An de an, pe 26 iulie, muscelenii au parte de cea mai importantă sărbătoare religioasă. La această dată, este prăznuit Sfântul Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel. Chiar dacă sărbătoarea a picat în zi lucrătoare de joi, curtea Mănăstirii „Negru Vodă” a fost plină de credincioşi, care au venit atât la slujbă, cât şi să viziteze moaştele Sfântului Ioanichie.
Procesiunea a început miercuri seara, printr-o slujbă în cinstea Sfântului. A doua zi, joi, 26 iulie, în ziua de prăznuire a Sfântului Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel, Sfânta Liturghie Arhierească a fost săvârşită în Altarul de vară al Mănăstirii „Negru Vodă” de Înaltpreasfinţitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. Pelerinii care au asistat la slujbă au putut să se închine la racla cu sfintele moaşte aflate în Biserica Mică din incinta Mănăstirii „Negru Vodă”. Moaştele Sfântului au fost mutate acolo în urma începerii lucrărilor de reabilitare a Mănăstirii, iar la finalizarea lucrării, Sfântul Ioanichie va fi aşezat înapoi în locul în care stă încă din 2013.
Cel mai aşteptat a fost Înaltpreasfinţitul Calinic, împreună cu Consilierul Eparhial Caliopie Ichim. Atunci când au sosit, îmbulzeala către aceştia a fost mai mare decât la Sfintele Moaşte. Printre sutele de credincioşi, i-am remarcat pe primarul Liviu Ţâroiu, consilierul judeţean Monica Cotenescu, urmaţi de reprezentanţi ai Casei de Cultură „Tudor Muşatescu”, Liviu Iana şi Liviu Cioacă. Spre finalul slujbei, în cuvântul de învăţătură adresat credincioşilor, Înaltpreasfinţitul Calinic a vorbit despre viaţa şi minunile Sfântului Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel, iar un murmur de rugăciune a umplut curtea Mănăstirii şi, cu siguranţă, şi a Mănăstirii Cetăţuia, acolo unde Sfântul Ioanichie a locuit şi a murit.
Ioanichie cel Nou, Sfântul muscelenilor
Sfântul Cuvios Ioanichie este considerat un sfânt ocrotitor al familiilor şi un mijlocitor al acelora ce vor a avea copii. Din multele minuni săvârşite de Sfântul Ioanichie amintim de tămăduirea minunată a unui copil bolnav de leucemie, a unor suferinzi de cancer, deschiderea graiului unor copii, redarea liniştii şi alungarea vrajbei din casele acelora ce ajunseseră la divorţ.
Povestea Sfântului Ioanichie cel Nou de la Muscel îşi are începutul pe la 1600. Urmând marilor sfinţi zăvorâţi, care se zideau pe ei înşişi în chilii sau peşteri, lăsând doar o mică deschizătură pentru primirea puţinei hrane sau a Sfintei Împărtăşanii, acesta s-a nevoit pe Valea Chiliilor, în primele decenii ale secolului al XVI-lea. Vreme de aproape 40 de ani, nu a văzut chip de om, numai pe ucenicul său, aducându-i pâine şi apă, o dată pe săptămână, într-un coş legat cu o sfoară. Cunoscându-şi sfârşitul dinainte, şi-a săpat singur mormântul, apoi s-a culcat şi şi-a dat sufletul lui Dumnezeu. Peştera a fost părăsită vreme îndelungată, din cauza inaccesibilităţii locului, de-abia în primele decenii ale secolului al XX-lea, coborându-se stareţul schitului, monahul Pimen Bărbieru, cu o frânghie, a descoperit osemintele sfântului galbene şi frumos mirositoare, iar deasupra mormântului erau săpate în piatră aceste cuvinte: „Ioanichie Schimonah, 1638”.
Până în 1990, Sfântul au fost păstrat în biserica rupestră a Mănăstirii Cetăţuia şi de atunci numeroşi credincioşi se duceau să se roage Sfântului Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel. În 2008, Înaltpreasfinţitul Calinic avea să pregătească toate lucrările de canonizare pentru sfântul nostru de la Muscel ale cărui oseminte s-au descoperit în cimitirul sfintei Mănăstiri Cetăţuia. Pe 26 septembrie 2009, în cadrul unei manifestări religioase organizate la Curtea de Argeş şi Târgovişte, cu prezenţa PreaFericitului Părinte Patriarh Daniel, s-a proclamat oficial canonizarea Sfântului Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel, urmat de alţi doi sfinţi: Sfântul Voievod Neagoe Basarab şi Sfântul Ierarh Iachint de Vicina, primul mitropolit al Ţării Româneşti.
Pe 19 ianuarie 2013 pelerinii din Câmpulung şi din împrejurimi au primit marea bucurie: Sfântul Ioanichie cel Nou de la Muscel şi-a găsit locul la Mănăstirea „Negru Vodă” din Câmpulung, strâns legată de Mănăstirea Cetăţuia „Negru Vodă”.