Anomalii în negocierile dintre APAPS şi Perez
Contractul de privatizare a fost ilegal încheiat, au susţinut permanent angajaţii grupaţi în Asociaţia „Salvaţi Muscelul”, care au întreprins acţiuni şi în instanţă, şi la autorităţile de control ale statului. Perez nu avea documente legale de împuternicire, firma lui, Cross Lander, nu exista la 28 iulie 2003, data limită de depunere a ofertelor de cumpărare a acţiunilor statului la ARO, nu exista scrisoare de bonitate bancară emisă şi vizată de Eximbank, conform Legii privatizării, ci doar o declaraţie pe proprie răspundere dată de Perez. Toate acestea au reieşit din procesele verbale ale Comisiei de privatizare a APAPS şi puteau constitui motive pentru nulitatea contractului de privatizare. Şi, totodată, motive pentru declanşarea unor verificări de către Autoritatea Naţională de Control, condusă la acel moment de Ionel Blănculescu, Curtea de Conturi, verificări care s-au făcut şi au scos în evidenţă nereguli.
Controlul Curţii de Conturi, de la începutul anului 2005, a fost precedat de o sesizare înaintată instituţiei de Asociaţia „Salvaţi Muscelul”, a micilor acţionari de la societatea ARO, care au întocmit o listă a aspectelor în neregulă sesizate în timpul negocierii contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni, deja celebrul contract nr.45 din 26 septembrie 2003, încheiat între Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi Cross Lander USA Inc. „Îngrijorarea noastră este determinată de ultimele evoluţii ale situaţiei societăţii, de faptul că activitatea acesteia este în continuare întreruptă, fără a se cunoşate cu certitudine când va fi reluată sau dacă va mai fi reluată vreodată, de lipsa de orice certitudine referitoare la efectele benefice ale privatizării SC ARO SA, prin vânzarea acţiunilor deţinute de fosta APAPS la societate.”, îşi începeau cei de la „Salvaţi Muscelul” memoriul adresat Curţii de Conturi.
Ideea principală a actului înaintat organului de control era că, până la data limită la care trebuiau depuse ofertele de privatizare, 28 iulie 2003, Cross Lander USA Inc. nu exista ca subiect de drept. Compania a fost înregistrată abia pe 19 septembrie 2003, prin schimbarea numelui din Lacaro Auto Distributors Inc.
APAPS n-a fost lămurită, timp de două luni, cu cine negociază, Cross Lander sau Lacaro Auto Distributors
Membrii asociaţiei au avut ocazia să studieze contractul şi procesele verbale de negociere între firma americană şi Autoritate după depunerea lor la instanţa de judecată. Astfel, aceştia şi-au format o părere despre condiţiile în care a fost parafată tranzacţia între Cross Lander şi APAPS. Apoi, ei enumeră neregulile pe care le-au constatat în cursul discuţiilor care au precedat preluarea de la stat a pachetului de acţiuni de către „investitorul strategic”.
Prima necunoscută: cum se numea compania americană care îndruga „verzi şi uscate” despre comerţul cu un ARO de nerecunoscut pe cele mai importante pieţe auto din lume. Semnatarii documentului precizează că, în cele două luni în care s-au derulat negocierile între APAPS şi american, începând cu procesul verbal de negociere 1, având ca dată 28 iulie 2003, şi până la procesul verbal de finalizare a discuţiilor, încheiat pe 26 septembrie 2003, Autoritatea „nu a fost lămurită cu privire la identitatea firmei americane, necunoscându-i nici măcar denumirea exactă şi legală.”
La începutul discuţiilor, în primul proces verbal este consemnat faptul că oferta de cumpărare a acţiunilor statului la ARO a fost depusă de firma Cross Lander USA. Oferta americanilor era formată din documentele de precalificare, documentele de participare, oferta financiară şi oferta tehnică. După ce s-a deschis plicul cu actele de precalificare, Comisia de negociere a Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului a constatat că documentele depuse erau „elaborate pentru o altă companie decât aceea care a depus oferta şi anume Lacaro Auto Distributors Inc.”
Această anomalie ar fi trebuit să aibă drept consecinţă eliminarea Cross Lander USA de la negocieri. Dar, cu toate acestea, membrii Comisiei de privatizare a APAPS au decis să continue tratativele cu întreprinzătorul american. Ca să se edifice în privinţa identităţii companiei care a depus oferta de cumpărare a lui ARO, partea română a cerut „precizări referitoare la conţinutul scrisorii emise de Casa de Avocatură Nestor&Nestor cu privire la autorizaţia dată de Departamentul de Stat firmei Lacaro Auto Distributors Incorporated pentru a opera în statul Florida sub numele Cross Lander USA.” „Aceasta în condiţiile în care era clar că, la data depunerii ofertei de participare la privatizarea SC ARO SA, prin firma Cross Lander, nu exista, nefiind legal dobândită şi înregistrată denumirea acesteia. Hotărârea acţionariatului entităţii care a depus oferta de achiziţionare a acţiunilor ARO, prin care s-a aprobat adoptarea denumirii „Cross Lander USA”, este datată 30 iulie 2003, deci, după data depunerii, sub această titulatură, a ofertei.”, precizează asociaţia în documentul înaintat Curţii de Conturi.
La a doua şedinţă, cei de la APAPS erau convinşi că discută cu Lacaro Auto Distributors Inc. Cross Lander USA, care nu a existat niciodată!
Pe 15 august 2003 a fost întocmit procesul verbal de negociere nr.2. Cu acea ocazie, reprezentanţii Autorităţii au denumit firma americană ofertantă „Lacaro Auto Distributors Inc. Cross Lander USA”, care nu a existat niciodată!, au atras atenţia membrii Asociaţiei „Salvaţi Muscelul”. Americanii au arătat documentele cerute la întâlnirea anterioară, referitoare la autorizarea de a funcţiona în Florida sub alt nume. Chiar şi aşa, componenţii Comisiei de privatizare au sesizat că oferta n-a fost depusă legal sub numele Cross Lander, de aceea s-au referit la partenerul de discuţii cu ambele denumiri contopite într-una singură. „Considerăm că s-a adus o gravă încălcare a cadrului legal care reglementează derularea procesului de privatizare şi care prevede expres că, dacă din conţinutul documentelor depuse de ofertant la APAPS nu rezultă îndeplinirea condiţiilor legale sau a celor solicitate de APAPS, ofertantul va fi eliminat. Pentru acest motiv, analizăm posibilitatea solicitării nulităţii absolute a procedurii de privatizare a SC ARO SA.”, mai consemnau autorii documentului, în urmă cu zece ani.
Declaraţia pe propria răspundere a americanului nu era însoţită de traducerea în limba română, legalizată de un notar public
Deşi, cu trei zile înainte, reprezentanţii statului s-au pus, oarecum, de acord în privinţa denumirii – Lacaro Auto Distributors Inc. Cross Lander USA – pe 18 august 2003, data celui de-al treilea proces verbal de negociere, au revenit la varianta scurtă: Cross Lander. După ce s-a deschis plicul cu documentele de participare, angajaţii APAPS-ului s-au lovit din nou de aceeaşi incertitudine în privinţa numelui firmei venite (sau aduse) cu intenţia clară de a cumpăra ARO. Asta pentru că în acte erau folosite alternativ atât denumirea Cross Lander, cât şi denumirea Lacaro Auto Distributors Inc. Cross Lander USA. Confuzia persista. „Şi este explicabil să fie aşa, de vreme ce din unele documente prezentate de ofertant rezultă denumirea Lacaro Auto Distributors Inc., iar toate declaraţiile, procurile, inclusiv oferta au fost formulate de un singur ofertant denumit Cross Lander USA, fără a exista în acest sens niciun document legal, care să justifice denumirea folosită, cu excepţia unei opinii exprimate de o casă de avocatură.”
După deschiderea plicului, rezultatul analizei documentelor de participare a fost comunicat într-o nouă şedinţă, organizată în după amiaza aceleiaşi zile de 18 august 2003. Atunci a fost încheiat procesul verbal cu numărul 4. În plus, au menţionat cei de la „Salvaţi Muscelul”, au apărut şi alte probleme referitoare la legalitatea participării companiei americane la privatizarea ARO. Din acest motiv, cei de la APAPS au cerut să fie clarificată calitatea lui John Perez, de reprezentant legal al Lacaro Auto Distributors Inc. Cross Lander USA, precum şi nedepunerea uneia dintre declaraţiile cerute de Autoritate, ca obligatorii, în forma prevăzută de lege, în mod imperativ.
Este vorba de declaraţia pe propria răspundere a cumpărătorului, „care conţine, practic, angajamentul ferm al ofertantului privind valabilitatea ofertei sale de cumpărare, precum şi declaraţia acestuia că este o societate care funcţionează legal, nefiind declarată în faliment.” Această declaraţie a fost prezentată în limba engleză, fără a fi însoţită de traducerea în limba română, legalizată de un notar public din România. Or neîndeplinirea acestei condiţii, continuă petiţionarii, se sancţionează cu nulitatea absolută a procedurii de privatizare, fiind încălcate prevederile exprese ale legii. Totodată, li s-au mai cerut americanilor ca situaţiile financiare depuse să fie confirmate de o autoritate competentă din Statele Unite.
Documentele lui Perez erau în contradicţie cu legea, nu doar cu condiţiile Comisiei de negociere
A doua zi, 19 august 2003, a avut loc o nouă rundă de negocieri, în cadrul cărora Lacaro Auto Distributors Inc. Cross Lander USA a prezentat actele cerute cu o zi înainte. Însă nici aşa n-au fost îndeplinite cerinţele, deoarece traducerea autorizată n-a fost legalizată de un notar public. În plus, n-a fost respectată nici cerinţa ca situaţiile financiare să fie confirmate de o autoritate competentă din Statele Unite ale Americii, întrucât s-a depus un document, în original, certificat de Notarul Public al Statului Florida, „care atestă situaţia financiară prezentată în documentele de participare.” Respectivul document nu era vreo „copie legalizată a unui raport, de audit, de exemplu. (…) Înclinăm să credem că atestarea situaţiei financiare a firmei ofertante s-a realizat printr-o declaraţie dată de reprezentanţii acesteia în faţa Notarului Public din Florida, ceea ce nu este de natură a „atesta” o situaţie financiară.”, continuă sesizarea adresată Curţii de Conturi. Documentul care dovedea calitatea lui John Perez de reprezentant legal al firmei Lacaro Auto Distributors Inc. Cross Lander USA a fost certificat tot de Notarul Public din Florida.
„Cu toate acestea, analizând „întreaga documentaţie de participare, Comisia de negociere a APAPS consideră îndeplinite cerinţele privind participarea la negociere a ofertantului” şi procedează la deschiderea ofertelor financiară şi tehnică, încălcând încă o dată prevederile obligatorii ale legislaţiei privatizării.”, continuă memoriul micilor acţionari grupaţi în „Salvaţi Muscelul”. Însuşi procesul verbal cu numărul 5 este dovada că actele cu care a venit la tratative Perez, ca să cumpere ARO, nu au respectat nu doar cerinţele Comisiei de negociere şi pe cele din dosarul de prezentare, ci n-au respectat cerinţele stabilite de lege referitoare la forma documentelor de participare. Or, în asemenea condiţii, cei de la APAPS nu aveau de ce să mai stea de vorbă cu americanii, care ar fi trebuit eliminaţi de la discuţii. „(…) La data limită a depunerii ofertei de cumpărare, ofertantul, indiferent de denumirea acestuia, nu a depus toate documentele prevăzute de legislaţia română, pentru participarea la un proces de privatizare şi nici nu a respectat forma prevăzută de aceeaşi legislaţie pentru aceste documente. Iar Comisia de privatizare a SC ARO SA a pornit în acest proces de privatizare fără să cunoască, de fapt, cu cine negociază, fără a fi eliminate dubiile cu privire la existenţa şi funcţionarea legală a ofertantului care a depus oferta sa de cumpărare.”
Abia la a opta şedinţă de negocieri, Perez a făcut lumină în privinţa numelui companiei sale
O nouă întâlnire între părţi a avut loc abia pe 25 august 2003. Atunci, i s-a cerut companiei Lacaro Auto Distributors Inc. Cross Lander USA „să-şi îmbunătăţească oferta de cumpărare”, scop în care a fost programată o nouă şedinţă pentru a doua zi, 26 august 2003.
„În sfârşit, în procesul verbal de negociere nr.8, încheiat la data de 27 august 2003, ora 12.00, găsim menţiunea că „domnul John Perez aduce la cunoştinţă Comisiei de negociere că numele ofertantului a fost modificat din Lacaro Auto Distributors Inc. Cross Lander USA în Cross Lander USA Inc., prezentând certificatul de schimbare de nume în original. Cu toate acestea, atât procesul verbal nr.9, încheiat la data de 1 septembrie 2003, cât şi procesul verbal de negociere nr.10, încheiat la data de 2 septembrie 2003, menţionează în calitate de ofertant firma Lacaro Auto Distributors Inc. Cross Lander USA – încă o greşeală gravă săvârşită de Comisia de negociere a APAPS – ceea ce presupune persistenţa cel puţin a unor dubii fie asupra autenticităţii documentului prezentat în original de ofertant, fie asupra efectelor juridice ale acestuia. Abia după data de 15 septembrie 2003, în procesele verbale de negociere întocmite de fostul APAPS, 7 la număr, este menţionat ofertantul sub denumirea Cross Lander USA, deşi trebuie precizat că, de semnat, toate aceste procese verbale sunt semnate de Lacaro Auto Distributors Inc. Cross Lander USA, prin urmare, confuzia persistă până la ultimul proces verbal final, încheiat la data de 26 septembrie 2003.”, redăm un fragment dintr-un material al asociaţiei amintite.
Iată o multitudine de motive care ar fi putut sta la baza unei acţiuni de declarare a nulităţii procesului de privatizare şi a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni, pe lângă condiţiile în care a fost înstrăinată Fabrica de Scule şi Matriţe. Ceea ce am prezentat în această ediţie reprezintă o parte din aspectele anormale ale tratativele între partea română şi cea americană, pe care le vom continua în ediţiile viitoare ale serialului nostru.