Duminică, 12 noiembrie 2023, de la ora 15.00, la Cafeneaua CoArt, situată pe strada Republicii, numărul 11, Iuliana Lăzărică Enache va susţine prezentarea monografiei intitulată „Satul Groşani”. Cartea este structurată pe şapte capitole, fiecare cuprinzând subcapitole despre istorie, spiritualitate, cultură, geografie, artă, tradiţii, obiceiuri, datini şi multe altele.
- Preotul Ştefan Ştefănescu aminteşte, în prefaţa cărții, faptul că lucrarea are ca centru spiritual Biserica satului, ctitorită în 1960
Prezentăm, așadar, prefața volumului „Satul Groșani”, srisă de preot doctor Ștefan Ștefănescu, paroh al Bisericii Domnească: „Când vrei să descoperi cu adevărat o ţară, este nevoie să te îndrepţi spre sat. Românul a fost strâns legat de lumea satului, de obiceiurile cu care a trăit în acest spaţiu. Satul a tezaurizat o mulţime de valori spirituale, morale şi culturale, care trebuie aduse din nou în actualitate, fără a cădea într-o nostalgie a repetiţiei trecutului istoric.
Satul românesc s-a născut şi a supravieţuit în jurul Bisericii care a ocupat totdeauna locul central şi a făcut legătura între oameni şi Dumnezeu, între cer şi pământ, iar Şcoala s-a format la începuturi în tinda Bisericii. Monografia este un studiu ştiinţific amplu, este o lucrare de mare complexitate, operând cu date şi cifre care cuprind toate sferele vieţii spirituale şi social-economice ale localităţii pe care o reprezintă. Suntem încredinţaţi ce emoţii o încearcă pe autoarea acestei lucrări de a scrie monografia satului, în care s-a născut şi a trăit o parte a copilăriei. Să nu uităm că monografia este instrumentul potrivit pentru a spune şi a face cunoscută istoria unei localităţi, se recuperează şi se reconstituie faptele, precum şi evenimentele importante din trecutul istoric.
Într-o monografie, se prezintă contextul perioadei analizate descoperind de fapt istoria personală a oamenilor din localitate, care au participat la evenimentele importante din istoria cetăţii respective. Monografia satului Groşani, moşie voievodală a domnitorului Nicolae Alexandru Basarab, fiul lui Basarab I Întemeietorul, cuprinde şapte capitole care întrupează această vastă lucrare a distinsei doamne Iuliana Lăzărică-Enache.
Fiecare capitol cuprinde subcapitole cu referire la istorie, spiritualitate, cultură, geografie, artă, tradiţii, obiceiuri, datini, legislaţie, agricultură şi aspecte social-politice. Hrisoavele vechi atestă că satul Groşani a fost moşie domnească înnobilată de voievodul Nicolae Alexandru Basarab în anul 1364.
Meritul alegerii ca moşie domnească a fost datorită faptului că locuitorii acestui ţinut aveau graiul în „dulcea limbă strămoşească” agreată de voievodul Nicolae Alexandru Basarab (1352?-1364), de asemenea pământul era mănos şi roditor, iar cirezile de vite numeroase, astfel locuitorii duceau un trai liniştit.
Domnitorul Matei Basarab (1632-1654) la rândul său, recunoaşte că moştenirea satului a existat din moşi-strămoşi, aici au fost proprietăţile gospodarilor, transmise din generaţie în generaţie.
Satul Groşani se încadrează în tipul genetic cu soluri specifice etajului stejarului căruia îi corespund solurile brune, reprezentate prin structuri de pământ argiloase propice pentru fâneţe, dar şi soluri podzolice brune care se pretează agriculturii. Clima are un caracter moderat, în ceea ce priveşte regimul vânturilor, al precipitaţiilor şi umiditatea aerului.
Cu asemenea binecuvântări de la Dumnezeu localnicii s-au îndeletnicit din totdeauna cu agricultura, creşterea animalelor, dar şi cu activităţile meşteşugăreşti respectiv: prelucrarea lemnului, a fierului, a lânii, a pielăriei şi cu extracţia de sare, activitate reprezentativă în zona de nord a Musceului.
Este de remarcat faptul că Mănăstirea „Negru Vodă” din Câmpulung Muscel a stăpânit satul Groşani timp de peste 400 de ani, fiind dat danie de către voievodul Nicolae Alexandru Basarab. Satul Groşani are o istorie proprie, iar Mănăstirea „Negru-Vodă” din Câmpulung Muscel în va lua părtaş în scurgerea timpului, în sensul că va fi prins în vâltoarea tuturor evenimentelor, datorită faptului că, după întemeierea Ţării Româneşti, satul devine moşie voievodală a lui Nicolae Alexandru Basarab.
Aici a existat o stare economică satisfăcătoare, iar populaţia era destul de numeroasă pentru a forma o oaste să lupte împotriva duşmanilor. Satul Groşani avea în componenţă: pădure, izlaz şi terenuri agricole gestionate de gospodari, dar şi de obştea sătească, care era organ de conducere, unde se luau cele mai drepte hotărâri pentru bunul mers al sătenilor. Este de remarcat şi faptul că obştea s-a desfiinţat prin trecerea pământului în proprietatea unor membri care luau deciziile.
În această lucrare, se prezintă ca centrul spiritual Biserica satului ctitorită în 1860 şi care a zidit de-a lungul timpului multe biserici vii, iar referitor la rezidirea bisericilor din piatră Dumnezeu a rânduit să se păstreze până în zilele noastre. S-au amintit preoţii slujitori, cântăreţii, dar şi numele sătenilor din pomelnicele păstrate de-a lungul timpului. Autoarea se întoarce cu recunoştinţă spre părinţii care au slujit în Biserica satului, amintind de preotul Duţeanu Ion care a păstorit parohia din anul 1902, iar biserica a fost concepută sub formă de corabie zidită din piatră, cărămidă acoperită cu şiţă, turla fiind învelită cu tablă, iar pictura a fost executată de pictorul Alexandru Băbuş din Chilii.
Prima şcoală a fost în anul 1839 la Poienari; aici veneau copii şi de la Groşani, iar în anul 1918 s-au pus bazele înfiinţării şcolii satului. Simion Ghinescu este cel dintâi învăţător – director al şcolii care a activat în perioada anilor 1919-1922, urmat de Simionescu Ion, Stanciu Paul şi Radu Constantin.
O altă preocupare de bază a sătenilor era ciobănitul, creşterea animalelor care constituia un element esenţial, de bază, al traiului oamenilor. Să nu uităm că, de fapt, drumurile au apărut ca rezultat al deplasării animalelor în transhumanţa spre zonele cu păşuni.
În acest spaţiu, gospodarii se ocupau cu cărămidăria, varniţele, dogăritul, războiul de ţesut, tăietori în piatră, cărăuşie, constructori de case, cofetărie, precum şi alte activităţi. La aceste îndeletniciri diverse ale oamenilor s-au adăugat tradiţia şi portul popular; de remarcat că în Muscel este cel mai frumos costum, atât la bărbaţi cât şi la femei. Se prezintă războiul de ţesut în care gospodinele se îndeletniceau cu acest meşteşug la lumina lămpii cu gaz ţesând marame, covoare, preşuri, sarici, cămăşi, sumane, mantale, cioareci, etc. Culorile erau obţinute din pigmentul plantelor din flora spontană. Cu veşminte confecţionate, gospodarii respectau datinile şi obiceiurile, respectiv colindatul cu pluguşorul, sorcova, capra, de Crăciun şi Anul Nou.
În această lucrare se aminteşte despre instituţiile de bază ale satului Groşani respectiv biserica, şcoala, grădiniţa, căminul cultural şi primăria, fiecare cu rolul de bază în folosul sătenilor. Un capitol important este alocat oamenilor satului, personalităţilor locale eroilor căzuţi pe câmpurile de luptă, dar şi bătrânilor care au scris istorie.
Istorie va scrie şi distinsa doamnă Iuliana Lăzărică-Enache cu această monografie, care încearcă să redea generaţiilor prezente şi viitoare trecutul strămoşilor, precum şi succesiunea celor mai importante evenimente care au marcat acest aşezământ.
Dumnezeu să binecuvânteze satul Groşani, pe locuitori şi pe toţi cei care au trudit alături de autoare la întruparea acestei lucrări”.