Dragii mei!
Biserica Bolniţă a Mănăstirii Negru Vodă are ca ocrotitor pe Ioan Botezătorul a cărui naştere o prăznuim în fiecare an la 24 iunie. Acest locaş se află în extremitatea estică a complexului monastisc. Istoria ne spune că acest paraclis a fost zidit la anul 1718, de descendenţii familiei brâncoveneşti, pe temelia unui paraclis mai vechi, care din cauza vitregiilor vremii, s-a dărâmat. Este o Biserică relativ mică, ca şi spaţiu, însă odată intrând şi îngenunchind este mare şi odihnitoare, pentru că simţi prezenţa lui Dumnezeu. Nu mai vorbesc de aspectul ei arhitectural care are iz de lucrare voievodală. Istoria te poartă în timp şi pentru ceva vreme, chiar te bucuri că păşeşti pe urmele voievozilor şi ale monahilor rugători şi cărturari deopotrivă. Dar, să revenim la momentul sublim al sărbătorii care ne stă înainte. Cum spuneam, Mănăstirea se îmbracă în haină de sărbătoare, pentru a cinsti cum se cuvine, cu laude şi cântări, pe cel despre care Domnul Nostru Iisus Hristos a spus că este cel mai mare om născut din femeie. Acesta este Sfântul Ioan Botezătorul, ultimul dintre prooroci, ultimul dintre cei care au vorbit poporului lui Israel să se pregătească pentru venirea lui Mesia. Iar naşterea acestui ultim prooroc s-a petrecut într-un mod minunat. Părinţii lui, Zaharia şi Elisabeta se trăgeau din seminţia lui Levi, adică dintre cei care erau rânduiţi să slujească la templul din Ierusalim, Zaharia făcând parte din ceata preoţească. Vieţuirea acestor doi era deosebită, fiind drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile şi legile Domnului (Luc. 1,6). Singura lor întristare era aceea că nu aveau copii, pentru că erau bătrâni iar Elisabeta era stearpă. Pentru a dobândi un copil de la Dumnezeu aceşti doi sfinţi au făcut rugăciuni îndelungate, rugăciuni care au fost ascultate, căci Arhanghelul Gavriil a fost trimis să îi vestească lui Zaharia că femeia sa, Elisabeta, îi va naşte un fiu. Fiul lui Zaharia este prezentat de înger ca dar al lui Dumnezeu, ca cel care a fost dinainte rânduit spre a fi prooroc şi înaintemergător al Domnului. Numele acestui prooroc este ales de însuşi Dumnezeu, Ioan însemnând Dumnezeu este milostiv. Cuvintele spuse de înger despre Ioan sunt uimitoare şi sublime în acelaşi timp. Bucurie şi veselie vei avea şi, de naşterea lui, mulţi se vor bucura. Căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici altă băutură ameţitoare şi încă din pântecele mamei sale se va umple de Duhul Sfânt. Şi pe mulţi din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. Şi va merge înaintea Lui cu duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor spre copii şi pe cei neascultători la înţelepciunea drepţilor, ca să gătească Domnului un popor pregătit (Luc.1, 14-17). De aceea, Zaharia şi-a exprimat neîncrederea, cerând un semn prin care să fie încredinţat că cele spuse de înger sunt adevărate. Drept răspuns, îngerul i-a spus că va fi mut până se vor împlini cele spuse de el. Fără grai, terminându-şi săptămâna slujbei la templu, preotul s-a întors la casa sa, iar cuvintele îngerului au început să se împlinească unul câte unul. Când a venit vremea să nască, Elisabeta a născut un fiu. În a 8-a zi, când trebuia tăiat împrejur, s-au strâns vecinii şi rudele şi vroiau să-l numească cu numele tatălui său Zaharia, însă printr-o minune numele pruncului a fost ales să fie Ioan şi din clipa aceea, Zaharia a început să vorbească. Pe cât de minunată a fost venirea pe lume a proorocului, tot aşa i-a a fost viaţa plină de smerenie şi iubire faţă de Cel pe care îl aştepta să vină, cum bine spunea părintele Nicolae Steinhardt, răspunzând la întrebare: „Prin ce ne poate fi calauzitor şi model Sfântul Ioan Botezătorul? Prin smerenia sa absolută, desigur. Prin iubirea sa totală faţă de un altul, respectiv de Hristos, prin puterea de zdrobire a iubirii de sine şi a înlocuirii ei cu iubirea pentru altul. Ioan Botezatorul se trece în umbră, se sterge, parcă s-ar dori invizibil. El devine acel prieten al Mirelui de care pomeneşte Iisus în versetul 29 al capitolului 3 din Evanghelia Sfântului Ioan, prietenul care se bucură de bucuria Mirelui, care stă şi-L ascultă cu dragoste şi supunere, care nu-şi doreste nimic alta decât să-L slujească… Ioan Botezătorul ne poate fi tuturor îndreptar pe calea strâmtă înfrângerii trufiei, a neroadei trufii, a egoismului, a egocentrismului nostru ridicol care-şi face râs de noi îndemându-ne a crede că suntem, fiecare, punctul geometric din chiar centrul lumii şi ne dă a ne încrede numai în noi înşine, a ne închide şi încuia în carapacea bine ferecată a sinei noastre imperialiste…”. Sunt multe de spus dar mă opresc aici, nu înainte de a vă invita cu toată dragostea la Hramul Bisericii Bolniţe, sâmbătă seara, la slujba de priveghere care începe la ora 17.00 şi duminică, la Sfânta Liturghie. Să ne ajute Dumnezeu să înţelegem menirea noastră pe acest pământ, rugându-l pe Sfântul Ioan să ne călăuzească paşii pe drumul mântuirii. Până data viitoare, vă doresc să fiţi sănătoşi şi voioşi!
Părintele Serafim Caiea, Stareţul Mănăstirii „Negru Vodă” din Câmpulung Muscel
Articolul precedent