Magda BĂNCESCU
În sfârşit, veşti bune pentru noi, cei din mass-media, care suntem anunţaţi că, de săptămâna viitoare, primarul Câmpulungului va organiza conferinţe de presă. Şi că întâlnirile cu jurnaliştii vor fi două pe lună, în comparaţie cu mandatul trecut, când aveau loc două pe an, de regulă, una primăvara, alta toamna. Nicolae Zaharia i-o ia înainte colegei Elena Lasconi, anunţând şi el un dialog cu ziariştii, programat în această dimineaţă. Să pregătim, aşadar, întrebările, căci şefii Primăriei au cedat „hărţuitorilor” din presă, nemulţumiţi, pe bună dreptate, de distanţarea din motive de acomodare a primarului şi viceprimarului în funcţii.
Dintre temele cu prioritate, una o propun aici, cu dorinţa ca restul colegilor să aibă acelaşi interes: preluarea de către municipalitate a investiţiei finalizate de Group Concif şi Ratelen Construct la „hotarul” mandatelor lui Ţâroiu şi Lasconi. Unsprezece zile ne despart de data la care expiră termenul de 90 de zile, pe durata căruia a fost suspendată recepţia lucrării de amenajare a Pieţei Primăriei. Iată un subiect care, după mintea mea, eclipsează presupusele giugiuleli consumate şi în pod, şi sub podul Primăriei, şi în dormitoarele de deasupra farmaciei din capătul Bulevardului, de zici c-a fost condus Câmpulungul de Barbă Albastră! Ca o glumă, nădăjduiesc că lista de investiţii şi bugetul pe 2021, în general, n-au trecut în planul secund depistării ADN-ului de pe indispensabilii rătăciţi prin casa de oaspeţi, pentru potolirea sevrajului de „breaking news-uri” al televizioniştilor de la centru.
Pe 8 martie era programată încheierea perioadei de suspendare a recepţiei din Piaţa Primăriei. V-am povestit că, acum trei luni, primăriţa Lasconi, nemulţumită de nenumăratele defecte care afectau funcţionalitatea obiectivului reabilitat – partea estetică „pică”, întrucât ar însemna să strici tot şi să faci de la capăt -, a impus un răgaz generos constructorului, pentru remedierea lor. Timp suficient şi bun a fost din 8 decembrie, până pe 8 martie. Ce avea de făcut executantul? În primul rând, să pună la punct deficienţele grave, care atentau la siguranţa celor încercaţi de soartă, ale căror invalidităţi fizice impun construcţii speciale. Rampa pentru persoanele cu dizabilităţi, construită cu încălcarea normativelor, trebuia scurtată la maximum zece metri lungime şi prevăzută cu mână curentă, pe fiecare latură, cu suprafaţă antiaderentă şi cu bandă LED, pentru semnalizarea ei. Rampele din zona CEC, de asemenea, nu erau făcute corespunzător. În plus, scările spre CEC şi Poliţie, despărţite de balustrade, nu asigurau spaţiul prevăzut de lege pentru prevenirea înghesuielii pe trepte.
În răgazul scurs, am remarcat câteva modificări, despre care nu ştim dacă au fost suficiente – şi mulţumitor realizate – pentru finalizarea recepţiei. Şi anume: la rampa pentru cei cu dizabilităţi, la Idea Bank, a apărut o balustradă din inox pe partea cu clădirea; la rampa cu dizabilităţi de la CEC, balustradă din inox dublă pe partea cu clădirea.
Anul trecut, lipseau suprafeţele de avertizare tactilo-vizuală, pentru persoanele nevăzătoare, obligatorii la platformele orizontale de la intrarea şi ieşirea de pe rampe şi la trecerile de pietoni. Iar colegilor de suferinţă în cărucior le era imposibil să escaladeze bordurile de zece centimetri de la trecerea de pietoni către Big&Small.
La spaţiile verzi, se pretau nişte şanţuri, pe care să se scurgă apa, pentru a nu dezlipi plăcile de piatră. Instalaţia de irigaţie a spaţiului verde, care stropea peste tot, mai puţin verdeaţa, n-a putut fi verificată la a doua tentativă de recepţie. Aşa că a rămas să fie controlată în martie. Mai erau şi alte nereguli din categoria mărunţişurilor care împiedicau preluarea investiţiei: robinete care n-aveau ce căuta în tabloul pieţei înnoite, plăci mai groase, plăci mai subţiri, unele lângă altele, rosturi neexecutate profesionist, hidroizolaţia jardinierelor care trebuia refăcută, banda LED în zona chioşcului de ziare, de asemenea, care trebuia repusă în funcţiune, zone de pavaj cu probleme.
Fiind şedinţă de Consiliu în această săptămână, m-am gândit că sunt şanse ca subiectul să fie „atacat” în dialogul primarului cu aleşii. Dar cum a dat norocul peste noi, îl vom „ataca” noi la prima conferinţă de presă, că e a primarului, că e a viceprimarului. Ca să afle câmpulungenii dacă firmele familiei Răuţoiu şi-au încheiat treaba. Total sau parţial. Şi dacă Primăria a fost dispusă la un compromis, ca să evite încurcătura dătătoare de „frezoane”, vorba „literatei” cu ajutor social, în care se află, de exemplu, primarii de la Rucăr şi Berevoeşti, care nu ajung la pace cu foşti sau actuali parteneri de contracte. Dulamă se chinuieşte de un an să-i readucă pe muncitorii lui Răuţoiu pe şantier, pe care, neavând de gând să-i aştepte ca o codană înlăcrimată, i-a dat în judecată. S-au înţeles că se înţeleg şi, după o jumătate de an ratată, s-au înţeles să se judece. Să zicem că aici e un pic mai complicat, Răuţoiu având scuza că se suprapune frontul de lucru al asfaltării cu cel al canalizării şi are motive să se fofileze.
În schimb, Proca jr. are bătaie de cap din pricina a 50 de metri cu fisuri dintr-un drum aflat în perioada de garanţie, care a făcut obiectul unui contract din toamna anului 2017, încheiat cu Florimar Construct Total. Stricăciunile datează din primăvara lui 2018 şi, cum primarul nu-l convinge pe constructor să-şi facă treaba, stă de judecată cu el. Asta ne-ar mai lipsi şi nouă cu executanţii moşteniţi la Bulevardul „Pardon”!