Magda BĂNCESCU
Între „victimele” COVID – nu spunem „profitorii” pe seama COVID – se află patronul firmei locale de maxi-taxi, care făcea un ban frumos pe seama şcolarilor neînvăţaţi cu mersul pe jos. Afacerea de transport în comun a avut de suferit, cât timp lumea a fost ţinută în casă, deşi bătrânul din Grui ori din Vişoi, ca să se încadreze în cele două ore, cât îi era permis să iasă pe stradă, trebuia să apeleze la un mijloc de transport, dacă voia să ajungă la piaţă. Dacă pierdea timpul la coadă, cum era cea de la punctul de telefonie mobilă de la fosta sticlărie, unde puhoiul de clienţi bloca intersecţia, pensionarului îi era cu neputinţă să iasă din decor la ora la care îi expira permisul de părăsire a domiciliului. În starea de urgenţă, activitatea de transport în comun putea fi menţinută, măcar cu câteva curse în intervalul orar destinat vârstnicilor, asigurându-se evitarea aglomerării, cum prevedeau ordonanţele militare. În contractul încheiat cu municipalitatea nu scrie că patronul firmei de microbuze prestează numai pentru şcoli, chiar dacă de aici vin grosul banilor. Ca să zici că… gata, s-au închis şcolile, încetează şi transportul în comun. Or comportamentul afaceristului, dat pe faţă la greu, demonstrează că fără şcoli este „mort”, deşi obligaţia lui este să-şi vadă de treabă normal, fără rărirea deplasărilor, şi pe durata vacanţelor elevilor.
În acest an, a găsit motiv să se fofileze de plata integrală a redevenţei pe perioada verii. Cu toate că nu poate da vina pe COVID, căci, după cum spuneam înainte, vacanţa de vară, când are clienţi mai puţini, este un risc asumat prin contract. Aşadar, n-are legătură cu pandemia. Şi cu toate acestea, insul a cutezat să se adreseze autorităţilor care, electoral, după cum recunosc însuşi subalternii lui Ţâroiu, chiar dintre cei apropiaţi – că şeful lor le face numai electoral – i-au aprobat, de principiu, solicitarea.
Mai exact, afaceristul, care prosperă din relaţia cu Primăria, a cerut partenerilor publici să-l scutească de jumătate de redevenţă timp de patru luni. Din 15 mai, până pe 15 septembrie, când, teoretic, elevii revin la şcoală. Liviu Ţâroiu a zis ceva de 100% reducere, de care omul ar fi putut să beneficieze pe perioada când „s-a declarat întreruperea totală a activităţii de transport”. S-o fi declarat la Câmpulung, căci alte oraşe ale ţării au menţinut transportul public de persoane, care a funcţionat în condiţii de distanţare a pasagerilor. Una dintre ordonanţe, care a relaxat condiţiile pentru cei trecuţi de 65 de ani, permiţându-le să se deplaseze pe durata întregii zile, pentru asistenţă medicală care nu putea fi amânată ori realizată la distanţă, chiar puncta sintagma „folosind mijloacele de transport în comun”, ca alternativă la maşina familiei.
Colaboratorul privat a cerut scutire 100%, dar Ţâroiu a zis că nu se poate, căci nu permite legislaţia în cazul său, aşa că părţile s-au pus de acord asupra unei reduceri la jumătate a cuantumului redevenţei. Şi n-a putut primi scutire totală neavând personalul băgat în şomaj tehnic până la ultimul. Refrenele ipocrite ale candidatului nr.1, potrivit cărora e musai ca Primăria să fie tolerantă, pentru ca „aceşti oameni să poată să reziste şi să trăiască”, deşi trăiesc mai bine decât mulţi dintre noi, n-au mişcat coarda sensibilă a tuturor aleşilor. Adică, în celelalte vacanţe de vară, patronul de maxi-taxi rezista şi trăia şi fără clienţii din rândul copiilor, dar, dacă a apărut COVID-ul…, e păcat să nu profităm.
Fără discuţie, cetăţeanul s-a ales cu nişte pierderi, întrerupând total activitatea pe durata stării de urgenţă, începând cu 25 martie. Mirosind că pierderile vor continua, prin scăderea numărului de călători şi a curselor efectuate, a dat fuga la Primărie cu cererea de scutire. Asta ca să compenseze obligaţia de a lua în maşină mai puţine persoane, ca să se respecte măsura distanţării sociale.
Tevatura, care constă într-o schemă de ajutor individual sau ajutor de minimis, pe care o accesa afaceristul, trebuia să primească avizul de principiu al Consiliului Local. După care hotărârea de Consiliu, cu acordul aleşilor pentru reducerea redevenţei, era comunicată Consiliului Concurenţei, care emitea avizul final. Şi pentru ce atâtea salarii plătite conţopiştilor implicaţi în formalităţile de scutire a privatului deţinător de maxi-taxi? Pentru 850 de euro! Se pune în mişcare un mecanism cu o grămadă de inşi, plătiţi regeşte, ca să plimbe o hârtie de la o instituţie la alta, după un purcoi de avize, ca să scape unul de plata a 850 de euro! Ne-aţi reclamat de nu mai ştim câte ori situaţia de la casieria Primăriei, unde la o coadă te aşezi ca să-i comunici funcţionarei de la ghişeu ce plăteşti, după care te muţi la următorul ghişeu, la altă duduie, ca să plăteşti. Când prima poate să-ţi ia şi banii, dar nu trebuie să mănânce o pâine şi a doua?!
Aşa şi cu avizele pentru patron! Dau consilierii – pe care îi plătim – un aviz, pleacă avizul, împreună cu documentele lucrate de angajaţii Primăriei – pe care, de asemenea, îi plătim – la Consiliul Concurenţei, unde alţi hârţogari plătiţi de noi emit alt aviz. Care se întoarce la Câmpulung, unde, din nou, aleşii dau un aviz definitiv. Tot deranjul, care costă bani grei, ca să primească un patron o reducere de 850 de euro. În condiţiile în care, şi în anii fără probleme, redevenţa lui este o nimica toată. 5.000 de euro pe an înseamnă 416,66 euro pe lună. Sau 1.250 de euro pe trimestru, căci aşa s-a convenit plata. Atât datorează afaceristul Primăriei, care, în niciun caz, nu face acte caritabile pentru elevi şi restul călătorilor. Nici măcar acte de decenţă a călătoriilor.