Aceleaşi contre inutile, atâta vreme cât nu se depune o plângere la o instituţie de anchetă, pe tema închirierii şi subînchirierii domeniului public de Zilele Municipiului, mascate de contracte de asociere, ni s-au servit şi în 2018, la recenta întrunire a aleşilor. Pe când credeam că opoziţia îşi va proteja laringele puternic chinuit la „cârnatul” de puncte ale ordinii de zi privind alocări de bani pentru asociaţii şi cluburi sportive, ne-au dat teoria peste cap primele vociferări, atât de cunoscute, pe subiectul iritant al ocupării centrului de bâlciul zgomotos, ceţos, cleios şi cum vreţi să-i spuneţi. Puteam foarte bine să ascultăm CD-ul cu înregistrarea şedinţei de acum un an, de acum doi ani, căci tot aia era şi scuteam o jumătate de oră de gargară fără finalitate. Ca o paranteză, „dezbaterea” aleşilor municipali – de care au ajuns să râdă şi consilierii de la comune, afirmaţie care nu e o glumă – a fost cea mai mare porcărie la care am asistat de ani buni încoace în administraţia publică municipală. Să turui două ore şi jumătate, pe un subiect departe de a fi unul electoral, Sportul, care nu interesează pe nimeni, cu excepţia patronilor de cluburi dornici să obţină banii de la Primărie! Şi, poate, pe familiile puţinilor copii şi tineri care mai practică o disciplină sportivă, la stat ori la privat. Şi nici acelor oameni nu le pasă că a zis unul din Consiliu să se dea cu doi lei mai mult sau mai puţin clubului în cadrul căruia bate mingea fiul. Trebuie să fii naiv, politic vorbind, să-ţi imaginezi că te votează, peste doi ani, cicliştii, tenismenii, piloţii de raliu, atleţii şi restul suflării sportive „pricopsite” cu suma pe care Liviu Ţâroiu a putut-o disloca din buget. Aia mică, dacă mai mult nu s-a putut, fiind de plătit salarii adevărate adevăraţilor votanţi. Şi, vorba primarului, nici n-ai ce performanţe sportive să mai răsplăteşti.
Lumea s-a îndepărtat scârbită de micile ecrane, sesizând penibilul a ceea ce s-a dorit dezbatere pe tema distribuirii unei sume modeste, nici 3 miliarde în cap, între aliniaţii la bugetul local, beneficiari de finanţări publice. Fondurile erau nişte „firimituri” aruncate de la masa aleşilor cu folos, până la urmă, ca să ţii nişte copii departe de nebuniile timpurilor moderne, care le otrăvesc mintea şi corpul. Nu mai vorbim prin comparaţie cu sutele de miliarde prăpădite şi de PNL, şi de PSD, pe lucrări de toată batjocura, pentru care constructorii nu mai vedeau lumina zilei, pe vremea lui Ceauşescu. Or ai noştri, joia trecută, nu se mai săturau auzindu-se vorbind despre firescul care trebuia să se întâmple. Adică ai oprit nişte bani la începutul anului, pe care acum trebuia să-i bagi în pungă fiecăruia, cum se întâmplă an de an.
Să depăşim momentul teribil, generator al unei migrene colective, ca să ajungem la altul asemănător: maniera curioasă în care este exploatat domeniul public de Zilele Municipiului. Curioasă a fost şi pe vremea lui Andrei, curioasă a rămas şi pe vremea lui Ţâroiu, dar o spunem din nou: subiect total neatractiv electoral, căci electorală este paranghelia, nu contestarea ei de către actuala opoziţie, mulţumită că s-a înregistrat pe „casetă”, vorba ex-secretarului, riposta faţă de sosirea entertainer-ului de la Târgovişte, cu calabalâcul aferent. Redeschiderea enervantei harţe în Consiliu pe tema asociatei lui Ţâroiu a vrut, într-un fel, să-l „încuie” pe noul secretar al Primăriei, cu întrebarea pe care Ghinea o primea în fiecare vară, când se apropia săptămâna de „foc şi pară” pentru târgul invadat de fum şi muşte. Şi de toată rudărimea Muscelului, cu ajutoarele sociale prăpădite la bâlciul de la Câmpulung. Ramona Simion a primit de la liberali o întrebare absolut inutilă: dacă e legală subînchirierea domeniului public. Dar cine a vorbit despre închiriere sau subînchiriere a domeniului public? Oficial, Primăria nu închiriază Piaţa Primăriei firmei organizatoare a sărbătorii municipiului, ci intră cu aceasta într-o „asociere în participaţie”. Municipalitatea contribuie în asocierea care maschează închirierea cu terenul de aproximativ 2.500 de metri pătraţi, iar asociatul plăteşte nu cu bani, ci cu spectacolele comandate de Primărie. Altfel spus, firma de la Târgovişte, căci, mai mult ca sigur, tot cu ea continuă colaborarea Liviu Ţâroiu, suportă, pe cheltuiala sa, contravaloarea concertelor de vineri şi sâmbătă, susţinute de Marcel Pavel, Monica Anghel, Nicola, Ştefan Bănică ş.a. Ce cheltuială pretinde Primăria de la asociat? Minim 115.000 lei cu TVA, în condiţiile în care, dacă i s-ar fi permis închirierea domeniul public, plătea cel mult 40.000 de lei. Contractul prevede că „taxa de utilizare a domeniului public” – o taxă specială, inventată pentru ocazii speciale – se plăteşte în contraprestaţie cu servicii şi bunuri în valoare totală sau egală cu suma precizată mai înainte, 115.000 lei. Ca să recupereze diferenţa şi să înregistreze şi profit, căci nu vine pentru acte caritabile la Câmpulung, firma subînchiriază domeniul public la tarife de cinci-şase ori mai mari decât cele practicate de Primărie. Dar nicăieri nu apare că subînchiriază, deşi, în realitate, asta face. Liberalii vorbesc despre o scurgere de bani din Câmpulung spre Dâmboviţa. Bine că nu spre Teleorman!
Aşa că opoziţia degeaba o descoase pe Simion în legătură cu legalitatea exploatării domeniului public, de vreme ce în relaţia contractuală dintre Primărie şi firma organizatoare este ocolită noţiunea de închiriere şi la fel procedează asociata lui Ţâroiu cu chiriaşii ei. Oficial îi sunt asociaţi, parteneri, colaboratori, nu chiriaşi, pentru că în Românica tuturor posibilităţilor, a tuturor schemelor de matrapazlâcuri acoperite de lege, e voie să faci asta. Cu speranţa că 2018 a fost ultimul an în care am fost poluaţi fonic în Consiliu pe tema afaceristei care întoarce banii cu lopata la Câmpulung, vânzând cartofi prăjiţi la preţ de icre negre – pentru că nu s-a găsit niciun isteţ la noi care s-o copieze -, mai spunem că patronii locali, care vor alege Negru Vodă şi Republicii, au statut privilegiat. Adică vor încheia direct contracte cu Primăria, la preţurile omeneşti percepute de Primărie de 4 lei/mp. Asta ca să nu mai fie proteste că s-a găsit una deşteaptă care vede aur curat în terenul municipiului. De asta nu înţelegem a cui cauză o pledează liberalii, de vreme ce niciun businessman local nu doreşte să se îmbogăţească la Zilele Câmpulungului, aşa cum face femeia asta de la Târgovişte, căreia i s-a netezit calea să câştige selecţia de oferte prin condiţiile puse. Pentru că niciunul dintre patronii noştri nu vrea să se lege la cap. De data asta, şi să fi vrut, n-ar fi putut, din cauza cerinţei de trei ani vechime în organizarea de evenimente. Plus că nu sunt rentabili, susţine primarul, întrucât n-au produs pentru Zilele Municipiului decât 8.000-10.000 de euro, restul cheltuielii fiind completate din bugetul local. Or, de când colaborează cu madame Olei, înţelegerea a fost pentru 23.000 euro, care, în 2018, creşte la 25-26.000 euro. Ce-i drept, tot cheltuieşte şi din bugetul local, dar mai puţin. Iar când a intrat ANAF-ul în comercianţi, acum doi ani, primii care au fugit şi n-au mai dat două zile prin Piaţa Primăriei au fost taman ai noştri.
Anul viitor, a lansat Ţâroiu marele anunţ, îi lasă pe liberali şi pe cine o mai vrea – primarul vorbeşte despre o comisie a Consiliului Local, în care băgăm mâna în foc că nu vrea să intre nimeni – să facă ei Zilele Municipiului în întregime. Concerte plus ocuparea domeniului public doar de către patronii de terase din municipiu, ca să rămână banul cheltuit la Câmpulung. Mare pişicher primarul nostru, căci, în 2019, după ce vor fi băgate 50 de miliarde în Piaţa Primăriei, e bun de împuşcat acela care mozoleşte cu uleiuri negre scumpătate de investiţie. Dar, trăind la Câmpulung, nimic nu ne miră. Dacă şi-a permis să dispună trasarea pistei de carturi într-un parc plătit, împreună cu mascarada din „Kretzulescu”, cu 81 de miliarde de lei vechi! Mâine, poimâine, vom vedea în Grădina Publică o tarabă cu alviţă şi un tuci cu porumb fiert.