4.6 C
Campulung Muscel
07/12/2022

Meditaţie la Săptămâna Patimilor!

Parcă ieri a început Postul Sfintelor Paşti şi iată că Sărbătoarea Sfintei Învieri se grăbeşte să ne bucure sufletele şi să ne picure în inimi nădejdi de mântuire. Fără îndoială că cel mai mare praznic al Bisericii noastre este Învierea; însă, cu ajutorul Domnului, vom vorbi despre marea Bucurie într-o următoare ediţie; Timpul trece foarte repede şi iată cu ajutorul Domnului, am intrat în săptămâna patimilor, o săptămână cu un caracter liturgic mai aparte, care ne îndeamnă pe toţi să ne oprim din alergare, să medităm, să postim, să ne rugăm şi să ne apropiem de Sfânta Biserică, unde suntem aşteptaţi să primim Merindele cele veşnice. Spuneam că, în această perioadă, Biserica ne pregăteşte într-un mod cu totul special, prin slujbele rânduite, scopul fiind acela de a ne despătimi şi cugeta mai mult la valoarea noastră fiinţială dar şi pentru a arăta că Domnul şi Mântuitorul Nostru Iisus Hristos se răstigneşte şi pentru mine, şi pentru tine, şi pentru întreaga omenire. Iată, Duminica ce am petrecut-o ne-a adus înainte Praznicul Floriilor, ziua în care Domnul Nostru a intrat în Ierusalim, smerit şi blând, întâmpinat de mulţime multă de oameni, care au strigat: „Osana întru cei de sus! Bine este cuvântat cel ce vine în numele Domnului”, pentru că nu peste puţine zile aceiaşi oameni să strige „Ia-L şi răstigneşte-L!” Vedeţi, dragii mei, cum este firea omului foarte schimbătoare? Au aclamat într-o zi şi au hulit în alta; într-o zi l-au primit ca Împărat, iar după câteva zile l-au condamnat la moarte. În puţine cuvinte, pentru cei care doresc să afle de însemnătatea zilelor din Săptămâna Patimilor, voi încerca să vorbesc despre fiecare zi în parte. În Sfânta şi Marea  Luni se aminteşte de Iosif din Vechiul Testament care este preînchipuirea lui Hristos; cum a fost vândut Iosif, aşa a fost şi Hristos vândut; tot în Marea Luni se face pomenire şi de smochinul cel neroditor care a fost blestemat de Mântuitorul; această pildă s-a pus pentru a ne îndemna la umilinţă, fiecare suflet care nu are fapte bune, se aseamănă cu smochinul cel neroditor. În Sfânta şi Marea Marţi se aduce aminte de pilda celor zece fecioare; cinci erau înţelepte şi cinci erau nebune; de ce se numesc aşa? Pentru că cele nebune s-au îngrijit de feciorie, o virtute foarte mare şi totuşi au neglijat o virtute mică, dar de mare folos şi, anume, milostenia; lipsa untdelemnului din candele, înseamnă lipsa milosteniei; în acestă zi tot creştinul este îndemnat la faptă bună, dar mai ales la milostenie. Sfânta Miercuri este ziua în care iudeii sau sfătuit să-L prindă pe Domnul şi cel care va înlesni acest lucru va fi Iuda Iscarioteanul, care va vinde pe Hristos pe treizeci de arginţi; de aceea noi, creştinii, postim totdeauna ziua de miercuri. Apoi, se pune în lumină o altă pagină din Sfânta Scriptură; se face pomenire de femeia cea păcătoasă care a uns cu mir picioarele Domnului şi le-a şters cu părul capului ei. Această pildă este îndemn la pocăinţă; o pocăinţă adevarată cu lacrimi, cu o întoarcere fermă la Dumnezeu, cu făgăduinţa de a nu mai păcătui ne poate descătuşa de povara păcatului. În Sfânta şi Mare Joi, când se citesc cele 12 Evanghelii, care ne transpun în atmosfera dramatică a supliciilor Mântuitorului, prăznuim patru lucruri: spălarea picioarelor ucenicilor de către Hristos, Cina cea de Taină, rugăciunea din Grădina Ghetsimani şi vinderea Domnului. Domnul Nostru ne dă exemplu de slujire când spală picioarele ucenicilor; ne îndeamnă să fim smeriţi, adică să facem fapte de smerenie, nu să zicem doar cu gura ci să împlinim şi cu fapta, prin slujirea aproapelui. Ar fi bine să ne oprim o clipă din alergarea noastră şi să medităm la evenimentele petrecute, să scăpăm o lacrimă pentru că am supărat pe Domnul cu ticăloşiile noastre, căci şi Hristos a vărsat râu de lacrimi pentru noi în Grădina Ghetsimani. În Vinerea ce Mare, se aduce aminte de sfintele şi înfricoşătoarele Patimi ale Domnului. Vineri seara,  întreaga ortodoxie cântă prohodul şi poartă tainic în procesiune ocolind Biserica, Trupul Mântuitorului. Este timpul să medităm adânc, să ne rugăm şi să ne tânguim, pentru ca să înţelegem ce a făcut Domnul şi Mântuitorul Hristos, pentru mine, pentru tine şi pentru întreaga suflare. Măcar în aceste momente să fim sensibili pentru ca inima noastră să se umple de bunatatea lui Dumnezeu. Sâmbata cea Mare, suntem în aşteptarea Nădejdei celei Mari, suntem la finele postului mare şi mulţumim Domnului pentru răbdarea, credinţa şi nădejdea pe care ni le-a picurat în suflet şi avem încredinţarea că vom învia împreună cu Domnul Hristos şi împreună cu toată zidirea văzută şi nevăzută vom cânta: „HRISTOS A ÎNVIAT”. Până data viitoare, să fiţi sănătoşi şi voioşi!
Protosinghelul Serafim Caiea, Stareţul Mănăstirii „Negru Vodă”

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!