Este unul dintre cele mai mizerabile cartiere ale municipiului, deşi, după casele şi gospodăriile locuitorilor, nu s-ar zice că posesorii lor nu sunt dintre cei mai gospodari câmpulungeni. Dar este atât de mult gunoi în afara zonei de locuinţe, încât te cruceşti la vederea formelor de relief cu vechime în peisajul periferiilor: „munţii” de resturi, de care mărcuşenii scapă, aruncându-le pe văi, în pădurici, la marginea drumului. Fără îndoială, cei care poluează natura în această parte a Câmpulungului sunt localnicii din cartier, căci nu vine cel din Vişoi sau din Grui să-şi rezolve problema gunoiului menajer ori a molozului, debarasându-se de el la o asemenea depărtare de casă. Ce se vede şi la intrare, şi la ieşire este opera oamenilor locului, cărora le place, pesemne, să trăiască precum în cocină. Căci, chiar dacă nu sunt proprietari ai domeniului transformat în focar de infecţie, este strada lor, este cartierul lor, sunt locuri care le aparţin şi pe care ar trebui să le respecte.
Nici nu s-a reparat bine „Valea gunoaielor”, prin consolidarea unui mal prăbuşit într-o râpă invadată de o întindere colorată de mizerii dintre cele mai felurite, căci mărcuşenii lucrează repede la una nouă. Ce au acoperit betonul şi cantităţile de umplutură folosite la întărirea malului, adică sutele, miile de tone de resturi descompuse, începe să se contureze din nou în peisajul care n-a rezistat nealterat mult timp. Tranzitul pe Calea Drăceşti, în punctul „La râpă”, conţine ritualul azvârlirii din maşină a sacului de gunoi menajer, respectat de tot mai mulţi adepţi, care nu apreciază nimic din ceea ce se face bun pentru ei. Aşadar, la râpa de pe Drăceşti, straturile infecte încep să se aşeze şi să oripileze privirea celor tentaţi să admire, de la înălţime, partea opusă a municipiului. În loc de frumuseţe, de verdeaţă, de aer proaspăt, ţi se serveşte, graţie nesimţirii incalificabile a unor “porcine” cu două picioare, un început de tablou jalnic, semn că mai degrabă se roteşte pământul în sens invers decât să-l lecuieşti pe câmpulungean de a da cu gunoiul de azvârlita. Păcat de peisajele frumoase care ni s-au dat, dacă sunt populate de primitivi din tată în fiu, care nu ţin la curăţenia locului în care trăiesc.
Aceeaşi senzaţie amară am avut-o şi în cealaltă parte a Mărcuşului, deşi suntem convinşi că, dacă luam la controlat fiecare „viroagă” a cartierului, dezamăgirile se ţineau lanţ. Strada Boboc, o uliţă răpciugoasă, în care bagi maşina doar dacă ai de gând să-ţi iei alta, se bifurcă la un moment dat. Un braţ dă în Valea Unchiaşului, altul face legătura cu Şoseaua Naţională. Pe acest ultim tronson, mărginit de natură, este atât de multă mizerie încât îl laşi în urmă cu inima frântă de indolenţa unor cetăţeni care îşi fac rău singuri. Parcă era vorba de amenzi aplicate celor surprinşi de camere video montate în spaţiile preferate de astfel de dobitoci! Parcă era vorba de o anchetă comună a Primăriei şi a firmei de salubrizare pentru forţarea celor fără contracte să intre în legalitate! Vorbe în vânt, care vor fi răsplătite cu un vot nemeritat, acordat unor mincinoşi!