Dacă te plimbi la pas pe Bulevardul Pardon, n-ai cum să nu observi că mândria orașului a devenit, peste noapte, cel mai mare talcioc de mașini din zonă. Deși s-a muncit mult la aspectul ăsta boem și s-a tot vorbit despre civilizație, realitatea de la firul ierbii (sau de la firul bordurii) ne arată că regula de aur e „las-o că merge și-așa”.
Este un spectacol în toată regula. Vezi mașini din localitate, dar și destule cu numere de București sau de prin alte județe, toate „înfrățite” în aceeași nepăsare. Unii o lasă pe avarii doar două minute cât să ia o pâine, alții o uită cu orele de zici că și-au făcut buletin pe trotuar. Nu contează că blochează vizibilitatea, că încurcă traficul sau că pietonii trebuie să facă slalom printre oglinzi retrovizoare. Important e să fie mașina cât mai aproape de botul calului, să nu cumva să obosească picioarele șoferului pe câțiva metri de mers pe jos.
Culmea e că toți ne dorim un oraș ca „afară”, cu terase aerisite și spații de promenadă unde să nu-ți fie teamă că te șterge vreun SUV pe pantaloni. Dar când vine vorba de pus în practică, spiritul civic pare că a rămas blocat în vreo parcare inexistentă. Se parchează pe colț, se urcă pe borduri proaspăt puse și se ignoră cu brio orice semn de circulație care ar putea sugera că zona aia e pentru oameni, nu pentru table. Ceea ce e și mai trist e obișnuința. Ne-am învățat ochii cu harababura asta și am ajuns să ridicăm din umeri. „Păi unde să o lase, șefu’?”, e scuza universală care spală orice urmă de bun simț. Până una altă cei mai mulți șoferi se aleg cu o mică amendă sau scapă doar cu o atenționare.