Magda BĂNCESCU
Nici carnetul de partid, identic cu al primarului, nu te poate face să-ţi placă comicăria de brad, golaş în jumătatea inferioară, pe care achizitorul a mai şi dat bani. Nu suficienţi, se pare, ca vânzătorul să ne trimită unul cu crengi şi în partea de jos. Coniferul jigărit n-avea ce să caute pe post de simbol de Crăciun nici dacă ni-l dădea cineva de pomană, darămite să-l plăteşti doar pentru că i s-a făcut frică lui Liviu Ţâroiu de electoratul încântat de ce-a văzut în curtea contracandidatei! „Noroc” că este molid argintiu, rezistent la ger, care tolerează atmosfera urbană, cum este descrisă în SICAP cumpărătura făcută în pripă de ADP, nevoit să renunţe la 2.975 lei din buget, de dragul scorului electoral al şefului! De cum au dat cu ochii de caricatura de care nu e decât numele, câmpulungenii s-au întrebat dacă se va îndesi vreodată şi la bază. Staţi să vedem cât de bine tolerează atmosfera urbană, cum e lăudat de furnizor! Şi dacă va rezista umilinţei de a fi plantat din raţiuni politice, după ce votanţii au tăbărât pe primar că ţine la pavajul chinezesc mai mult ca la obiceiul românesc al împodobirii unui arbore natural. Aşa jumulit şi pricăjit, o fi având argintiul mândria lui!
Ce face campania electorală din politicianul Ţâroiu, care, anul trecut, avea dureri în cot de dorinţa părinţilor votanţi de a-şi aduce copiii la brad, în centru! Nicidecum să orbecăie prin bezna nestrăpunsă de lămpile „chioare”, cumpărate cu duiumul de Călin Andrei, un maxim al kitsch-ului în materie de design, care consumă enorm pe deasupra. Anul trecut, nu se ivise cauza fricii care-l frământă în prezent pe candidatul intrat în cursă, totuşi, cu cele mai mari şanse. Ca primar în funcţie, care a mai vopsit o balustradă, a mai schimbat un bec, a mai mânjit cu asfalt pe ici, pe colo, a spoit cu compozitul „made in China” 720 de ani de istorie atestată documentar… aşadar, are cu ce să impresioneze alegătorul cu patru – opt clase.
Pentru zburătăcirea câmpulungenilor din centru în Grădina Publică, la pomul din plastic, s-a invocat protecţia investiţiei săltate la aproape 7 milioane de lei pentru puţinul şi ordinarul cu care s-a ales Piaţa Primăriei. Betonată şi placată cu un material care n-are de-a face cu naturalul, cu ce extrage omul din cariere, cum e marmura sau cum e granitul. Acel granit care, conform proiectului, era obligatoriu pe absolut tot pietonalul central, nicidecum materialul total dezamăgitor, reclamat de lumea care a văzut lumea. Dacă nu e altceva decât piatră pisată combinată cu adeziv! Dacă protecţia zonei reparate era problema, cât de uşor se găsea alt amplasament tot în centru, ca cetăţenii să nu simtă că sunt privaţi de un moment simplu: petrecerea serilor de decembrie, la brad, cu copiii, cu prietenii şi restul care ţineau la acest ritual.
Era esplanada Clubului ARO disponibilă, era esplanada blocului Romarta, dacă se demola coşmelia fostei staţii… se putea şi în centru, dacă se voia. Dar primarului nu-i pasă de oameni decât din patru în patru ani. De data aceasta, a început să-i pese cu şase luni mai devreme, căci s-a ivit un candidat cu şanse reale să-i sufle funcţia.
Ce-a făcut acum Liviu Ţâroiu e de-a dreptul ruşinos. N-a dat fuga la shopping după revolta concetăţenilor la vederea plasticului cocoţat din nou pe fântâna din parcul central, ci după invitaţia Elenei Lasconi pentru câmpulungenii dornici să-i fie musafiri la aprinderea luminilor în bradul împodobit. Nu câmpulungenii de la care aşteaptă votul l-au mişcat într-atât pe primar încât să revină la obiceiul întrerupt de şantierul din Piaţa Primăriei, ci gândul că pierde teren în faţa unei „venetice” iubite de ai lui. Care a fost capabilă, din munca şi din banii ei, să ofere câmpulungenilor un eveniment cald, de suflet, cu brad cum n-a avut niciodată Câmpulungul. Înalt, bogat şi doldora de podoabe făcute cu bun gust, nu chinezării umflate şi cutii goale, atârnate în scârbă de crengile rare ale vreunui copac strâmb şi prăpădit, programat la tăiere din motiv de bătrâneţe, care satisfăcea gustul edililor.
De ciudă că Lasconi a putut şi că dorinţa şi putinţa ei au revărsat un potop de aprecieri la adresa celei care şi-a deschis casa pentru „alegătorii lui”, Liviu Ţâroiu a dat poruncă să se aducă brad în centru. Înainte a inspectat pe furiş, de la volanul Duster-ului, curtea rivalei pregătită de petrecere, pe Valea Bărbuşii, unde, zic locuitorii, n-a urcat nici în campanie.
Urmăriţi, ca să vă convingeţi, zecile de reacţii ale câmpulungenilor în subsolul ştirilor on-line despre bradul lui Lasconi şi bradul lui Ţâroiu, pe care subalternii îl ajută din nou să se facă de râs cu un caraghioslâc cumpărat de la Braşov! Câtă dreptate are autorul întrebării retorice, pe care o preluăm, în felul nostru, în aceste rânduri: cum pentru austrieci şi cine ne mai taie pădurile se găsesc molizi pe alese, iar ai noştri au ales jumulitul cu aspect de rebut?! Altul se întreabă, la fel, fără să aştepte un răspuns de la destinatarul nedumeririi sale, cum a acceptat el, ca primar, trăsnaia nepricepuţilor, care au ales smotocitul plantat la marginea Pieţei Primăriei, ca să nu se strice bunătate de gresie. „Totuşi, ca să-ţi dai seama cât eşti de prost, trebuie să-ţi meargă puţin mintea.”, îşi dă singur explicaţia pentru hei-rup-ul cu final neaşteptat, în special, pentru autorităţi, care credeau că au dat pe spate „proştii” cu „gluma proastă”, cum etichetează orăşenii, în special, cei tineri, apariţia de pe trotuar. Din „urât”, „oribil”, „de speriat copiii”, „luat de Black Friday”, „second hand” sau „adus de vreo furtună la Câmpulung”, folclorul local nu duce lipsă de inspiraţie. Şi nici de pronosticuri dacă rezistă sau se usucă strâmbul căruia i s-a făcut loc între lalele.
Având modelul cârcălii din Piaţa Primăriei, pentru care… să fim mulţumiţi că s-a făcut şi aşa, ne permitem să cităm un concetăţean care ne îndeamnă să privim bradul cu mulţumire că… nu e plop!
P.S.: Nu plecaţi din Câmpulung de Anul Nou! S-ar putea ca Liviu Ţâroiu să ne invite la el acasă de Revelion.