31.9 C
Campulung Muscel
17/07/2024

„Mă simt mai muscelean decât cei care se bat cu pumnul în piept că sunt musceleni!”

Interviu realizat în 1995, anul apariţiei Evenimentului Muscelean. Colonelul Barbu, şeful Biroului de Poliţie al Platformei ARO:
Deşi m-am născut la Călăraşi, de 26 de ani (n.r. în anul 1995) sunt… câmpulungean!
• Domnule colonel, v-aş ruga în debutul interviului nostru să faceţi o scurtă notă biografică.
-Cu plăcere. M-am născut acum 52 de ani, la Călăraşi. După terminarea liceului, m-am înscris la şcoala de Ofiţeri de Poliţie şi, după ce am absolvit-o, am fost repartizat la Miliţia oraşului Curtea de Argeş, unde am lucrat din 1967, până în 1970, când m-am mutat la Câmpulung. Între timp, în 1969, am terminat şi Facultatea de Drept, luându-mi licenţa în 1970.   
• Deci, de 26 de ani sunteţi câmpulungean.
-Cu un scurt interimat, de un an fiecare, când am lucrat la Miliţia Judeţului Argeş, dar am locuit tot în Câmpulung, restul de 24 de ani l-am petrecut în diverse funcţii la Miliţia oraşului muscelean. De aceea m-am ataşat foarte mult de oraş, de oamenii de aici, rezolvând în acest timp multe probleme sociale, putând astfel să afirm cu mâna pe inimă că mă simt mai muscelean decât alţii care se bat cu pumnul în piept că sunt musceleni!
• Sunteţi cunoscut şi apreciat ca unul dintre cei mai exigenţi profesionişti în rezolvarea unor cazuri care aparţin fenomenului infracţional. Credeţi că desemnarea dumneavoastră ca şef al Biroului Poliţiei Platformei ARO s-a făcut din aceste raţiuni?
-În primul rând, numirea pe o funcţie în cadrul Poliţiei, ca şi în cadrul altor unităţi militare, se face de către eşaloanele superioare. Bineînţeles că la numirea pe o funcţie de conducere, chiar dacă unitatea nu este atât de mare, cum este Poliţia Municipiului Câmpulung, se au în vedere nişte criterii şi cred, fără discuţie, că la numirea mea aici au primat experienţa şi, probabil, competenţa mea profesională.
• În ce raporturi sunteţi cu Poliţia municipiului şi cu lucrătorii ei?
-Suntem în raporturi foarte bune, ele fiind nu de subordonare, ci de colaborare. În ceea ce priveşte raporturile cu lucrătorii de la Poliţia Municipiului, unde am lucrat efectiv până în 1993, când am venit la ARO, pot să spun că ele sunt la fel de bune, eu cunoscându-i foarte bine, fapt care ne permite o colaborare fructuoasă. Noi, cei de aici, suntem legaţi de cei de la Poliţia Municipiului, pentru că anumite activităţi le executăm împreună, iar alte activităţi, prin dânşii, le finalizăm.

LA ARO FORMĂM O FAMILIE

• Consideraţi că prin activitatea de aici v-aţi îmbogăţit experienţa de poliţist?
-Într-o măsură pot răspunde afirmativ, în ceea ce priveşte munca cu oamenii. În Poliţia de Platformă, activitatea poliţistului este total diferită de cea a lucrătorului de la oraş. Cei de la oraş vin mai rar în contact cu cetăţeanul, noi trăim efectiv în contact cu oamenii de la ARO: deci, respirăm acelaşi aer, inhalăm… aceleaşi noxe, dacă vreţi, uneori, mâncăm aceeaşi pâine sau mâncare cu ei. şi volens-nolens, între noi se nasc nişte raporturi de apropiere. Zilnic, aici vine cam 60% din populaţia activă a municipiului. Într-o formă sau alta, noi preluăm acest segment de populaţie, integrându-ne, ca unitate, cu aceşti oameni, de care avem datoria să răspundem pe perioada serviciului.
• Cu alte cuvinte, formaţi, dacă îmi este permisă comparaţia, o familie.
-Da, realizăm cu ei o integrare socială, nu profesională, pentru că ne bucurăm de realizările de la ARO şi ne întristăm de necazurile de la ARO.
• Apropo de necazuri, care este starea infracţională în această mare unitate industrială, ţinând seama de profilul şi produsele sale deosebit de tentante pentru infractori?
-Dacă ne raportăm la situaţia din alte unităţi ca Arpechim sau Dacia, statistic vorbind, nu stăm nici mai rău, nici mai bine, apropiindu-ne ca nivel de constatare şi depistare a infracţiunilor. Pentru că, de regulă, nivelul de constatare nu se aseamănă cu nivelul de producere a infracţiunilor, de comitere a lor.
• Oricum, spre această unitate îşi îndreaptă paşii şi interesul nu numai localnicii, ci şi mulţi cetăţeni din alte părţi ale ţării.
-Da. ARO a devenit atât pentru câmpulungeni, cât şi pentru cei din ţară o unitate extrem de tentantă. Pentru că aici se fabrică atât cunoscutele autoturisme de teren, cât şi piesele de schimb pentru ele. Referitor la piese, ele nu se fabrică încă la nivelul cerinţelor, unele lipsind uneori în anumite zone ale ţării.
• şi, atunci, cei în „suferinţă” vin la… sursă!
-Da. Unii „dealeri”, care aprovizionează anumite centre mari, iau cantităţi însemnate de piese, „văduvind” astfel alte centre, pentru care ele nu se ajung.
• Astfel, se naşte, într-un fel, „criza” şi, implicit, tentaţia de a le sustrage…

UNII FURĂ CA SĂ-şI ROTUNJEASCĂ VENITURILE, ALŢII… DIN OBIşNUINŢĂ

-Da, având în vedere aceste aspecte, cât şi faptul că retribuţia nu corespunde nevoilor oamenilor de aici, unii îşi rotunjesc veniturile, furând, pur şi simplu, piesele deficitare pe piaţă. Sunt alţii, însă, care au posibilităţi materiale, dar care fură… din obişnuinţă.
• Ei sunt numai dintre salariaţii uzinei?
-Nu. Fură şi cei din interior, ca să zic aşa, cât şi cei de afară, care pătrund noaptea în unitate şi, în complicitate fie cu paznicii, fie cu alţii din uzină, sustrag piese.
• Nivelul acestor furturi este alarmant?
-Nu. Pe mine şi pe subordonaţii mei nu ne alarmează aceste furturi. Pentru că ele, deşi însemnate, sunt într-un procent „admisibil”. Bunăoară, în anul 1995, paza societăţii a depistat un număr de 70 de persoane care au comis furturi de piese în valoare de 14.800.000 lei. Poliţia-platformă, în schimb, a depistat alte 86 de cazuri al căror prejudiciu adus uzinei se ridică la 58.000.000 lei.
• şi această situaţie nu este îngrijorătoare?
-Pe mine, nu aceste furturi mărunte şi cotidiene mă îngrijorează, ci persoanele care fură cu… acte, deci, cu paravan şi al căror prejudiciu este extrem de important.
• Puteţi da câteva exemple concrete?
-Desigur. Anul trecut, în luna iulie, şoferul Nicolae Rădoi, de la Fabrica de Matriţe, a fost depistat cu piese furate în valoare de 13.700.000 lei, sumă ce se apropie valoric de prejudiciul adus de cei 70 de infractori prinşi de paza uzinei, care are un număr de 156 de paznici activi. Un alt exemplu de fraudă majoră îl constituie cazul lui Constantin Bărbulescu, gestionarul parcului auto-desfacere, care, în perioada 1992-1993, a sustras 16 (!) caroserii ansamblu ARO, care, la vremea respectivă, valorau circa 17.000.000 lei şi care, reactualizate, ar însemna un prejudiciu de peste 100.000.000 (lei)! Un alt caz, în lucru, este cel al lui Traian Udroiu, gestionar în cadrul Secţiei 2460, căruia nu i se făcuse inventar de când preluase gestiunea. La o acţiune efectuată de Biroul Platformei i s-a descoperit un minus de 21.800.000 (lei), dar, în acelaşi timp, şi un plus de 17.000.000 (lei)! Aceste acţiuni au fost „patronate” şi de fosta contabilă şefă a secţiei, Adriana Necula, care nu l-a „controlat” niciodată! Aceste inventare, mai ales după 1989, au fost făcute formal, nefiind efectuate inventare faptice. şi de aici aceste prejudicii majore.

LIMITELE DE COMPETENŢĂ ALE BIROULUI PLATFORMĂ ARO

• Fiindcă aţi amintit de toate aceste „portiţe” de fraudă, v-aş ruga să ne spuneţi care sunt limitele de competenţă al Biroului de Platformă ARO, pe care îl conduceţi.
-Întrebarea este binevenită, având darul să clarifice rostul şi rolul Biroului. În primul rând, tot ce se află în perimetrul S.C. ARO S.A., unde fiinţează şi filiala Câmpulung a CESAR Piteşti, precum şi punctele de lucru ale unor şantiere de construcţii industriale, unităţi alimentare aparţinând unei societăţi cu capital privat, blocurile de nefamilişti de la S.C. ARO S.A. şi parcările limitrofe societăţii ARO. De asemenea, mai avem în oraş F.P.S.A. aparţinând tot de S.C. ARO S.A. şi, într-o formă dublă de supraveghere, a noastră şi a organelor de Poliţie Locală, unităţile aparţinând uzinei, amplasate pe raza altor localităţi din judeţ.

COLABORAREA CU NOUA CONDUCERE ESTE TOTALĂ

• Desigur că în această muncă este foarte importantă colaborarea cu conducerea societăţii.
-La conducerea societăţii, atât la fosta, cât şi la noua conducere, am găsit toată înţelegerea în exercitarea atribuţiunilor de serviciu pe care le avem aici pe platformă. M-aş referi, în special, însă, la actuala conducere, adică la domnii ingineri Ion Giuvelcă şi Gheorghe Drăcea, spun, în special, la dânşii, pentru că am găsit-o mai deschisă la colaborare, în combaterea fenomenului infracţional; am găsit, de fapt, o înţelegere mai rapidă, mai operativă…
• Să înţeleg că au existat probleme cu fosta conducere?
-Cu fosta conducere a existat o situaţie în care s-a încercat să ni se limiteze posibilităţile de activitate în cadrul societăţii, limitări care contraveneau legii. Dar ea a durat puţin, pentru că cei din conducerea de atunci şi-au dat seama unde au greşit şi şi-au revenit.
• Cum colaboraţi cu noua conducere?
-Cu noua conducere, pot să afirm, cu toată certitudinea, că această colaborare este totală şi foarte corectă. Totuşi…
• Simt că aveţi anumite reţineri.
-Da. Totuşi, în cadrul societăţii se produc nişte reflexe negative din partea altor cadre cu funcţii medii, cărora nu le convine să fie controlate! şi culmea este că tocmai aceste persoane au atribuţiile cele mai multe pe linia apărării patrimoniului societăţii! Astfel, se vede un fenomen de reţinere din partea lor. Asta pentru că schimbările democratice din ţară au fost fals percepute de dânşii în sensul larg, că fiecare poate să facă ce vrea, fără să fie controlat. Aceste persoane nu sunt numeroase, dar, din păcate, există!

CA PROFIL, EU SUNT UN LUPTĂTOR

• Având în vedere aceste mici piedici în munca dumneavoastră, aţi fost vreodată tentat să renunţaţi sau să vă retrageţi, aşa cum, din păcate, se mai întâmplă?
-Nu, categoric nu. Ca profil, eu sunt un luptător şi niciodată nu am abandonat ce am început. Chiar dacă unii mi-au spus, voalat, sub o formă sau alta, că de-abia mă aşteaptă să mă pensionez! Legat de fenomenul infracţional, am observat că în rândul unor categorii de oameni se petrece ceva ciudat, referitor la un anumit mod de gândire…
• În ce sens?
-În sensul că, dacă eşti exigent şi ferm, nu eşti pe placul lor. Cei cu mari posibilităţi materiale au convingerea că, dacă ai bani, poţi să rezolvi orice, iar, la rândul lor, cei fără bani, uneori, gândesc acelaşi lucru: „dacă aveam bani, rezolvam cutare problemă”.
• Exigenţa şi corectitudinea dumneavoastră sunt etichetate de unii drept defecte.
-Exact. Cred că aţi spus-o foarte bine.

CÂMPULUNGUL, AMENINŢAT DE O „BOMBĂ”!

• Am înţeles că, în acest debut de an, v-aţi confruntat cu o situaţie deosebită, care putea să pună în pericol Câmpulungul. Vă rog să detaliaţi.
-Într-adevăr. La un control făcut de organele noastre pe linia modului de depozitare, păstrare şi folosire a substanţelor puternic toxice, am găsit într-un depozit peste 500 de kilograme de astfel de substanţe, mai precis cianuri, cantitate suficientă să pună în real pericol nu numai municipiul nostru, ci întreaga zonă Muscel şi, poate, şi ceva din Piteşti!
• Cum a fost posibil aşa ceva?
-Uitaţi cum: anul trecut, în august, s-a schimbat gestionarul (pe fondul comiterii unor infracţiuni) şi a fost adus unul nou. Deci, a fost făcut un inventar total. Cât de total a fost s-a văzut după felul în care această enormă cantitate nu a fost evidenţiată…
• Această „omisiune” s-a făcut din necunoaştere sau din neglijenţă?
-Ce necunoaştere, ce neglijenţă?! Cuvântul potrivit este inconştienţă! Pentru că aici substanţele toxice le avem la gram! Sunt anumite substanţe din această categorie din care deţinem doar câteva sute de grame! Vă închipuiţi ce se putea întâmpla în cazul celor peste 500 de kilograme găsite în acel depozit, dacă ele ar fi putut lua altă cale, fiindcă, practic, le putea lua oricine! Asta vis-a-vis de inconştienţa unora cu ocazia efectuării aşa ziselor inventare!
• Cum s-ar zice, Câmpulungul a fost în vecinătatea unei adevărate bombe!
-Da. şi nu se ştie – şi acest fapt ne preocupă – dacă nu cumva cineva a luat din această substanţă deosebit de toxică şi că ne aflăm încă într-o situaţie de pericol!
• Dar cum a fost uitată această importantă cantitate de… „moarte la butoi”?
-Această „amnezie” durează, după cum m-am informat, cam de 20 de ani! Nici eu nu-mi pot explica cum a fost posibil ca, în acest răstimp, să nu dea nimeni de ele… probabil, presupun, au scăpat de sub inventariere şi, de atunci, au rămas… neînregistrate!
-Oricum, stocarea lor în condiţii improprii a fost şi este un real pericol!
-Sigur că da şi, în plus, nefolosirea lor a adus, pe lângă prejudiciile degradării, deci, a pierderii valorii lor iniţiale, o altă problemă care va costa zeci de milioane, cea a neutralizării lor!

FOTBALUL MĂ „COSTĂ” O PARTE DIN TIMPUL MEU LIBER

• În încheiere, să trecem la lucruri mai plăcute, surprinzându-vă şi în postura de civil, fiind de notorietate faptul că vă place sportul, fotbalul, în special, implicarea dumneavoastră efectivă contribuind decisiv la promovarea echipei ARO în Divizia A.
-Această pasiune mă „costă” o mare parte din timpul meu liber. Este adevărat că am fost, sunt şi voi fi alături de fotbal, deoarece fotbalul este o treabă a naibii de importantă ca să fie tratată în joacă, aşa cum o fac unii. De fapt, sunt alături de acest fenomen încă din 1973.
• Ce alte pasiuni mai aveţi?
-Deşi n-am prea mult timp liber, îmi place să citesc o carte bună, să merg la teatru, îmi plac filmele de acţiune, iar în familie mă preocupă, în special acum, nepoţelul meu – deci, sunt şi bunic – care, deşi mic, înţelege tot şi notaţi: ar dori să se facă şi el poliţist! Asta pentru că, probabil, cei doi copii ai mei nu m-au urmat, băiatul fiind inginer, iar fata, analist programator. Bineînţeles, opţiunea lui luaţi-o ca pe o glumă!
• Ce vă doriţi pentru 1996?
-Pe plan personal, sănătate şi pace. Cred că este ceea ce-şi doreşte oricine. Pe plan extraprofesional, să am mai mult timp pentru familie, căci problemele s-au strâns de la an la an şi multe au rămas nerezolvate. Iar referitor la fotbal, să rămânem în Divizia A!

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!