1.Despre viaţa creştină
„Legea Duhului de viaţă în Hristos m-a izbăvit de Legea păcatului şi a morţii”. Ia un cuvânt ca acesta şi cere-I lui Dumnezeu să împlinească în tine, prin Duhul Sfânt, ce ţi-a oferit vorbind astfel. Vino acum şi nu te teme dacă nu vei avea nici o experienţă deosebită şi nici lumină ci în aparenţă întuneric! Vino şi stai pe Cuvântul lui Dumnezeu! Cât este de adevărat că Domnul Isus S-a dat pe Golgota, tot atâta de adevărat este că Duhul Sfânt mi-a fost dat mie ca şi ţie.
Mijlocirea
„Voi sunteţi o preoţie împărătească” (1 Petru 2.9). Pe ce bază devenim noi o preoţie împărătească? Pe baza împăcării Săvârşite de Domnul Isus. Suntem noi gata să nu ne mai sinchisim de noi înşine şi să ne predăm cu totul slujbei de mijlocitori? Continua scormonire înăuntrul nostru pentru a cerceta cum trebuie să fim, duce la un fel de creştinism nesănătos în care noi ne învârtim întruna în jurul nostru înşine. Aceasta nu este viaţa sănătoasă, simplă a copilului lui Dumnezeu. Mai înainte de a fi în faţa Domnului în starea aceasta de simplitate, suntem într-o stare în care ne agăţăm de toate nimicurile. Spunem: „O, ce biruinţă am câştigat!” Nimic nu arată spre minunea răscumpărării. Predă-te cu totul credinţei că răscumpărarea a fost pe deplin săvârşită şi nu te mai ocupa deloc cu tine însuţi! Începe să faci ce ţi-a zis Domnul Isus Hristos: roagă-te pentru prietenul care vine la tine la miezul nopţii, roagă-te pentru sfinţi, roagă-te pentru toţi oamenii! Roagă-te doar pe temeiul că tu eşti desăvârşit numai şi numai în Domnul Isus Hristos şi nu pe temeiul îndreptăţirii de sine: „O, Doamne, am făcut tot ce am putut, ascultă-mă!” Cât va mai trece oare până când ne va izbăvi Domnul de obiceiul nesănătos de a ne tot gândi la noi înşine? Trebuie să ajungem la dezgust, să ajungem atât de departe încât să nu ne mai mirăm de nimic din ce ar zice Domnul despre noi înşine. Numai într-un singur fel suntem drepţi: în Domnul Isus Hristos. Dacă suntem în El, atunci trebuie să ne predăm cu totul slujbei acesteia de preoţie duhovnicească (lăuntrică). Viaţa nu prezintă nici un privilegiu mai mare decât acela de a putea fi cheltuită pentru salvarea celor pierduţi.
Isus Hristos este Domnul
Domnul Isus Hristos nu are astăzi aproape nici o autoritate în sânul grupărilor care se numesc după Numele Lui. În sânul Bisericilor evanghelice, Domnul Isus Hristos nu este acum, în fapt, ceva mai mult decât un simbol iubit. Toata slava puterii Numelui Domnului Isus este imnul naţional al Bisericii şi crucea este steagul ei oficial, dar în slujbele de săptămână cu săptămână ale Bisericii şi în conduita de zi cu zi a mădularelor ei, altcineva, şi nu Domnul Isus, ia hotărârile. Unde poate fi găsită autoritatea Domnului Isus Hristos în conduita închinării noastre publice? Adevărul este că, astăzi, Domnul rareori controlează un serviciu religios, şi de aceea înrâurirea pe care o exercită este foarte mică. Îl facem pricină a cântărilor, a predicilor noastre, dar El nu trebuie să Se amestece; noi ne închinăm în felul nostru şi închinarea noastră trebuie să fie justă, fiindcă totdeauna ne-am închinat aşa.
Pentru creştinul adevărat, dovada supremă a sănătăţii actuale şi a valorii esenţiale a oricărui act religios trebuie să fie locul pe care Domnul îl ocupă în el. Este El Domn sau simbol? Are El răspunderea şantierului sau este unul din echipă? Hotărăşte El lucrurile sau numai ajută să se ducă la capăt planurile altora? Toate activităţile religioase trebuie sa fie încercate prin răspunsul la întrebarea: este Domnul Isus Hristos Domn în actul acesta? În zilele acestea, sunt mulţi Hristoşi mincinoşi. „Dacă sunteţi mulţumiţi cu un Hristos închipuit, trebuie să fiţi mulţumiţi şi cu o mântuire închipuită”, spunea un om al lui Dumnezeu. Există numai un singur Hristos, şi omul mântuit cu adevărat are faţă de Domnul Isus un ataşament, care este intelectual, prin aceea că el ştie cine este Domnul Isus Hristos din punct de vedere teologic. Căci voi ştiţi că există un Hristos romantic al romancierilor şi un Hristos sentimental al cowboy-lor pe jumătate convertiţi, un Hristos filozofic al academicienilor filozofi etc. Dar există un singur Hristos adevărat şi Dumnezeu a spus că El este Fiul Lui. În aceste vremuri, ne aflăm sub o permanentă ispită de a înlocui cu un alt Hristos pe Hristosul Noului Testament.
Chiar la cei ce mărturisesc dumnezeirea Domnului Isus Hristos există adesea un eşec în ce priveşte recunoaşterea firii Lui omeneşti. Noi ne grăbim să afirmăm că, atunci când umbla pe pământ, El era Dumnezeu cu oamenii, dar trecem cu vederea un adevăr tot atât de însemnat, şi anume că, unde şade El acum pe scaunul Lui de îndurare al mijlocirii, El este Omul cu Dumnezeu. Învăţătura Noului Testament este că acum, chiar în această clipă, există un Om în cer, Care Se înfăţişează înaintea lui Dumnezeu pentru noi. El este tot atât de sigur om cum era Adam, sau Moise, sau Pavel. El este un om proslăvit. Dar proslăvirea Lui nu-L dezumanizează. Astăzi El este un om adevărat, din rasa umană.
(continuare în numărul viitor)
Publicat din cartea „Religie sau credinţă?”, de Nicolae Tonoiu.
Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3. Telefon contact: 0745.021.424