18/11/2026

O lecție de gospodărire din Muscelul de altădată. Elevii din Jugur au distrus peste 48.000 de insecte dăunătoare în numai doi ani!

Cu aproape 130 de ani în urmă, copiii unei școli din Muscel erau implicați într-o inițiativă inedită de protejare a agriculturii. O societate înființată în martie 1898, cu sprijinul comunității, a reușit să elimine zeci de mii de dăunători, iar învățătorul satului a făcut publice rezultatele în paginile unei reviste naționale.

„Contra omizilor”

Într-o vreme în care agricultura reprezenta principala ocupație a multor familii din satele muscelene, protejarea culturilor de insectele dăunătoare era o preocupare importantă. Iar în satul Jugur, din fostul județ Muscel, această grijă a devenit, în primăvara anului 1898, o adevărată acțiune organizată, în care au fost implicați elevii școlii locale. Povestea a fost consemnată în publicația „Albina”, numărul 37, din 14 iunie 1898, într-un articol intitulat sugestiv „Contra omizilor”, semnat de învățătorul N. Ghinescu. Acesta relata că, la 16 martie 1898, fusese pusă bazele unei societăți cu un scop bine definit: „pentru protejarea animalelor folositoare și a cuiburilor și stârpirea insectelor vătămătoare agriculturii”. Organizația fusese constituită după un statut publicat anterior în aceeași revistă, în numărul 21, și era alcătuită din elevii școlii, învățătorul fiind cel care coordona activitatea. Înființarea societății primise și aprobarea revizorului școlar I. N. Ciocan. Primele rezultate nu au întârziat să apară. Până la jumătatea lunii iunie 1898, copiii reușiseră să distrugă peste 2.800 de fluturi, omizi, coropișnițe și lăcuste. Societatea avea și susținerea adulților: 42 de persoane din localitate figurau ca membri de onoare, fiecare contribuind cu câte un leu anual. Dar ceea ce părea la început o inițiativă școlară avea să se transforme într-o acțiune de amploare.

Aproape 49.000 de dăunători eliminați în doi ani!

O altă mărturie publicată în revista „Albina”, sub titlul „O pildă de urmat”, dezvăluie dimensiunea impresionantă pe care o căpătase societatea din Jugur. Potrivit învățătorului N. I. Ghinescu, președintele activ al organizației, în cei doi ani de la înființare, respectiv din 16 martie 1898, membrii activi reușiseră să distrugă nu mai puțin de 48.703 fluturi și omizi, dar și coropișnițe, lăcuste și alte insecte vătămătoare. Acțiunea nu se limita însă la combaterea dăunătorilor din grădini și de pe terenurile agricole. Elevii adunaseră și peste șase kilograme de păr provenit de la vitele pieptănate, pe care îl aduseseră la sediul societății, într-un alt demers al activității lor organizate. Învățătorul încerca să explice și mai convingător importanța acțiunii, pornind de la capacitatea de înmulțire a insectelor. El consemna că, potrivit observațiilor făcute, un fluture depunea 50 de ouă, din care rezultau tot atâtea omizi. Apoi făcea un calcul simplu, dar impresionant pentru cititorii vremii: dacă cele 48.703 de insecte nu ar fi fost distruse, acestea ar fi putut da naștere la alte 2.435.150 de insecte! „Acestea câți pomi devastău!”, exclama autorul, subliniind pericolul pe care îl reprezentau dăunătorii pentru livezi și agricultură.

O inițiativă care merita să fie urmată

Cele două relatări din „Albina” păstrează o imagine valoroasă a vieții satului muscelean de la sfârșitul secolului al XIX-lea. În Jugur, școala nu era doar locul în care copiii învățau să scrie și să citească, ci și un spațiu în care deprindeau responsabilitatea față de comunitate și față de mediul în care trăiau. Elevii participau efectiv la protejarea agriculturii, învățătorul coordona activitatea, iar oamenii satului contribuiau financiar la susținerea societății. Era o formă de educație practică și de implicare civică, într-o perioadă în care astfel de inițiative aveau un rol important în viața comunităților rurale. Nu întâmplător, autorul celei de-a doua relatări a ales titlul „O pildă de urmat”. Experiența din Jugur era prezentată ca un exemplu demn de preluat și de alte comunități. Astăzi, la aproape 130 de ani distanță, cele două mărturii publicate în „Albina” readuc în atenție o pagină mai puțin cunoscută din istoria satului muscelean. O poveste despre copii, școală, gospodărire și solidaritate, în care peste 48.000 de insecte distruse au devenit dovada că și o comunitate mică poate face lucruri mari atunci când oamenii săi lucrează împreună. Narcis Manole

Postări asemănătoare

error: Content is protected !!