0.7 C
Campulung Muscel
03/12/2022

Să se fi spart blestemul izolării Câmpulungului?

După mai bine de un deceniu, în care până şi purtătorii de funcţii la nivel de judeţ, nu mai vorbim de cei de la centru, s-au ţinut la distanţă de „ciumaţii” din Nordul judeţului, de două luni încoace, au prins cu toţii drag de Câmpulung. O fi având legătură şi cu parlamentarele, dar, în ultimele trei mandate, au fost atâtea alegeri, pe durata cărora politicienii, cu funcţii ori fără funcţii, ai puterii ori ai opoziţiei, n-au urcat mai sus de Mioveni ori Curtea de Argeş. Sila ori mila de Câmpulung şi de oamenii acestor locuri i-a făcut să se lipsească de electoratul din municipiu, care a dat votul fără nicio noimă. Alegea PNL, de fapt, pe Andrei la Primărie şi PSD-ul la toate celelalte scrutine: prezidenţiale, parlamentare ori europarlamentare. Dacă nimeni nu venea nici măcar să cerşească voturi, cum se spune! Nici nu mai ştim care a fost momentul izolării Câmpulungului, izolare produsă şi din interior, şi din exterior. Cam de când lumea a decis să pună un primar PNL într-un judeţ roşu, care, însă, nu s-a înţeles nici cu ai lui cât au fost la guvernare. Nu l-a băgat nimeni în seamă, nici PNL-ul, nici PSD-ul, dar şi el a fost atât de căpăţânos să creadă că n-are nevoie de nimeni. Izolarea s-a accentuat şi după închiderea lui ARO, fiindcă „autorii” n-au îndrăznit să-şi vadă „opera”: halul inimaginabil de decădere a fostei inimi a industriei argeşene, în care au sporit afacerile murdare, „spălătoriile de bani” proveniţi din prostituţie, cămătărie şi te miri ce alte fărădelegi, din comerţul cu potloage chinezeşti, care a născut imperii ale bişniţarilor de carieră, deveniţi bogaţii Câmpulungului. „Înalta” societate a Câmpulungului, clădită după principiul cocoţării scroafei în prun, care a uitat ce e la origine şi unde îi este locul cât va ţine seminţia. Să nu uităm exodul masiv în străinătate, căruia îi datorăm umplerea cu vârf a cărucioarelor la hipermaket, dar şi tâmpirea cruntă a unui procent consistent dintre ai noştri, căci banul nu vine la pachet cu inteligenţa, ci cu impresiile, cu claxoanele şi prostia gârlă.                           

Să ne rugăm ca această nefericită experienţă, cu bariera pusă între Câmpulung şi restul lumii, care n-a stat pe loc, ca noi, să rămână de domeniul trecutului. Faptul că s-au perindat atâţia oameni importanţi într-o perioadă scurtă de timp parcă ne-a dat un strop de încredere că izolarea despre care vorbeam este pe cale să se risipească. Dar să nu ne bucurăm prematur. I-am avut la Câmpulung pe preşedintele ţării, doi miniştri importanţi, unul cu funcţie de vicepremier, doi ambasadori şi o puzderie de consilieri prezidenţiali, de stat şi de la ministere, la un eveniment cu semnificaţie naţională, care putea fi marcat oriunde altundeva, nu neapărat în Muscel, la câte localităţi ale României au fost scăldate în sânge în Primul Război Mondial. Dar a fost ales şi Câmpulungul. 

Apoi instituţiile judeţene şi-au revizuit atitudinea faţă de noi. În trei luni, prefectul a venit la Câmpulung de trei ori – adică a fost prezent lunar în municipiu, în iulie, august şi septembrie – şi nu ca să mănânce un cremşnit delicios la „Iepuraşul”, gând care l-a ispitit, după cum a recunoscut, la finalul Colegiului Prefectural. Aşadar, Cristian Soare a ţinut trei şedinţe la Câmpulung şi una la o azvârlitură de băţ de târg, la Valea Mare, aducând cu el o cohortă de directori de instituţii şi servicii din subordine. Preşedintele Consiliului Judeţean i-a urmat exemplul. Cum s-a schimbat primarul, cum şi-a luat oamenii, tot ce se cheamă director în instituţie, şi a venit la Câmpulung, ca să ţină o şedinţă tehnică, la care s-au discutat lucruri interesante pentru o comunitate. Nouă, celor trăiţi în „lagărul” Câmpulung, în care un primar şi-a prostit populaţia cu chefuri, cu îmbuibări şi beţii stradale, ni se par ciudăţenii, dar asta este atmosfera normală, după care am tânjit atâţia ani. Până la „groparul” Câmpulungului, tot mai agitau colbul centrului câte un premier, un preşedinte de partid de nivel naţional, niscaiva miniştri şi parlamentari, în afară de cel de-al casei… 

Să se fi spart blestemul? Deşi n-are cine ştie ce merit în producerea lor, toate aceste „descinderi” s-au întâmplat în primele luni ale mandatului lui Liviu Ţâroiu. Este el primarul care, în a treia lună de mandat, a stat patru ore lângă preşedintele ţării? Este. CV-ul lui Ţâroiu este posibil să se consolideze şi cu înfiinţarea unor puncte de lucru ale unor instituţii judeţene la Câmpulung. Marin n-a ratat prilejul de a vorbi public despre câteva iniţiative ale sale, cât a făcut echipă la Prefectură cu Cristian Soare, acum patru ani. Eliberarea paşapoartelor este un exemplu. Apoi, dibace, a manevrat subiectul menţinerii posibilităţii de susţinere a examenului de conducere la Câmpulung ca şi cum ar fi meritul PSD, nu al Prefecturii, căreia i-a sugerat aproape imperativ să renunţe complet la ideea de transferare a lui la Piteşti şi să găsească şi alte posibilităţi de descentralizare a unor servicii. Cum s-a întâmplat, anul trecut, cu ITM-ul, care are un birou la subsolul Primăriei.   

În acest moment, a intrat Liviu Ţâroiu în discuţie şi a punctat magistral la capitolul imagine. Judeţul să-l ajute mai bine să deschidă un punct al Casei de Pensii, fiindcă, în afară de drumul până la Piteşti, ce se întâmplă în incinta instituţiei este moarte de om. Sunt mai importanţi pensionarii decât cei care dau examenul pentru permis, a atins politicianul Ţâroiu toate sensibilităţile votantului de vârsta a treia. Dacă PSD-istul, tratat deocamdată cu un refuz, deşi a anunţat că are spaţiul pregătit, reuşeşte să deschidă aici un birou al Casei de Pensii, recordul lui Călin Andrei este ca şi doborât. 

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!