În 2017, promoţie la gunoi! Ca să accepte schimbările în materia plăţii serviciului de salubritate, care li se pregătesc în această lună şi care, orice s-ar spune, avantajează firma lui Văsâi, câmpulungenii sunt momiţi cu o reducere a tarifului de 1,25 lei. De la anul, contractele de gunoi dispar şi sunt înlocuite cu o taxă specială, pe care, teoretic, Primăria o încasează de la 22.500 de locuitori şi, faptic, o varsă în conturile Financiar Urban. În cel mai absurd scenariu, în care un singur cetăţean din cei 22.500 achită taxa, Primăria va vira către operator pentru toţi cei negociaţi. Dar, ne asigură primarul, colectarea integrală este ca şi rezolvată. Tocmai de aceea n-a gândit un plan de rezervă, care să acopere eventuale datorii.
Ţâroiu argumentează noutăţile pe care le pregăteşte câmpulungenilor prin faptul că, o dată, Primăria nu poate să dea bani din alte surse ca să-i plătească fostului asociat al Edilului, cu care a împărţit factura. A doua oară, colectarea taxei ar trebui să se facă de la cei 26.000 de câmpulungeni (reduşi la negocierea post-şedinţă la 22.500), până la ultimul. Asta pentru că, se întreabă şiret primarul, Financiar Urban ce face dacă nu colectează de la toţi cei cu contracte?! E treaba firmei, au replicat în cor liberalii. Adică ce face şi Edilul. Transpiră, se enervează, completează la foc continuu somaţii, dă în judecată. Numai că Financiar Urban, firma unui privat, care vrea să facă bani, nu să irosească bani, ca „struţo-cămila” Edilul, 69% publică, 31% privată, nu are de ce să se complice, dacă legea îi dă dreptul să revendice o salvatoare „taxă specială” de gunoi. Adică lucrează direct cu Primăria, fără să-şi mai vadă în ochi abonaţii, la încheierea de contracte ori la încasarea contravalorii serviciilor.
În mod cert, cu toată mirarea şmecheră a primarului, cum că, vezi Doamne, ce se face firma dacă nu încasează de la toate contractele, Financiar Urban nu încasează banii de la toţi cei facturaţi. Tot aşa cum nu reuşea să încaseze nici Edilul serviciile taxate în grup: apă, canal, gunoi, pluviale, cu regularizările de rigoare. Dar n-o durea, pentru că, indiferent cât colecta surata majoritar publică de la abonaţi, privatul era satisfăcut. Adică îşi primea partea pentru gunoi, chiar dacă emitentul facturilor neonorate era pus în situaţia să se judece cu cei afectaţi de severe dureri în cot când venea vorba să achite apa şi gunoiul. Că doar nu păţeau ca la gaz ori, mai tragic, la curent! Căci ce rău mai mare li se poate întâmpla decât să rămână fără curent ori cablu tv?! Rachiu şi curent să fie, nu apă, că te subţiezi de la atâta îmbăiat! Şi-apoi gunoiul poate sta moţ în vârful muntelui de la tomberon, în caz că i se năzare firmei să nu mai facă colectare restanţierilor.
Ca să scape de asemenea „ciurucuri” în materie de abonaţi, care nu conştientizează că serviciul prestat trebuie achitat, Financiar Urban a convocat la tratative Primăria, care n-a stat pe gânduri: taxă specială să fie, că are balta peşte. Adică are Primăria buget încât să aducă lumină în ochii privatului de la Edilul, căruia nu-i merge bine pe cont propriu cu câmpulungeanul relaxat, pe care nu-l sperie decât un tăiat de cablu de la uşă ori o sigilare de contor. Altfel, nu plăteşte dacă nu-l păleşte parul debranşării.
De aceea vom avea de la anul taxă specială de gunoi, pe care Liviu Ţâroiu este sigur că o va încasa în procent de 100% de la cei 22.500 de locuitori negociaţi cu operatorul. Adică ce n-a reuşit Edilul – încasare 100% de la 22.000 de contracte – şi nici Financiar Urban, de la 16.000 de contracte, reuşeşte Ţâroiu, care are publicate ditamai catastifele de restanţieri, inclusiv patroni, la taxe şi impozite. Ba era sigur că putea încasa de la 26.000, dar i-au domolit fanteziile negociatorii trimişi la discuţii cu firma de gunoi, care întinsese coarda la 28.000. Asta deşi ea, firma de salubrizare, n-a fost în stare decât de 16.000 de contracte, cu una, maxim două persoane. Foarte rar trei, de parcă nimeni nu face copii la Câmpulung.
Cine plăteşte, dacă Primăria nu-i convinge pe toţi cei 22.500 să achite gunoiul?! Tot cei cu bun simţ şi responsabilitate, care onorează serviciul cu pricina. Indiferent că-i este impus prin factură de Financiar Urban ori ca taxă specială de Primărie. Aşadar, n-a dispărut acea taxă de salubritate sau salubrizare, pe care autorităţile locale au fost nevoite să i-o achite, în 2016, societăţii intrate în Edilul în contul câmpulungenilor fără contracte. În caz că v-a scăpat acest amănunt, pentru aceia care n-au plătit în viaţa lor gunoiul a plătit Primăria, din banii noştri, un tarif egal cu al posesorilor de contracte. Deci, până la urmă, mari schimbări n-ar fi. Doar că nu mai batem drumul lunar la casieriile de la Edilul şi Akta, ci de patru ori pe an la Primărie.
Şi primarul admite, cu mari chinuri, în explicaţiile-i alambicate, restanţele care este posibil să apară (vor apărea sigur). Ne spune cel dintâi om al municipiului că, atunci când a bătut palma cu societatea lui Văsâi, pentru un total de 26.000 de suflete plătitoare de taxă, a pornit de la gradul de încasare a taxelor şi impozitelor locale de 85-90%. Astfel, cei 26.000 ar reprezenta numărul bun-platnicilor, micşorat, la insistenţele liberalilor, la 22.500, măcar în primul an, în care se face experimentul. Şi tot în ajutorul firmei, care scapă de tevatura cu contractele – nu va exista decât unul singur, cu Consiliul Local – scapă şi de emoţiile produse de datornicii de carieră, a fost strecurată prevederea potrivit căreia cuantumul taxei va fi stabilit anual. Aşa că nu vă bucuraţi de reducere prea tare, căci „Black Friday-ul” la gunoi s-ar putea să fie valabil doar în 2017.