Cap. IV
CĂMINUL CREDINŢEI ŞI ÎMPĂRĂŢIA CERURILOR
1.Căminul credinţei – locuinţă divină împodobită cu sfinţenia Casei lui Dumnezeu! (Ioan 14:23)
De asemenea, clevetirea sau vorbirea de rău nu îşi au rostul în casele în care este prezent Dumnezeu, aşa cum putem înţelege din împrejurarea Vechiului Testament, în care Maria împreună cu Aaron l-au vorbit de rău pe Moise, fratele lor, cu privire la femeia etiopiană pe care o luase acesta de nevastă. Şi Dumnezeu îi auzea; deşi ei credeau că au vorbit în mare taină, Dumnezeul cel prezent în toate împrejurările era prezent şi alături de cei doi fraţi, pe când aceştia îl vorbeau de rău pe al treilea frate. Se spune: „veniţi toţi trei să vă înfăţişaţi înaintea Mea”. Trei fraţi stăteau în faţa stâlpului de nor dinaintea cortului întâlnirii, dar Moise nu ştia încă despre ce era vorba; şi Cuvântul inspirat îl remarcă în această împrejurare ca pe „omul cel mai blând de pe faţa pământului”. El nu s-ar fi mâniat pe ei şi nici nu le-ar fi cerut socoteală, dar Dumnezeu nu tolerează clevetirea în relaţiile dintre fraţi şi nici clevetirea sau vorbirea de rău în ascuns; acolo era expusă hotărârea luată de Dumnezeu cu privire la robul Său Moise Numeri 12.
După această împrejurare, în care Dumnezeu pleacă cu faţa întoarsă dinspre Maria şi Aaron, exprimând faptul că ei nu mai aveau părtăşie cu El, Maria va fi umplută de lepră şi va trebui să sufere pedeapsa. Astfel toată tabăra lui Dumnezeu va fi reţinută şapte zile pe loc, din drumul spre Canaan, pentru că şi-au îngăduit libertatea ca, în taină, să vorbească de rău pe fratele lor. În această împrejurare, Aaron a zis lui Moise: „Ah, domnul meu, nu ne face să purtăm pedeapsa păcatului pe care l-am făcut ca nişte nechibzuiţi şi de care ne-am făcut vinovaţi!” Numeri 12:11. Este un păcat să vorbeşti de rău pe fratele tău în casa ta, dar în această recunoaştere cinstită străluceşte un amănunt deosebit, faptul că Aaron îi spune lui Moise: „ah, domnul meu”. Deşi mai mare în vârstă decât Moise, între ei era o alegere a lui Dumnezeu, iar Aaron, marele preot, mai înzilit decât Moise, va trebui să se plece în faţa acestei hotărâri luate nu de către Moise, ci de Dumnezeu.
Sfinţenia casei lui Dumnezeu trebuie să ne stea în atenţie în toate amănuntele vieţii noastre. Agitaţia, neliniştea în casă, graba nepotrivită de a face lucrurile şi care aduce multe zgomot îi deranjează pe ceilalţi şi de bună seamă, Îl deranjează şi pe Dumnezeu. Astfel, Maria se agita mult ca să facă lucruri bune, dar agitaţia ei nu făcea decât rău; ea Îl va deranja chiar şi pe Domnul Hristos, aşa cum îi va deranja şi pe ucenici şi pe Maria, sora ei Luca 10:32-42. Agitaţia în casă nu este bună şi nu se potriveşte sfinţeniei lui Dumnezeu care locuieşte împreună cu noi, prin Domnul Hristos.
Dacă am înţeles până acum grija pentru copiii noştri, spre a-i mântui, trebuie să nu uităm grija şi atenţia noastră faţă de Dumnezeu, Mântuitorul, de care ţine mântuirea lor. Privind şi spre ei şi spre Dumnezeu, noi trebuie să trăim o viaţă de sfinţenie practică, pentru care judecători nu sunt doar copiii noştri, – pe care credem că îi putem păcăli uşor, spunându-le să se facă creştini – ci Dumnezeu, care ne cercetează şi inimile, şi sentimentele, şi faptele, şi vorbele şi gândurile, în toate amănuntele lor.
Mântuirea personală aduce sfinţenie personală în viaţă şi sfinţenie în casă, iar în această atmosferă de sfinţenie, mântuirea poate câştiga inima copiilor noştri, convingându-i personal să facă acest pas al întoarcerii lor la Dumnezeu. Dar sfinţenia nu înseamnă numai depărtarea de lucrurile negative, amintite până acum, ci înseamnă în primul rând aspecte pozitive în casă, care să exprime acea atmosferă potrivită prezenţei lui Dumnezeu.
Sfinţenia înseamnă o casă rânduită după Cuvântul lui Dumnezeu, după acea autoritate care poate şi trebuie să regleze toate lucrurile din viaţa celor credincioşi. Revenind asupra cuvântului spus de Dumnezeu despre Avraam: „Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit” Geneza 18:19, putem reţine că şi pentru cei din casa noastră, Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie o autoritate absolută. Ei au libertatea de a se decide personal pentru mântuire, dar cât timp sunt în casele celor credincioşi, ei au obligativitatea să respecte Cuvântul lui Dumnezeu sub aspect moral, de comportare sau de învăţătură.
(Continuare în numărul viitor)
Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3,
Câmpulung Muscel.
Telefon contact: 0745.021.424