Slavă Domnului pentru toate câte ne-a dăruit nouă! şi pe bună dreptate trebuie să mulţumim lui Dumnezeu pentru fiecare clipă a vieţii noastre. Să încercăm să ne bucurăm de lucrurile frumoase pe care le rânduieşte Dumnezeu, iar în ispite şi încercări să nu cârtim ci să ne rugăm, să avem răbdare şi înţelepciune. Pentru că astăzi Biserica prăznuieşte unul din cele mai mari Praznice Împărăteşti ale sale, anume Botezul Domnului, arătându-ne că fără lucrarea în lume a Duhului Sfânt nu ne putem mântui, vreau să reamintesc cât de importantă este Biserica în drumul nostru către mântuire. De fapt, pentru a ne mântui sufletul, trebuie să beneficiem de Harul Duhului Sfânt, prezent în Sfintele Taine, să respectăm poruncile şi să fim împlinitori ai cuvântului lui Dumnezeu. Este foarte adevărat că odată botezaţi în numele Prea Sfintei Treimi, devenim fii ai Domnului după Har, dar, la fel de adevărat este că prin Taina Botezului devenim şi fii ai Bisericii. Sfânta noastră Biserică din care facem parte toţi cei botezaţi, de două mii de ani ne împărtăşeşte darurile Duhului Sfânt neîncetat, prin Tainele şi slujbele rânduite, încoronarea tuturor fiind Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie. Sfânta Biserică este casa Lui Dumnezeu, Lăcaş Sfânt, Casă de Rugăciune, pe pământ, în care locuieşte Cel ce este mai presus de cer – Dumnezeu; este Lăcaş care închipuieşte răstignirea, îngroparea şi învierea lui Hristos. Biserica este Corabia mântuirii care ne duce la liman. De Sărbătoarea Naşterii Domnului, Biserica Mănăstirii a fost neîncăpătoare şi cu siguranţă la fel a fost în fiecare biserică; astăzi, de măreţul Praznic al Bobotezei, fiecare se gândeşte să ajungă în Casa Domnului; dar, iată ce zice Sfântul Ioan Gură de Aur într-un cuvânt al său la Praznicul Bobotezei: „Voi toţi sunteţi astăzi veseli şi numai eu sunt trist. Într-adevăr, când îmi arunc ochii peste această mulţime duhovnicească, când văd această bogăţie nesfârşită a bisericii şi când mă gândesc apoi că o dată cu trecerea sărbătorii va pleca în grabă şi mulţimea aceasta de aici, mă întristez, mă doare sufletul că biserica, ea, care a dat naştere la atâţia fii, nu se poate bucura de ei la fiecare Sfântă Liturghie, ci numai în sărbători… Corăbierii şi cârmacii fac totul ca să străbată şi să ajungă în port. Noi, dimpotrivă! Necontenit ne străduim să tulburăm marea vieţii noastre, ne confundăm mereu în furtunile grijilor lumeşti… iar, aici, în Biserică abia de ne vedem o dată sau de două ori pe an… Dă-i lui Dumnezeu două ceasuri de rugăciune şi vei aduna în casa ta câştigul a mii de zile; iar dacă nu vrei, ia aminte, să nu pierzi cumva ostenelile unor ani întregi, pentru care n-ai voit să te desparţi o mică parte din zi de câştigurile cele lumeşti. Dumnezeu obişnuieşte, când e dispreţuit, să risipească averile adunate, în zi de duminică şi sărbătoare…” Vedeţi dragii mei că cel ce îşi asumă apartenenţa la ortodoxie, trebuie să fie împlinitor al poruncilor şi cuvântului lui Dumnezeu; de aceea este obligatoriu ca în duminici şi sărbători să fim prezenţi cu toţii la Sfânta Biserică. Cum vom putea înţelege semnificaţia duhovnicească a Praznicului Naşterii Domnului, al Bobotezei pe care-l petrecem astăzi, al Învierii şi celelate dacă nu ne îndreptăm paşii spre Sfânta Biserică. Chiar dacă nu vei înţelege taina credinţei din primul drum care îl faci către Casa lui Dumnezeu, însă vei vedea că Domnul te va înţelepţi cu timpul şi vei înţelege taina credinţei, pentru că vei începe să trăieşti şi atunci ţi se vor deschide ochii sufletului; atunci vei regreta timpul pe care l-ai irosit în zadar, pentru deşertăciunile cele omeneşti. De aceea, dragii mei, acum la început de an am vrut să amintesc cât de necesară este prezenţa noastră la Sfânta Liturghie; sigur că toate faptele care le săvârşim înaintea Domnului pentru mântuirea noastră şi a celorlalţi, sunt plăcute înaintea Domnului dar fără Biserică, locul întâlnirii Prea Sfintei Treimi, a Maicii Domnului, a Sfinţilor Arhangheli şi îngeri şi a tuturor sfinţilor, rătăcim, orbecăim fără lumină şi ne risipim în negura lumii făra a dobândi vreun folos. Să fim credicincioşi, rugători, răbdători, curajoşi, blânzi, iertători şi nebârfitori, să fim uniţi şi nu dezbinaţi… Să fim propriul nostru judecător şi nu al altora; să nu fim indiferenţi faţă de suferinţa şi necazul aproapelui nostru; să fim păstrători ai valorilor spirituale şi culturale ale neamului nostru; să aducem aminte mereu de înaintaşii noştri şi să-i cinstim pentru că au apărat ţara şi credinţa cu preţul vieţii; să facem cunoscut şi altora bucuria de a ne fi născut în acest spaţiu plin de comori duhovnioceşti, spaţiu istoric şi cultural pentru care mulţi au tânjit, tânjesc şi au să mai tânjească, cât va fi lumea. Să îndepărtăm zbârcitura păcatelor noastre din sufletele noastre şi fie ca Aghiasma cea Mare pe care o gustăm în aceste zile de Praznic ale Botezului să fie înoire trupească şi înviorare sufletească, ştiind că „Harul se ascunde, chiar din clipa în care ne botezăm în adâncul minţii. Dar îşi acoperă prezenţa faţă de simţirea minţii. Din moment ce începe însă cineva să iubească pe Dumnezeu cu toată hotărârea, o parte din bunătăţile harului intră în comuniune într-un chip tainic cu sufletul prin simţirea minţii. Căci pe măsură ce sporeşte sufletul, şi darul dumnezeiesc îşi arată dulceaţa sa minţii” (Filocalia 1, cap. 77). Cu alte cuvinte să fim hotărâţi de a ne schimba viaţa noastră astăzi nu mâine şi vom reuşi ca inima noastră să fie lăcaş a Duhului Sfânt! Pentru mulţi şi buni ani vă doresc să fiţi sănătoşi, voioşi!
Protosinghelul Serafim Caiea, Stareţul Mănăstirii „Negru Vodă” din Câmpulung Muscel
Lucrarea duhului sfânt în biserică
