Graţie primei expoziţii personale a lui Ionuţ Fuscel, avem ocazia de a descoperi un artist talentat, care aduce o briză proaspătă în arta câmpulungeană, unde noutăţile sau schimbările nu sunt chiar trăsătura dominantă. Vernisajele le prezintă obişnuiţilor evenimentelor culturale aceleaşi fete, aceleaşi tablouri, aceleaşi stiluri, aceeaşi abordare. Destul de rar vezi ceva inedit şi aceasta se întâmplă atunci când expune un autor realizat departe de Câmpulung. Muzeul Municipal Câmpulung îl propune publicului muscelean pe Ionuţ Fuscel, ale cărui sensibilitate şi subtilitate în redarea stărilor modelelor sale sunt transmise privitorului cu fiecare lucrare studiată. Noi, jurnaliştii, îl cunoaştem pe Ionuţ de la diversele acţiuni ale instituţiei de cultură, ale Secţiei de Etnografie şi Artă Populară, unde l-am văzut la lucru cu copiii, la atelierele de pictură, caligrafie ori meşterit pe temele propuse de organizatori. Cine ar fi bănuit cât talent ascunde acest tânăr discret, educat şi dedicat frumosului, atât prin profesia pe care o desfăşoară, cât şi prin cariera artistică pe care începe să o construiască, odată „spartă gheaţa” cu expoziţia „Doar oameni…”, vernisată vineri, 13 octombrie 2023.
- Ionuţ Fuscel: „Anatomia umană m-a fascinat şi m-a ajutat să descopăr, în primul rând, prin expresivitatea fiecărui om, acel ceva care se vede în ochii fiecărui om”
Pentru colectivul Muzeului Municipal Câmpulung, expoziţia „Doar oameni…” a constituit un dublu motiv de bucurie şi mândrie: o dată, pentru că prezintă publicului câteva zeci de lucrări foarte frumoase, realizate de un artist delicat, a doua oară, pentru că autorul este colegul organizatorilor evenimentului de deschidere a expoziţiei, pe care o puteţi viziona până la sfârşitul lunii noiembrie la secţia centrală a instituţiei.
Aflat pentru prima dată în postura de a-şi prezenta creaţiile în cadrul unei expoziţii personale, vernisaje în faţa unui public care i-a savurat tablou cu tablou, şi înainte, şi după partea dedicată mesajelor, Ionuţ Fuscel le-a făcut invitaţilor câteva destăinuiri despre latura sa artistică, frumos pusă în valoare cu o expoziţie surprinzătoare pentru cei care nu-l cunoşteau astfel.
A început să picteze în copilărie, tema abordată fiind natura, în toate formele şi ipostazele ei. „De la vârsta de patru-cinci ani, am început să schiţez primele maşinuţe şi tot ce se afla în cadrul natural. În aceste peisaje nu se regăseau oameni. Când am intrat la facultate, am început să studiez şi să aprofundez anatomia umană, care m-a fascinat şi m-a ajutat să descopăr, în primul rând, prin expresivitatea fiecărui om, acel ceva care se vede în ochii fiecărui om. Nu este puţin lucru. Omul este complex şi, prin redarea chipului, redăm, practic, sufletul său şi emoţiile pe care le-am surprins, le-am studiat. Cursurile de Istoria Artei, Estetică, pe care le-am frecventat la Facultatea de Artă Sacră, m-au ajutat foarte mult în a cunoaşte latura umană, pentru că vorbim despre om, sentimente, trăiri. Un portret nu este static, este dinamic.”, a afirmat Ionuţ Fuscel.
Tânărul artist i-a îndemnat pe invitaţii săi să descopere „poveştile oamenilor”, care compun expoziţia sa de portrete ale unor celebrităţi, personalităţi, dar şi ale unor oameni simpli. Cu ajutorul oamenilor şi al poveştilor lor, autorul a redat inocenţa, desenând copii, feminitatea, graţie unor chipuri şi siluete extraordinare, şi înţelepciunea, exprimată prin intermediul vârstnicilor „imortalizaţi” în tablourile sale.
Portretele expuse au fost realizate începând cu momentul admiterii la facultate, nefiind atras de acest gen artistic înainte de perioada studenţiei.
- Pictor şi restaurator de frescă, dar şi restaurator în lemn
Ionuţ Fuscel a fost studentul profesorului şi istoricului de artă Carmen Oprescu, prezentă la vernisaj cu un mesaj care ar copleşi pe orice tânăr care îi datorează pregătirea într-un domeniu de rafinament desăvârşit, cum este arta plastică. „Din fericire, a fost o grupă memorabilă în care s-a integrat. Teologie – Artă Sacră înseamnă lucru în colectiv, muncă de atelier, muncă pe şantier, pe schele, pentru restaurarea bisericilor, înseamnă studiul desenului, al culorii, foarte multe ore petrecute împreună. L-am urmărit câte un pic în fiecare parte a activităţii lui şi m-a surprins, în primul rând, cât era de modest şi cât era de studios. Făcea nişte referate la Estetică de o profunzime şi de o acuitate a înţelegerii textului, care mă făceau să cred, la un moment dat, că nu erau referatele lui. Atât de mature erau! Parcă ar fi fost scrise de oameni cu o cultură mult mai vastă decât putea să aibă un student. Dar ceea ce a vrut să spună el la început: este prima lui expoziţie personală! A mai expus câteva tablouri. Este expoziţia care a venit, după părerea mea, cam târziu, pentru că avea foarte multe opere strânse în colecţia lui, dintre cele realizate deja încă din perioada studenţiei.”, a afirmat istoricul de artă Carmen Oprescu.
Tânărul i-a mărturisit dascălului său că vor exista viitoare expoziţii cu icoane şi design de interior, fiind şi un foarte bun restaurator. „Un restaurator în lemn, care simte lemnul foarte bine, care a învăţat să-l trateze, din toate punctele de vedere, pentru că a restaurat icoană pe lemn. Restaurarea suportului este la fel de importantă ca restaurarea stratului de pictură. A pictat frescă, a restaurat frescă, este un artist, aş putea pune, complex şi complet.”, a adăugat aceasta.
- Carmen Oprescu: „Nu este o întâmplare alegerea fiecăreia dintre ipostazele în care sunt prezentaţi oamenii din aceste portrete. Sunt, de fapt, o combinaţie între sensibilitatea lui şi sensibilitatea acelor oameni”
Dezvăluind publicului lucruri despre artist cunoscute datorită calităţii sale de profesor, Carmen Oprescu spunea că Ionuţ a studiat cu adevărat desenul, cu tot ce înseamnă tehnica portretului, a nudului şi a proporţionării lor, „cu clar-obscurul necesar în redarea expresivităţii multora dintre portretele de aici, raportul dintre părţile foarte închise şi profunde ale lucrării şi cele foarte luminate, puse în contrast”, în atelierele de artă sacră, împreună cu profesorul Dorin Grecu.
„Se pare că a completat cu o curiozitate şi o pasiune, care îl caracterizează în tot ceea ce este legat de activitatea lui de artă, de restaurare, de pictură ş.a.m.d. A studiat, într-adevăr, foarte mult, inclusiv anatomie artistică. Însă, oricât ai studia, nu reuşeşti, ca om obişnuit sau ca om care învaţă prima dată să deseneze, să redai atât de tare expresivitatea unui personaj, să surprinzi exact momentele în care, este adevărat, se exprimă pe el însuşi, în momente de izolare, de restrişte, de reflecţie. Dar selecţia acelor momente este – aşa cum scria în invitaţia adresată de Muzeu – exact cum spunea Coelho: Vezi ochii oamenilor din portrete şi alegi felul în care sunt reprezentaţi în funcţie de ceea ce simţi tu însuţi în profunzimea ta şi vrei să mărturiseşti. Nu este o întâmplare alegerea fiecăreia dintre ipostazele în care sunt prezentaţi oamenii din aceste portrete. Sunt, de fapt, o combinaţie între sensibilitatea lui şi sensibilitatea acelor oameni. Dar ceea ce frapează cel mai mult atunci când sunt portretele nu cu priviri ascunse, ci cu priviri directe, este expresivitatea ochilor, cu totul şi cu totul aparte, care nu poate fi redată de oricine, chiar şi dintre marii desenatori. O sensibilitate în care poţi ghici ceea ce trăieşte personajul respectiv. O sensibilitate care este pusă în valoare de direcţia privirii, de raporturile de lumină-umbră, de felul în care este valorizată linia în portret.”, a continuat prezentarea de specialitate a istoricului de artă Carmen Oprescu.
Fostul său student i-a împărtăşit faptul că preferă creionul, nu cărbunele, pentru că îi oferă mai multă siguranţă în execuţie. „Şi poate construi umbrele din haşură, din acele trăsături repetate care, suprapuse, dau profunzimea imaginii.” „Sunt nişte lucrări cu adevărat valoroase, care pot fi oricând repetate. El a mărturisit că oricând poate face oricui un portret de acest tip, în care să-i surprindă personalitatea.”, a încheiat Carmen Oprescu, nerăbdătoare, după cum s-a confesat publicului, să repete experienţa, descoperind şi alte feţe ale personalităţii artistului şi ale felului său de a se exprima.
Magda BĂNCESCU