Autoarea unei lucrări de referință pentru o localitate – o monografie structurată în douăsprezece capitole, care acoperă toate domeniile de interes -, și-a prezentat munca, finalizată în această toamnă, în fața membrilor Consiliului Local, la dezbaterea de la sfârșitul lunii octombrie. Donia Felicia Poștoacă, ea însăși componentă a forului deliberativ pe parcursul mai multor mandate, este familiarizată cu cârcotelile de natură politică, mai ales din partea unora care n-au experimentat scrisul, ca să vadă ce înseamnă. Nu mai vorbim de studiu, de cercetare, de documentare, căci, în cazul majorității celor pripășiți în administrația publică locală, știința de carte nu e principala lor calitate. În politică intră preponderent cei cu „gura mare” și, din păcate, nici cercetătoarea specializată în istorie, om al locului, cu dragoste pentru meleagurile natale, n-a fost scutită de „mârâitul” unuia de la AUR, estompat, însă, de felicitările celor care au înțeles și apreciat strădaniile-i susținute, din care a rezultat „Monografia istorică – 500 de ani de la prima atestare documentară a comunei Schitu Golești 1526-2026”.
- Primarul Miriță: „Este un început și este bine că s-a făcut această monografie. Munca a fost destul de laborioasă”
Pe 27 octombrie, Donia Poștoacă a fost invitată la ședința ordinară a aleșilor locali, cărora le-a expus, în rezumat, în ce a constat lucrul la această carte tipărită într-un moment deosebit pentru Schitu Golești: împlinirea a 500 de ani de atestare documentară, eveniment istoric care va fi marcat pe 6 decembrie, într-un cadru festiv. Nu va fi o manifestare de anvergura Zilei Comunei, spunea primarul, care a fost „sacrificată” pentru a se putea susține financiar această acțiune culturală. Și mai bine că nu va fi, căci o aniversare cu iz istoric n-are nimic în comun cu grătarele cu mici, cu țopăiala și cu politicienii veniți la cerșit de voturi. Tudorel Vasile Miriță spunea că va avea invitați din rândul oamenilor de seamă, care au făcut cinste comunei, fiind evidențiați și în lucrarea lansată cu acea ocazie.
În calitate de gazdă, șeful Executivului a realizat o mică introducere a prezenței invitatei Consiliului Local. „Doamna Dona a făcut o muncă de documentare importantă. Am discutat că, în acest an, în care s-au împlinit 500 de ani de atestare documentară, să actualizăm monografia sau acea schiță de monografie făcută în anul 2001, când s-au împlinit 475 de ani. Vor fi discuții pro și contra, probabil că vor fi și omisiuni, probabil că vor fi și nemulțumiri, dar este un început. Cred că partea istorică nu se poate comenta. S-a încercat o actualizare și privitor la cum arată comuna Schitu Golești. Nu spunem că este o lucrare care ar trebui să ia un premiu care aduce un beneficiu celor care fac astfel de cărți, dar cred că este un început și este bine că s-a făcut această monografie. Vă spun că munca a fost destul de laborioasă. S-au plătit niște bani la tipografie, pentru că s-a publicat în 700 de exemplare. 400 am zis să le putem vinde – vă spun că sunt doritori – la un preț pe care l-am stabilit noi, vizavi și de recuperarea unor cheltuieli, la 50 de lei. Restul vor fi oferite. Pe 6 decembrie vom avea un eveniment cultural.”, a anunțat primarul manifestarea care se pregătește.
- Donia Poștoacă: „Mi-ar fi fost nu știu cum să stau acasă, ca pensionar, și să nu fac nimic. Să mai caute cineva în arhive pentru Schitu Golești…, nimeni n-o va face”
Donia Poștoacă le-a explicat consilierilor locali că studiul pentru această lucrare n-a început în urmă cu un an, ci cu mai bine de 20 de ani în urmă, pe când documenta teza de doctorat. „Când am făcut schițarea pentru cuprins, am înaintat-o către dumneavoastră și am întrebat ce părere aveți. Am modificat de nu știu câte ori. Eu am considerat că este de datoria mea să vin cu o adăugire, cu o completare, cu informații noi, mai mult istorice, domeniul meu fiind istoria. În perioada doctoratului meu, după 2004-2005, am căutat în arhive și, cum găseam câte o hârtiuță despre Schitu Golești, o puneam deoparte. Cercetarea mea a fost de 25 de ani, nu de un an, de când lucrez la ea. De un an, am lucrat zi de zi la ea.”, a povestit Donia Poștoacă și cum a fost ajutată de o colaboratoare la partea de redactare și de modificări succesive. Au fost atât de multe modificări aduse, încât – mărturisea autoarea – simțea jenă să tot apeleze la persoana care i-a fost alături în acest demers.
„Mi-am luat acest angajament și am reușit, cu ajutorul lui Dumnezeu, s-o facem. Așa cum spune un proverb latin „Sine ira et studio, adică „fără ură și părtinire”, eu am căutat să trec în această carte nu numai istoria, care sunt convinsă că nimeni n-o să mai… poate cine știe cum vreun arhivar de la București, căruia îi pică documente. Dar să mai caute cineva în arhive pentru Schitu Golești, nimeni n-o va face. Eu am venit cu informații noi despre Valea Pechii, despre Lăzărești, despre localitatea din care în acest an, pe 26 iulie 1526, s-a înaintat primul document despre comună. 500 de ani de atestare documentare. La Valea Pechii, biserica monument istoric a împlinit 350 de ani, pe 14 octombrie, de Sfânta Parascheva. Două evenimente comemorabile. Poate că mi-ar fi fost nu știu cum să stau acasă, ca pensionar, și să nu fac nimic, să pictez sau să fac alte lucruri.”, a continuat aceasta.
- Autoarea a fost nevoită, din rațiuni financiare, să limiteze enumerarea oamenilor mari, ieșiți din școala comunei
Ea s-a referit și la câteva dintre sursele folosite la conceperea lucrării, pe care niciunul dintre membrii Consiliului Local nu le poate contesta, fiind volume de specialitate și documente oficiale. „Despre condițiile geografice nu aveți ce să spuneți, pentru că este o monografie realizată de domnul Ion Popescu Argeșel, vestitul profesor universitar, pe care l-am cunoscut. A întocmit monografia Schitului din punct de vedere geografic și, înainte să moară, pentru că noi eram prieteni, a spus: uite, ai Schitu, poate, pentru o sesiune științifică. Am avut informații clare de la un specialist. Pentru informațiile istorice am avut acordul profesorilor universitari ai mei de la facultate. Am comunicat cu dumnealor telefonic, ca să nu fac o greșeală. M-au secondat.”, a precizat aceasta.
De asemenea, a preluat informații de la istoricul Constantin Petolescu, membru corespondent al Academiei Române în cadrul Secției de Științe Istorice și Arheologie, autor al cercetărilor de la Castrul Roman Jidova, și de la Spiridon Cristocea, fostul director al Muzeului Județean Argeș, având acordul acestora.
Pentru capitolul legat de administrația publică și economia locală, a fost sprijinită cu datele necesare de secretarul Primăriei, Cătălin Vlăducă. Iar pentru cele vizând învățământul și cultura s-a adresat școlii. Lucrarea tratează și alte domenii precum eroii și veteranii de război, istoricul bisericii, vestigiile și monumentele, clima, relieful, solul, turismul, autoarea căutând să ofere publicului o lucrare completă din punct de vedere al informațiilor care puteau fi valorificate.
Unde a admis ea că pot fi obiecții: oameni de cultură. „Aici vor fi discuții. Sunt câteva criterii și am zis să fie câte un exemplu din fiecare. Am vrut să scot în relief școala noastră. De la școala noastră care, în perioada anilor 1965-1989, a fost o școală bună, au ieșit multe personalități. Dacă îi treceam pe toți, nu cred că avea bani domnul primar ca să plătească cartea. Am menționat câteva exemple, care au făcut ceva pentru comunitate. De asta probabil că o să existe ceva discuții, bănuiesc.”, a clarificat aceasta de ce a fost nevoită să se limiteze. Și, oricum, în nicio monografie nu sunt menționați toți absolvenții cu studii superioare, căci diploma de absolvire a unei facultăți nu te plasează în rândul oamenilor de cultură. Mai cu seamă în zilele noastre, când nici măcar în rândul intelectualilor nu te mai plasează, având facultate, ne scuzați, orice „terchea-berchea”.
- Cartea a fost tipărită la o editură din București, care a perceput jumătate din prețul de la Câmpulung
Ce voia unul care a tot obiectat la argumentele pertinente ale autoarei, care a fost condiționată de costurile de tipărire să nu se întindă foarte mult? Poză cu consilierii, domnule! Să apară în monografie o poză cu el și ceilalți, considerându-se, probabil, o personalitate a comunei.
Și la această cerință care înfrângea bunul simț Donia Poștoacă a avut o justificare coerentă: ar fi trebuit, într-o atare situație, să treacă în carte toți consilierii locali din toate mandatele. Dar respectivul o ținea una și bună că numai ei se cuveneau a apărea în monografie, pentru că în mandatul lor a fost publicată.
Apoi acesta s-a „zbârlit” că nu este menționat nici numele procurorului Lobodan, care a absolvit școala din Schitu Golești. „Ne mândrim cu el – a replicat Donia Poștoacă -, dar trebuie să contribuie și dumnealui la ceva, pentru școală, pentru copii, să se implice puțin în aceste activități. Ne implicăm măcar pentru Muzeul Satului, donăm un obiect. Eu am dat, m-am implicat. Dânsul se implică la unitatea dumnealui. Sunt foarte mulți, nu numai domnul Lobodan. Regret că n-am trecut mai mulți, dar unul dintre motive a fost acesta: numărul de pagini depășea foarte mult. Și trebuia să ne limităm, pentru că domnul primar a zis: n-avem bani. La Câmpulung, ni s-au cerut 45 de lei. Am căutat eu, prin cunoștințele mele, și am găsit o editură care o scotea la 20 de lei. Ca să rămână și pentru Primărie ceva bani. Că dumneavoastră știți cât ați alocat. Am găsit o editură la București, prin profesorii mei, un băiat extraordinar, care a făcut-o la jumătate din preț. Acești bani îi folosiți ca să dați mai departe la acei copii. Nu mie, că mie nu mi-a dat domnul primar nici măcar o ciocolată.”
„La următorul centenar punem o fotografie și cu domnul Enache.”, a detensionat atmosfera Cristian Șipoteanu, a cărui glumă poate deveni ceva foarte serios dacă nemulțumitul de omisiunea pozei cu el va acumula merite îndeajuns încât să-și câștige locul într-o monografie. Căci cu vorba goală… mai greu. „Domnul Șipoteanu a spus-o un pic voalat. La următorul centenar, tot dumneavoastră să faceți monografia.”, a încheiat primarul Miriță o discuție care nu-și avea rostul.
„Știți cum au zis înaintașii noștri: un om care nu-și cunoaște istoria este ca un copil care nu-și cunoaște părintele. Cine a scris trei pagini știe. Cine n-a descris deloc comentează.”, a afirmat Donia Poștoacă, pe care o felicităm la împlinirea vârstei de 74 de ani pe 13 octombrie.