ocupantul, căruia transferul i se potrivea ca o mănuşă. Unul dintre PNL-işti a ripostat în aceeaşi notă, adică primarul Tarbă voia să scape de ea. Şi a scăpat, ajungând subalterna PSD-istului Ţâroiu. În concluzie, toată lumea este mulţumită.