După construcţia Cercului Militar sau Clubului Ofiţerilor, cum apare în unele relatări ale timpului – actuala Casă a Armatei -, acest edificiu, prin evenimentele organizate, a îmbogăţit substanţial viaţa mondenă a Câmpulungului. Dar, în acelaşi timp, a stârnit şi reacţii potrivnice, deoarece, de două ori pe săptămână, Grădina Publică şi Bulevardul „Pardon” rămâneau fără muzica militară, în favoarea balurilor ofiţerilor. Totodată, având grădină şi restaurant, Clubul Militar – denumirea din presa timpului – era o concurenţă pentru negustorii târgului. Totuşi, clienţii clubului erau preponderent din înalta societate, biletul de intrare nefiind accesibil oamenilor de rând.
Presa timpului îl considera „cel dintâi club militar din ţară” din punct de vedere al construcţiei şi al mobilierului, rivalizând, mai degrabă, cu saloanele bucureştene. Evenimentele de la Cercul Ofiţerilor erau, pentru doamne şi domnişoare, concursuri de graţie şi eleganţă, la serata de deschidere, din vara anului 1893, existând şi o regină a balului. Inaugurarea clădirii, care nu avea egal în centrul Câmpulungului, s-a făcut cu generali, colonei şi notabilităţi din viaţa administrativă a oraşului, invitate la eveniment.
- În urmă cu 132 de ani, ofiţerii au cumpărat teren pentru a-şi construi un club al lor
Apariţia Cercului Ofiţerilor a satisfăcut nevoia de divertisment a câmpulungenilor cu stare şi a oaspeţilor lor. Socializarea era principalul divertisment al localnicilor şi al bucureştenilor retraşi în provincie, la răcoare, când capitala capitula în faţa căldurii.
Distracţiile timpului erau: Bulevardul „Pardon”, cu ale sale cofetării şi cafenele, în dreptul cărora „cântă vreo două bande de lăutari”, fanfara militară din Grădina Publică, plimbările la Rucăr cu trăsura, Băile Bughea, sărbătorile de Sfântul Ilie şi Pantelimon, băile de la mori, în special cele de la morile Crasan, frecventate de „high-life-ul” câmpulungean şi „de aiurea”.
În toamna anului 1892, construcţia Cercului Ofiţerilor era aproape de final. Presa centrală informa, în urmă cu 132 de ani, despre stadiul investiţiei realizate pe un teren cumpărat de beneficiari. Iată ce consemnau ziarele „Timpul” şi „Românul”, în ediţiile din 14-15 noiembrie 1892: „Ofiţerii Regimentului de Infanterie din Câmpulung au cumpărat un teren, pe care au început să construiască un local ce va servi ca cerc al ofiţerilor. Construcţiunea este foarte înaintată şi se speră ca în câteva zile să fie complect terminată. Ea este foarte bine construită.” „Dând această ştire – completează „Timpul” -, nu putem decât să felicităm pe domnul colonel Gianoglu, comandantul regimentului, care şi-a dat toate silinţele pentru a face această construcţiune, şi să îndemnăm pe toţi ofiţerii să imiteze acest exemplu.”
- Jurnaliştii de la „Lupta”: „Acest club, atât ca construcţie, cât şi ca mobilier, credem că este cel dintâi club militar din ţară”
În vara anului următor, clubul era inaugurat printr-o serată dansantă despre care s-a scris pe larg – cum altfel?! – în presa vremii. Şi se scria frecvent despre mondenităţile târgului de munte, datorită prezenţei constante a vilegiaturilor la Câmpulung, care cunoştea o altă viaţă pe perioada verilor. Lumea bună se revărsa în Câmpulung şi avea nevoie de amuzament şi relaxare. Clubul Ofiţerilor a asigurat această nevoie prin balurile care se ţineau în clădirea nou-apărută, care impresiona prin dimensiune şi, mai ales, prin arhitectura deosebită. Nu avea în jur nicio clădire cu care să rivalizeze. Nu erau construite Tribunalul Muscel, Hospelul Comunal – Primăria Câmpulung, Prefectura Muscel şi nici localul Şcolii nr.1. Imobilul impozant, finalizat în 1893, domina zona centrală a oraşului.
Inaugurarea Clubului Militar a constituit un eveniment atractiv pentru jurnaliştii bucureşteni, care i-au dedicat o relatare generoasă în amănunte. Datorită informaţiilor interesante pentru cei pasionaţi de trecutul Câmpulungului, vă vom prezenta articolul din „Lupta”, ediţia din 10 august 1893, în integralitatea sa.
„Serata dansantă, care a avut loc sâmbătă seara, la Clubul Militar din Câmpulung, cu ocazia inaugurării acelui club, a avut un succes strălucit. Acest club, atât ca construcţie, cât şi ca mobilier, credem că este cel dintâi club militar din ţară. El este construit şi mobilat, cum am zis, numai din cotizaţiile ofiţerilor, sub patronagiul domnului colonel Gianoglu, care, cu această ocazie, a desfăşurat o perseverenţă de necrezut şi o activitate exemplară, pentru care îi aducem omagiile noastre.
Sala clubului era înţesată de lume aleasă. Printre doamne putem cita pe doamnele colonel Gianoglu, colonel Rudeanu, căpitan Paul Zamfirescu, Culea Calotescu, Bolintineanu, Naumescu, Zamfirolu, Musceleanu, Bacololu, Nicolau, Constantinescu etc., etc. Apoi domnişoarele Elise Naumescu, regina balului, Pană Constantinescu, Aurelia Demetrescu, Formac, Ruso, Gianoglu etc., etc.
Printre domni: generalii Cernat, Arion, Dona, coloneii Bengescu, Vartiade, Gianoglu şi Rudeanu, maiorii Mihăescu, Cruţescu, Lăţescu, Protopopescu, căpitanii Paul Zamfirescu, Bolintineanu, Daniilescu, locotenent Al. Demetrescu, Pârvulescu etc., etc.
Haina civilă: domnii Nicolau, N. Demetrescu Bacalolu, Polisu, Oprescu, Crasan Boambă, Dendrino etc., etc. În fine, s-a dansat şi amusat până la orele 3 dimineaţa, păstrând fiecare o bună suvenire.”, este prezentarea părţii pozitive a evenimentului de inaugurare a Clubului Militar.
- Nemulţumire legată de privarea Grădinii Publice de muzica militară: „Trebuie să înţeleagă domnii ofiţeri câmpulungeni că nu toată lumea poate să-şi permită luxul de a veni la acel club”
A existat şi o parte negativă, care a umbrit puţin serata care deschidea seria balurilor câmpulungene găzduite într-un local care nu avea rival în oraş. Ce a nemulţumit cetăţenii Câmpulungului? Faptul că atmosfera a fost întreţinută de fanfara militară din Grădina Publică, privându-i de bună dispoziţie pe orăşenii şi vizitatorii Câmpulungului în plimbările lor pe Bulevardul „Pardon” şi parcul central.
„Cu această ocazie avem de formulat o plângere împotriva Clubului Militar din Câmpulung. Pentru a atrage lumea în grădina şi sala acelui club, s-a luat muzica militară din Grădina Publică, unde cânta până acum în fiecare zi. Trebuie să înţeleagă domnii ofiţeri câmpulungeni că nu toată lumea poate să-şi permită luxul de a veni la acel club şi oraşul va perde mult când lumea străină, care vine acolo, se va vedea lipsită de această indispensabilă distracţie. Credem că primarul din localitate va interveni în acest sens, dacă nu cumva faptul că ieri, duminecă, s-a permis muzicei militare să cânte, în fine, în Grădina Publică nu e efectul unei atari interveniri.”, se încheie articolul publicat în urmă cu 131 de ani.
Odată „spartă gheaţa”, a urmat, în aceeaşi vară, balul organizat de Liga Culturală Locală în cinstea sosirii delegaţiei studenţilor din Bucureşti, pentru o conferinţă. Printre invitaţii de atunci s-au aflat primarul din Turnu Măgurele, preşedintele Tribunalului Olt, preşedintele Tribunalului Muscel, procurori, ofiţeri, împreună cu soţiile lor.
- „Prezenţa multor ofiţeri dă o notă mai veselă oraşului, sexul frumos este încântat”
Balurile, unde accesul se făcea pe bază de bilet, se organizau de două ori pe săptămână, miercurea şi sâmbăta. În anul 1984 era anunţată sosirea unui teatru, pentru a da reprezentaţii în grădina stabilimentului. „Clubul Militar, prin balurile ce le dă şi prin restaurantul ce posedă, atrage o mare parte din clientela ofiţerească, ceea ce pare că nemulţumeşte pe unii dintre negustorii localnici, care ar fi dorit să aibă şi ei o asemenea clientelă sigură şi permanentă. Ofiţerimea, anul acesta, e mai numeroasă cu ocasiunea venirii aici, pentru timpul de vară, a regimentelor de artilerie 2, 6 şi 10. Prezenţa multor ofiţeri dă o notă mai veselă oraşului, sexul frumos este încântat.”, scria ziarul bucureştean „Timpul” în vara anului 1984.
Aceeaşi publicaţie preciza că localul Clubului Militar, prin salonul de dans şi confortul său, rivaliza cu multe saloane din Bucureşti. „Aici este locul de întâlnire a tot ce este mai ales în Câmpulung.”, mai scria ziarul citat, care a prezentat, cu lux de amănunte, petrecerea ofiţerilor de Sfântul Ilie, asupra căreia ne vom apleca într-o altă ediţie.
Magda BĂNCESCU
Fotografii din colecţia lui Gheorghe Chiţa