În dorinţa de a salva clădirea Hotelului Regal, în care Primăria Câmpulung deţine câteva spaţii la parter, a existat o încercare a actualului arhitect şef al instituţiei de a da startul procedurii de clasare ca monument istoric. Încercare descurajată de volumul uriaş de muncă şi de fondurile necesitate de pregătirea „muntelui” de documentaţie solicitat de instituţiile abilitate cu derularea acestei formalităţi. City-managerul Ioana Marcu a povestit, în mai multe rânduri, că Hotelul Regal, o construcţie veche de peste 130 de ani, amplasată în „buricul târgului”, cu o arhitectură splendidă, nu are statut de monument istoric. Când s-a întocmit lista monumentelor în cadrul unei colaborări a Ministerului Culturii cu Primăria Câmpulung, care a pus la dispoziţie informaţiile necesare, a fost „omis” taman imobilul impresionant şi ca dimensiune, nu doar prin calităţile enumerate mai înainte. Care a fost interesul ca Hotelul Regal să nu fie declarat monument istoric? Posibil acela de a nu fi expropriat pentru „cauză de utilitate publică”. Autorităţile, care s-au perindat la conducerea celei mai importante instituţii a municipiului, au preferat să-l vadă distrus şi să se lase târâte prin procese de moştenitori, care n-au renunţat la judecată nici în zilele noastre, decât să se complice cu o procedură care ar fi permis municipalităţii să preia imobilul şi, evident, să încerce să-l reabiliteze.
- Clasarea ca monument istoric poate fi solicitată chiar dacă există procese pe rol
În teorie sună frumos introducerea acestui articol care, cu siguranţă, nu este uşor de pus în practică. Dar nu este imposibil, existând prevederi legale clare privitoare şi la procedura de clasare, şi la expropriere, ca pârghie pentru salvarea unor clădiri valoroase, care beneficiază de protecţia legii. Legea 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice conţine prevederi privitoare la exproprierea pentru cauză de utilitate publică a monumentelor istorice şi a zonelor de protecţie a acestora, formalitate iniţiată şi aplicată numai cu avizul Ministerului Culturii.
Despre importanţa procedurii prin care se conferă regim de monument istoric unui imobil a vorbit Silvia Costiuc, consilier în cadrul Ministerului Culturii, cu ocazia evenimentului de final al „Lunii Arhitecturii”, „Mai aproape de patrimoniu”, parte a proiectului CulturAct, organizat de Fundaţia „Acasă în Muscel” în colaborare cu Ordinul Arhitecţilor din România, filiala Argeş.
„Acolo unde sunt clădiri istorice – a precizat aceasta -, care n-au fost clasate ca monumente istorice, puteţi propune clasarea acestora.”
Clasarea poate fi propusă de proprietarul bunului imobil; primarul localităţii, Consiliul Local, pe al cărui teritoriu administrativ se află bunul imobil în cauză; Comisia Naţională a Monumentelor Istorice, Comisia Naţională de Arheologie sau Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor; asociaţiile şi fundaţiile legal constituite, cu activitate în domeniul protejării monumentelor istorice; instituţiile publice cu atribuţii în domeniu. Potrivit Silviei Costiuc, şi cetăţenii pot declanşa procedura de clasare lansând o sesizare în acest sens către Primărie sau Ministerul Culturii ori serviciile publice deconcentrate.
Însă nu cine cere clasarea este problema în cazul Hotelului Regal, faţă de care, din câte am înţeles de la arhitectul şef Mădălina Zăgărin, a solicitat-o Primăria, ci ceea ce urmează din acest moment. Mai înainte, trebuie spus faptul că, în opinia consilierei de la Ministerul Culturii, existenţa unui litigiu având ca obiect chiar revendicarea părţilor din imobil pe care moştenitorii nu le au – etaj, mansardă, subsol şi teren – nu constituie un impediment pentru demararea acestei formalităţi, să-i spunem, salvatoare.
Şi asta pentru că există un proprietar – există chiar mai mulţi -, până când instanţa decide ce şi cui aparţine. De fapt, instanţa s-a pronunţat, până la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vara anului 2006, că doar etajul le va fi retrocedat în natură moştenitorilor. Cu toate acestea, în 2020, urmaşii au redeschis procesele pentru întreaga clădire.
- Primăria nu-şi permite costurile documentaţiei care stau la baza clasării
Primăria a avut deja această iniţiativă, după discuţiile cu reprezentanţii Institutului Naţional al Patrimoniului şi ai Direcţiei Judeţene de Cultură Argeş, însă s-a blocat. Arhitectul şef Mădălina Zăgărin a relatat despre dificultăţile întâmpinate în încercarea de a obţine statutul de monument istoric al Hotelului Regal. „Am cerut noi clasarea şi ni s-a cerul releveu, ni s-a cerut studiu istoric, iar Primăria nu-şi permite.”, a precizat aceasta.
Dosarul de clasare cuprinde, într-adevăr, o mulţime de acte: documentaţia privitoare la situaţia juridică, acte administrative – avize în special -, documentaţia tehnică, între care şi releveul actual al imobilului, despre care vorbea Mădălina Zăgărin, şi documentaţia istorică, adică studiul istorico-arhitectural întocmit de un specialist atestat de Ministerul Culturii în domeniul monumentelor istorice.
„Din păcate, de multe ori, pentru ca o persoană să facă studiile necesare unei clasări corespunzătoare îşi blochează activitatea câteva luni, în cazul în care există specialişti care pot să facă un dosar de clasare în cadrul serviciilor publice deconcentrate.”, a confirmat Silvia Costiuc.
- Teoretic, cu Poliţia de Patrimoniu, dacă ar exista în cadrul IPJ Argeş, s-ar putea intra în Hotelul Regal
City-managerul Ioana Marcu spunea că ea a găsit o posibilitate de voluntariat pentru Hotelul Regal, însă rămâne de stabilit în ce măsură este posibil, din punct de vedere legal, să fie accesate spaţii a căror proprietate este tranşată în instanţă. „Dacă Direcţia Judeţeană de Cultură demarează procedura de clasare, în mod normal, ar putea să intre cu Poliţia. Există în cadrul Poliţiei un departament care se numeşte Poliţia Monumentelor Istorice, dar au foarte puţini oameni. Nu ştiu la nivel judeţean care este situaţia, dacă există.”, spunea Silvia Costiuc.
Arhitectul şef Mădălina Zăgărin povestea că s-a interesat deja la instituţiile cu atribuţii în această materie şi i s-a explicat că: „Nu poţi să faci demersuri legate de proprietatea cuiva fără să-l notifici… atâta timp cât noi nu avem nici măcar pe cine notifica şi nu avem un drept legal ca noi să putem face acest lucru.” „În lege este prevăzut că se poate accesa pentru analiza vizuală şi cercetare.”, a replicat Silvia Costiuc.
- Mădălina Zăgărin: „Arhivele judeţene, ce a mai rămas din ele, sunt extrem de distruse”
Ce are Primăria, pe partea de documentaţie, legat de Hotelul Regal, nu ajută cu nimic demersul de clasare. „Este un releveu făcut de domnul Moroe la nivel de cadastru. Nu este un releveu de arhitectură, este un releveu care ţine de spaţii, fără niciun fel de detalii. Doar planul făcut la nivel de cadastru. Nouă ne trebuie releveu de arhitectură, pentru că îl clasezi pentru nişte elemente. Şi se face pe scanare 3D. Trebuie aduşi nişte specialişti care să scaneze, înseamnă nişte costuri, după care se face un studiu istoric. Şi toate acestea trebuie să le suporte cineva. Am vorbit la INP (n.r. Institutul Naţional al Patrimoniului) şi au zis să le punem la dispoziţie. Şi la DJC (n.r. Direcţia Judeţeană de Cultură) am vorbit cu domnul Dănăilă şi domnul Cocea. Şi până acum n-am reuşit. Am încercat, dar n-am reuşit. Avem un biblioraft cu documentaţie.”, povestea Mădălina Zăgărin despre încercarea îngreunată şi mai mult de maniera de arhivare a documentelor la Arhivele Judeţene.
„Arhivele judeţene sunt la Consiliul Judeţean, ce a mai rămas din ele, pentru că sunt extrem de distruse, căci am căutat şi acolo. Şi sunt nemarcate, nenotate, este o muncă de Sisif să iei fiecare cilindru la rând. Într-un cilindru pot fi trei proiecte sau poţi să găseşti o planşă a unui obiectiv într-un cilindru şi altă planşă care ţine de obiectivul respectiv în alt cilindru. Nu există nicio marcare a lor.”, a continuat Mădălina Zăgărin, completată de Ioana Marcu: „Nu te ajută nimeni, îţi dau doar rola şi, la final, te pun să plăteşti pentru cât ai scos, nu pentru cât ţi-a trebuit.”
Profesorul şi istoricul de artă Carmen Oprescu le-a îndrumat pe cele două către Arhivele Statului, unde există un fond al Primăriei. Aici, cele câteva volume existente încep cu documente în slavonă.
„Au fost şi situaţii în care nu s-a putut intra în clădire – nu ştiu cât de degradată este – şi s-au făcut releveele de la exterior. În interior s-au făcut deducţii din cât se vedea afară şi se nota pe releveu că este imposibil accesul din punct de vedere al siguranţei.”, a încheiat Silvia Costiuc discuţia pe un subiect amar pentru câmpulungeni, sub ochii cărora se macină unul dintre cele mai frumoase edificii ale oraşului.