„La Nașu’”, un loc idilic din satul Valea Îndărăt, comuna Poienarii de Muscel, este clădit pe două povești de viață. Una de demult, a proprietarilor casei tipic muscelene, a căror amintire pare că veghează acest colțișor fermecător de sub pădure. Și alta din prezent, a unui tânăr antreprenor muscelean, pasionat de bucătăria tradițională și deținător al unei ferme de vite, al cărui rost, după încheierea profesiei în Armată, a devenit administrarea unui spațiu de relaxare cochet, unde omul vine să se odihnească, să mănânce bine, să bea un vin bun ori o țuică aromată, a cărei notorietate a depășit granițele zonei. Dragoș Durdun, un muscelean călit prin muncă stăruitoare, asemenea celor din mijlocul cărora s-a ridicat, din Mățăul natal, n-a putut sta locului după retragerea din activitatea profesională, mai cu seamă că este în plină tinerețe și putere. Impropriu spus „a sta locului”, căci avea ca ocupație suplimentară serviciului creșterea animalelor, căreia i-a adăugat, de curând, o pensiune-restaurant amplasată într-un cadru natural îmbietor.
- Un loc de relaxare înconjurat de pădure, în care respiri sănătate
La capătul unui drum de țară din satul Valea Îndărăt, îngust și șerpuit până în partea înaltă a povârnișului ce duce la pădure, străinii de această așezare care-ți umple plămânii de sănătate curată găsesc „La Nașu’” loc de petrecere a timpului liber ori a unui eveniment din familie. Starea drumului de țară nu constituie un neajuns pentru cei care vor să încerce o experiență rustică, atât cât va mai fi, până îi va veni rândul la asfaltare. Asprimea urcușului, mai ales când se strică vremea, iar colbul săltat de roți este înlocuit de noroi ori ghețuș, face parte din tabloul rural al satului de altădată, care se încăpățânează să se mențină în actualitate. Intervențiile Primăriei îl mențin practicabil, mai cu seamă că atâta lume beneficiază de calea de acces care străbate o zonă populată, până ajungi la Dragoș Durdun.
Retrasă e aproape întreaga așezare al cărei nume te determină să cauți să-i deslușești înțelesul. „Valea Îndărăt”… de la ce i se trage denumirea?, te întrebi. „Valea din Dărăt”, ne lămurește „Marele Dicționar Geografic al României” (1898-1902), de Lahovari, Brătianu și Tocilescu, că se chema acest sat cu doar 24 de locuitori la data întocmirii lucrării, care aparținea comunei rurale Jugur, plasa Argeșelul, comuna Mușcel. Iar „dărăt” înseamnă un loc dosnic, mai izolat de restul comunei, aflat în fundul unei văi ori al unei pante. Așa este „La Nașu’”, vârât sub poala pădurii, la marginea unei coaste, care te poartă într-o liniște întreruptă la răstimpuri doar de sunetul utilajelor de lucru ale muncitorilor forestieri. În rest… trilurile păsărilor și vuietul vântului asigură terapia căutată de turiștii în nevoia de refacere a „bateriilor” consumate de „frecușul” cotidian.
În afara aerului proaspăt, curat și răcoros, care-ți inundă pieptul, mai cu seamă dacă vii din atmosfera urbană încărcată de praf și noxe – una dintre cauzele „mohorelii” noastre – este desfătată cu generozitate și privirea. Nu te saturi de atâta frumos ce-ți umple ochii, odată cocoțat pe terasa în aer liber, unde este amplasat ciubărul. Căci aceasta este prima tentație care te încearcă, odată intrat în curtea gospodăriei dichisite de soția lui Dragoș Durdun cu o puzderie de aranjamente florale.
Te predai imboldului de a urca pe terasă, de unde sorbi cu nesaț nuanțele irezistibile ale toamnei. Îți dorești parcă să „fereci” în memorie, în minutele de contemplare nepotolită, panorama crestelor împădurite, alintate de strălucirea generoasă a soarelui și albastrul cerului nepătat încă, la data vizitei noastre, de griuri autumnale. E, pur și simplu, frumos! Un frumos de care nu te saturi să-l absorbi cu uitătura nesățioasă după atâta culoare câtă oferă natura în schimbare, în trecerea sa de la Răpciune la Brumărel. Vorba vine, Brumărel, căci vara s-a întins până la jumătatea lui octombrie, permițând plimbări și drumeții ca în plin sezon estival.
- Familia Durdun a pus în valoare o veche gospodărie țărănească ce i-a aparținut lui Vasile Badea
Vizitatorii care află de ospitalitatea familiei Durdun, deținătorii unei afaceri de familie, sunt primiți așa cum se obișnuiește la români. Cu bunătăți specifice bucătăriei românești, mai cu seamă că Dragoș este un bucătar căutat pentru preparatele sale nelipsite de la masa tradițională de nuntă, botez ori aniversare. Plus că, având vite, brânzeturile naturale, preparate din lapte proaspăt, nu lipsesc din meniul oferit turiștilor.
În urmă cu patru ani, antreprenorul a cumpărat casele de la nea Vasile Badea, cum îi spuneau localnicii vechiului proprietar, mai mult cu gândul de a face ceva pentru fiica sa, studentă la Medicină, în ideea că se va întoarce acasă. La început, nu și-a propus o sală la actuala dimensiune, nefiind foarte convins în privința destinației pe care urma s-o dea locului. „Am făcut prima dată sala, apoi camerele. Avem șase camere duble cu băi proprii, sala pentru evenimentele, cu grupuri sanitare care sunt în afară, două bucătării, bucătăria pentru sală și bucătăria pentru oaspeți, grătarul cu plită, ciubărul pe care l-am suspendat, ca să poată fi admirat peisajul, întrucât se văd munții și o parte din Dealul Mățău.”, a realizat Dragoș Durdun o scurtă descriere a spațiului de cazare și petrecere a tot felul de aniversări de amploare mai redusă. Sala are o capacitate de maximum o sută de persoane. Pentru petrecerile mai restrânse este ideală, mai ales că are un spațiu exterior generos, pentru perioadele cu temperaturi prietenoase.
Pentru că am adus vorba despre spațiul exterior. Lângă pensiunea familiei Durdun dăinuie, în ambianța încântătoare asigurată de priveliștea de la înălțimea zonei, o căsuță, pe care Dragoș ar dori-o integrată în ansamblul turistic. Nu vrea s-o demoleze, dimpotrivă, intenția lui este de a o reamenaja și îmbunătăți prin menținerea aspectului de casă bătrânească, pentru un plus de atractivitate conferit complexului turistic. Tratativele cu proprietarul n-au produs rezultatul dorit, din păcate, deși este limpede că nu mai poate fi folosită pentru locuit, fiind într-o stare precară, și nici terenul nu va declanșa cine știe ce buluc la cumpărare, fiind pădure de jur împrejur. Dragoș Durdun chiar este cumpărătorul perfect, fiind cel mai apropiat vecin, dar și omul dispus să pună căsuța în valoare.
Revenind „La Nașu’”, deși noul proprietar al gospodăriei a modernizat construcțiile și le-a dotat cu tot ce trebuie, pentru confortul clienților, locul păstrează ceva din izul locuinței bunicilor. Curtea a rămas pietruită și special Dragoș a păstrat-o pietruită, deși caldarâmul este destul de greu de întreținut. I-ar fi fost mult mai ușor să toarne niște ciment și scăpa de o grijă. Dar, vizual, spațiul ar fi avut de suferit, prin urmare, a ales varianta mai solicitantă în locul celei comode. În plus, a amenajat o cameră bătrânească, în interiorul căreia a păstrat soba cu plita, pentru a o încălzi, atunci când familia va trage aici.
- Evenimentele din viața comunei au savoare datorită talentului culinar al lui Dragoș Durdun
Dragoș Durdun este, de fel, din Mățău, și s-a stabilit la Poienarii de Muscel în urmă cu 23 de ani. A lucrat la Armată și, în paralel, s-a ocupat, după cum menționam în debutul articolului, de creșterea animalelor, având o fermă la Poienarii de Muscel. Pasionat de această îndeletnicire, dar și de bucătărie, Dragoș s-a orientat către o activitate legată oarecum de aceste preocupări ale sale. „Mi-a plăcut acest loc, fiind mai retras, de aceea l-am cumpărat.”, ne povestea Dragoș, care a muncit, nu glumă, să realizeze ceea ce se vede pe locul casei bătrânești și a odăilor achiziționate de la soția și fiica răposatului Vasile Badea. Camerele vechi au fost „încorporate” în investiția derulată de soții Durdun, care au amenajat cu grijă și respect față de ceea ce au preluat de la proprietarii anteriori.
„Ne-am descurcat.”, este mulțumit Dragoș de rezultatul unor strădanii susținute, care au dat un sens în plus perioadei de după pensionare. Nemaifiind în activitate profesională, s-a dedicat întru totul noului proiect, pe care l-a îndeplinit în vreo doi ani. Altfel, după cum recunoaște, n-ar fi putut să le combine pe toate: serviciul, ferma, pensiunea, plus evenimentele la care este solicitat datorită abilităților sale culinare. Dragoș este foarte apreciat de oamenii din comună, care apelează la serviciile sale în ale gastronomiei când au evenimente la Căminele Culturale de la Poienari și Jugur. Meniul cap-coadă depinde de talentul său de bucătar experimentat în anii trecuți de când se face util consătenilor.
Conceptul pensiunii îi aparține în totalitate, simțindu-se, în ceea ce privește estetica locului, ochiul de femeie al soției, care a înviorat exteriorul cu glastre de flori, încât terasele și pervazurile ferestrelor, înfrumusețate de jos până sus, par o grădină pe verticală. Care, firește, trebuie întreținută. Soții Durdun sunt vizitați de lume de peste tot, ducându-se vorba despre condițiile bune oferite și avantajul poziționării pensiunii, unde, vorba lui Dragoș, „nu te deranjează nimeni, nu deranjezi pe nimeni”.
- În posesia soților Durdun au rămas fotografii vechi ale vechilor proprietari, realizate în studiourile lui Munteanu și Baraghin
După povestea nouă, încheiem cu câteva considerații despre povestea veche, reflectată de portretele de familie rămase în posesia soților Durdun, care plănuiesc să expună o parte dintre ele în interiorul pensiunii. Și merită expuse pentru calitatea fotografiilor realizate în studiourile lui Munteanu și Baraghin, dar, mai ales, pentru frumusețea portului popular etalat la evenimentele din lumea satului din vechime, astfel de fotografii fiind atât de căutate de cercetătorii artei etnografice. În afara costumelor populare, sunt ilustrate muncile obișnuite ale munteanului crescător de oi ori tăietor de lemne. Și lucrător la mină, majoritatea sătenilor fiind angajați la Mină. Nea Vasile, fostul proprietar, era cunoscut ca om bun și primitor și, cum toată lumea care venea la pădure știa locul ca „la nea Vasile”, Dragoș Durdun a avut un impuls de a scoate în evidență acest toponimic din „folclorul” local. Dar „La Nașu’” are mai multă priză la public, fiind inspirat din evenimentele care au mai multă savoare datorită iscusinței culinare a interlocutorului nostru.
Magda BĂNCESCU
