„Pierdere de vreme” este concluzia cusurgiilor aplicată evenimentului „verde” de la sfârşitul săptămânii, care merita o participare pe măsura avantajului acordat Câmpulungului de organizatorul principal. Avantajul de a se promova, prin includerea într-un proiect naţional de imagine, prin care primăriţa a urmărit să-l aducă în oraş pe şeful Institutului Naţional al Patrimoniului. Primăria are o relaţie neîncheiată cu I.N.P. şi Romconstruct, care, anul trecut, a încercat din nou să facă rău Câmpulungului, cu o tentativă de a-l „buzunări” de câteva sute de mii de lei, tot pentru povestea Casei de Cultură „Tudor Muşatescu”. În 2019, constructorul, care a abandonat şantierul Palatului Culturii, ajuns, acum 11 ani, la stadiul de o treime din lucrare, a dat în judecată partenerul de contract, Institutul Naţional al Patrimoniului. Romconstruct urmărea rezilierea înţelegerii din decembrie 2002 – încă puţin şi se fac 20 de ani de când Câmpulungul a rămas fără Casa de Cultură – şi plata unor penalităţi de peste 550.000 de lei.
Ce căuta Câmpulungul în tărăşenia executantului cu finanţatorul? Era, ca de obicei, chemat în garanţie, adică prostul care plăteşte oalele sparte de nişte şmecheri de la Capitală: oamenii ministerului şi firma lor de casă, pe care au îmbuibat-o cu dublul preţului contractului, pentru 30% din lucrare. Anul trecut, deştepţilor care au distrus clădirea Câmpulungului nu le-a mai mers. În decembrie, Tribunalul Bucureşti a obligat I.N.P. să suporte pretenţiile firmei şi a dispus desfacerea contractului dintre instituţia Ministerului Culturii şi Romconstruct. Chiar ne-a surprins succesul amar obţinut de municipalitate la sfârşitul anului trecut, deoarece Câmpulungul a pierdut bani de fiecare dată când a fost chemat în garanţie în procesele firmei cu conţopiştii de la minister.
În 2016, la câţiva ani distanţă de momentul sistării lucrărilor, Primăria s-a trezit, la capătul unui proces în care s-au judecat I.N.P. şi Romconstruct, că are obligaţia de a plăti firmei, cot la cot cu Institutul Naţional al Patrimoniului, o datorie la paza imobilului. Fără să fie parte în contract! Mai precis, Institutul datora aproape 575.000 de lei, penalităţi calculate la datoria privind paza şantierului pentru aproape doi ani, 2014 şi 2015. Iar municipalităţii i s-au imputat 220.000 de lei, debit principal, plus dobânda legală, până la data plăţii integrale. Mai mult, Primăria a fost obligată, în vara anului 2016, să preia şi paza imobilului.
Printr-un al doilea proces pierdut de I.N.P. şi Municipiul Câmpulung, în martie 2018, Institutul a fost obligat să plătească reclamantei Romconstruct peste 125.000 de lei, tot servicii de pază, pentru perioada noiembrie 2014 – martie 2017. Stingerea datoriei a căzut în sarcina municipiului Câmpulung, chemat în garanţie şi obligat să vireze suma Institutului Naţional al Patrimoniului.
După aproape două decenii de batjocură a Ministerului Culturii şi a instituţiei sale, care deţine încă imobilul nostru, se produce o acţiune de împăcare, de faţadă, între Institut şi Primărie. Şi anume evenimentul cu parcurile şi grădinile, care a însemnat puţină publicitate pentru municipiu.
Managerul I.N.P., deşi anunţat a-i fi oaspete Elenei Lasconi, la o plimbare prin grădinile câmpulungene, a lipsit motivat, îl apără primăriţa: a avut treabă la serviciu. Într-o zi de duminică. Fără intenţia de a-i contamina pe cititori cu susceptibilitatea generată de absenţa oficialului, mă încearcă tentaţia altei explicaţii. Ştefan Bâlici urma să fie dus la locul dezastrului lăsat în urmă de Romconstruct, firma agreată, cu ani în urmă, de Ministerul Culturii, care i-a încredinţat, pentru renovare, Casa de Cultură „Tudor Muşatescu”. Personal, m-am dezumflat aflând că omul n-a venit, căci acesta era momentul pe care îl aşteptam: Lasconi să-l plimbe pe responsabil prin imobilul rămas fără geamuri mai mult în partea Primăriei decât în partea lui Proca. Iar lipsa geamurilor este răul cel mai mic, căci, în timpul restaurării, clădirea a rămas fără elemente de arhitectură specifice monumentului istoric. În ciuda fofilării lui Bâlici, căci aşa a părut din exterior absenţa acestuia, Elena Lasconi insistă pe contactele optimiste cu şeful Institutului, care vor produce rezultate. Adică ar exista o şansă, o mică şansă, de reluare a lucrărilor sistate oficial în aprilie 2010. În acest context, primăriţa a lansat informaţia unei D.A.L.I. întocmite de Institutul Naţional al Patrimoniului pentru Casa de Cultură, ca să ştie în ce se bagă. Cu ce sumă se bagă.
Nu e cazul să ne grăbim să ţopăim de bucurie, căci ministerul ne-a mai amăgit o dată, în toamna lui 2018, că ne ajută nu numai cu Casa de Cultură, ci şi cu Mausoleul Mateiaş. În toamna acelui an, Ţâroiu a convocat consilierii la o şedinţă de îndată şi i-a pus să voteze trei urgenţe. 1.Cumpărarea spaţiului privat din Palatul Culturii. 2.Continuarea lucrărilor la aceeaşi clădire. 3.Realizarea unor lucrări la Mausoleul Mateiaş. Cu ce bani toate acestea? Cu bani din Programul de investiţii în domeniul culturii, gestionat de minister, pentru care se pregăteau solicitări de finanţare. Tot în octombrie 2018, aleşii au votat preluarea Casei de Cultură „Tudor Muşatescu” de la I.N.P. şi înfiinţarea unei comisii de constatare a stadiului fizic al lucrărilor. Iar, în cazul Mausoleului, au aprobat întocmirea unei D.A.L.I. pentru reabilitare. Nimic din toate acestea nu s-a concretizat în fapt.
De asta nu ne molipseşte entuziasmul primăriţei, care a făcut ce era de făcut, dacă tot a prins pe unul de la I.N.P. la Câmpulung. N-a prins pe cine trebuia. Bâlici n-a venit, a venit, în schimb, Mexi, peisagist de profesie, pe care Lasconi n-a prea putut să-l descoasă despre finanţarea care îi trebuie şi pentru Băile „Kretzulescu”. N-ar fi „decât” 9,6 milioane de lei, conform documentaţiei moştenite de la Liviu Ţâroiu, care i-a lăsat urmaşei „restul de executat” fără banii necesari. Alex Mexi, un june la 30 de ani şi un pic, a contemplat ruinele arătate de Lasconi, dar, vorba lui, el este la alt departament şi nu vrea să vorbească prostii despre oportunităţile Câmpulungului de a obţine suma pentru reparaţia băilor. Cărora e musai să li se stabilească o destinaţie, care trebuie să gâdile urechile Ministerului Culturii, căci nu merge activitatea statică propusă de primarii PNL şi PSD. Şi anume spaţii expoziţionale, care ar fi fost ţinute cu lacătul pe ele.
Mexi şi dezastrul maxi cauzat de Ministerul Culturii
