Editorialul de vineri
N-are rost să ne amăgim că vom mai avea vreodată apa curată de altădată, aerul care îi determina pe suferinzi să se retragă la Câmpulung ca să-şi trateze afecţiunile respiratorii, băile care te făceau ca nou, mâncarea ca la mama acasă. Sunt poveşti de demult, care vor rămâne în istoria locurilor şi-i fac să suspine pe cei de vârsta a doua şi a treia. Apa, slavă Domnului, este mai curată ca la alţii, în rest, respirăm aerul pe care îl respirăm, cu băile s-a terminat de mult, mâncăm în restaurante şi pensiuni mizeriile din supermarket-uri. Cine are organismul suficient de tare încât să reziste acestui stil de viaţă îmbâcsit şi otrăvit, trăieşte (e greu de spus „mult şi bine”) adaptându-se noului mediu, cine nu, nu.
Sosirea într-o zonă defavorizată nu doar economic, ci din toate punctele de vedere, a unui industriaş, care se declară potent financiar, fluturându-le pe sub nas muscelenilor 500-600 de locuri de muncă, este, fără discuţie, un subiect ingrat. Un subiect greu de abordat, deoarece trei sferturi dintre cititori te dezaprobă dacă îndrăzneşti să pui în balanţă cu avantajele relele care vin la pachet cu promisiunea unui viitor sigur pentru 500 dintre noi. A venit tipul acesta din Turcia, al cărui unchi, un prosper afacerist în ţara sa, deţine o firmă care face plăci pe bază de lemn. Omul o rupe binişor în româneşte, înţelege limba şi o vorbeşte, însă, fireşte, nu-i simte nuanţele. De aceea, când a zis, cu o sinceritate „criminală”, că: „Formaldehida… belea!”, mai că-ţi venea să zâmbeşti, deşi, la Sebeş, câteva mii de oameni au protestat în cinci rânduri când firma aflată pe locul I în Europa, în acelaşi domeniu în care activează şi turcii, a anunţat că, în aprilie, pune în funcţiune, în oraş, noua fabrică de formaldehidă. „Un pic periculos”, spunea turcul, dublat în fundal de câţiva consilieri: „Un pic mai mult”.
Ca să fim corecţi faţă de cititori, am prezentat subiectul venirii turcilor şi al intenţiilor acestora, şi cu bune, şi cu rele. Adică ce au zis că fac, că dreg, că le trebuie 40 de hectare la Câmpulung pentru două fabrici, că dau de muncă la 500-600, chiar 700 de localnici. Avem o mare curiozitate: de unde îi vor scoate pe cei 700 de oameni dornici să muncească la Câmpulung, fiindcă cine a fost bun de muncă, după punerea lacătului pe industria locală, dus a fost de aici. După Ţâroiu, găsirea personalului calificat în lucrul cu lemnul este ca şi rezolvată. Poate, dacă-i convinge pe „turcaleţii” din Pojorâta şi Gura Pravăţ să lucreze la „stăpân”, cu program, reguli şi disciplină! Altfel, la oraş, găseşti mai mult tăietori de frunză la câini decât tăietori de lemne!
„Îndrăzneala” de a prezenta şi partea „toxică” a investiţiei, pe care turcii o vor sub poala muntelui, ne-a costat o ditamai campania pe internet, unde „freacă menta”, bănuim, bugetarii şi liber profesioniştii, fiindcă ei au program de voie, pe care trebuie să-l umple cu ceva. şi îl umplu făcând pe deştepţii şi filosofând cum se opune din nou ziarul progresului Câmpulungului. Cum era să rămână Kaufland pe dinafara Câmpulungului, din cauza unor încuiaţi, care nu l-au vrut în centrul istoric, cum a fost scos din afacere un cinstit business-man, care, trei ani, a învârtit cum a vrut otrăvurile făcute morman la „tomberonul” Câmpulung, unde fiecare deşartă, spală, arde ce doreşte. Ziarul “nenorocit” l-a lăsat fără pâine şi fără hobby pe bietul ieşean, pentru care deşeurile erau o pasiune, după cum le mărturisea, pătruns de emoţie, muscelenilor. Turcii tot au o activitate de producţie, dar moldoveanul, în afară de a face deşeuri stivă, nu producea nimic, nu dădea de muncă, nu contribuia la binele general.
Numai alăturarea termenilor „formaldehidă” şi „cancer”, între care există o legătură stabilită de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, a descătuşat revolta celor care nu pun geană pe geană, noaptea, de grija şomerilor din Câmpulung. Toţi ăştia care „latră” pe Facebook, 99% trântori fără ocupaţie, nu vor munci niciodată cu adevărat nicăieri, nici la turci, nici la români, în sectorul privat. Dar, pentru liniştea lor, chiar insistăm să vină turcii şi să li se permită să-şi facă fabrica de formaldehidă, nu la Mateiaş, ca să se calce pe bătături cu cei de la Holcim, ci în oraş, în „Kretzulescu”, în Grădina Publică, fiindcă tot n-au nicio utilitate. Mai avem un stadion, chiar două, desfiinţaţi-le şi pe acelea! Să se dărâme Primăria şi se ridice fabrică de formaldehidă, ca să li se facă în ciudă unor paranoici! Lumea să aibă serviciu, bugetul local să aibă venituri, iar ziariştii să aibă publicitate!
Articolul precedent