Dimitrie Scurei
(1846 – 1929)
Profesor de germană, director
Născut la Cernăuți, a fost coleg și prieten cu Mihai Eminescu la Gimnaziul „Aron Pumnul”. S-a numărat printre bucovinenii veniți să contribuie la dezvoltarea învățământului din Muntenia. Între 1869 și 1873 a predat ca institutor la Școala Nr. 1 de Băieți din Câmpulung. A fost cel dintâi director al Şcolii Normale „Carol I”, după mutarea sediului acesteia de la Bucureşti la Câmpulung în 1896. Calitățile sale didactice l-au recomandat ca să fie trimis la cursuri în Germania pentru a se perfecţiona în organizarea învăţământului pentru Școlile Normale (pregătirea învăţătorilor). Personalitate de vază a Câmpulungului, a fost ales în Consiliul general al judeţului Muscel, unde s-a remarcat pentru buna organizare și administrare a treburilor urbei. S-a bucurat de prietenia lui I. L. Caragiale. A fost apreciat elogios de foştii săi elevi, printre care preşedintele Partidului Național Ţărănesc, Ion Mihalache, şi prof. dr. Ion Nanu-Muscel.
Ilarian Velculescu
(1857 – 1936)
Profesor de pedagogie, director
A urmat Seminarul Central din București și un an la Facultatea de Teologie. A studiat pedagogia la Universitatea din Leipzig, unde a obţinut titlul de Doctor în filozofie în 1891. Din 1892 până în 1898 a fost revizor școlar în Dolj, Ilfov, Ialomița, Vlașca și București. În urma unui concurs susținut în 1898 la Iași, a fost numit profesor de pedagogie la Școala Normală „Carol I” din Câmpulung, unde a funcționat între 1898 şi 1926. A fost directorul școlii între 1898 și 1911, iar apoi între 1914 și 1921. A reorganizat instituția după devastările suferite în timpul ocupației germane din Marele Război. S-a remarcat prin calităţile profesionale şi, mai presus de toate, prin spiritul de gospodar. Tot ce a ţinut de horticultură şi peisagistică în parcul Şcolii Normale „Carol I” a fost, pe timpul directoratului său, opera personală a lui Ilarian Velculescu. Este primul autor al unui istoric al școlii, rămas însă nepublicat.
Gheorghe Şapcaliu
(1867 – 1941)
Profesor de istorie, română, latină, germană, franceză
Discipol al lui B. P. Haşdeu și Alexandru Odobescu, excepţionalul tânăr născut la Buzău, a ajuns o figură unică a învăţământului românesc. Supranumit „genialul student“ de la Şcoala Normală Superioară din Bucureşti, după absolvire s-a stabilit la Câmpulung. A predat istoria şi limba română la Şcoala Normală „Carol I“, iar mai apoi, din 1905, a trecut – cu mici intermitenţe – la Liceul „Dinicu Golescu“. Anuarele școlare îl înregistrează și cu ore de latină, germană şi franceză. Erudiţia sa a fost impresionantă. Cunoştea la perfecţie limbile elină, latină, slavonă, germană şi franceză, avea noţiuni de limbi orientale, era un excelent epigrafist. Poetul Mihai Moșandrei amintește despre recitările lui din Homer, pagini întregi din „Iliada” şi „Odiseea”, reproduse numai după rugăminţi insistente. A predat până în 1929 și a rămas în amintirea elevilor şi a colegilor ca o strălucită figură a profesorului-enciclopedist. A fost prieten cu istoricii Dimitrie Onciul și N. Iorga.