Oferta de dulciuri și servirea în cofetăriile câmpulungene erau reflectate în presa vremii și cu bune, și cu mai puțin bune, mai ales când prin galantare începuse să bată vântul. În anii de criză ’80, gustul prăjiturilor nu mai era atât de bun, predominând în compoziție și, în special, în creme margarina, dar atunci nu se mai sufla o vorbă despre calitate ori despre insuficiența produselor. Înainte de acest moment, gazetarii nemulțumiți mai cârteau în articolele lor din principala publicație a fostului regim comunist față de varietatea nesatisfăcătoare a sortimentelor de dulciuri, despre lipsa cafelei cu lapte, despre lipsa plăcintelor la patiserie ori ce nu le-a mai convenit din postura de clienți. Aprovizionate ori mai puțin aprovizionate, principalul reproș care putea fi adus era că în Câmpulung au existat, totuși, puține cofetării, raportat la numărul locutorilor și al lucrătorilor de la ARO, de exemplu, când intrau în oraș mii de oameni din localitățile Muscelului și chiar din afara județului.
Înainte de a se umbla la rețete, în deceniul critic dinaintea revoluției, aveau căutare prăjiturile vândute la cofetăriile câmpulungene și mai cu seamă înghețata lui Puiu Mușatescu, lăudată în județ ca neavând concurență. „Sectorul cofetăriilor completează o organizare pe rețea în condițiuni care justifică succesele obținute în prețioasa lor strădanie de musceleni. De altfel, Câmpulungul și-a stabilit o recunoscută faimă de producător al celei mai bune înghețate din județul Argeș, prin iscusința maestrului Puiu Mușatescu, un veritabil „campion în materie.”, relata publicația Argeș, în ediția din 1 iulie 1973.
Vă propunem în continuare o călătorie în trecut prin intermediul unor evocări dulci și amare din ziarul cu acoperire națională „Secera și Ciocanul”.
- Vânzătoarele Mariana Popescu și Zina Moraru, de la Cofetăria „Violeta”, lăudate în presa timpului
„Însoțind consumatorii prin cofetării”, cum s-a numit un astfel de raid ale cărui concluzii au fost publicate în ediția din 28 februarie 1964 a publicației menționate în deschidere, autorul articolului s-a convins că lucrurile stau mulțumitor la Cofetăria „Violeta”. Aprecierea gazetarului a avut la bază comparația cu unități similare din Pitești și Curtea de Argeș, unde a găsit și plusuri, și minusuri. Iată câteva fragmente din relatarea de acum 62 de ani.
„În rețeaua unităților de alimentație publică, un loc important îi ocupă cofetăriile și patiseriile. Ele sunt vizitate în fiecare zi de sute și sute de cumpărători. Sute de cetățeni se adresează zilnic vânzătoarelor de aici: „Eu doresc să servesc o cafea, o prăjitură „Nufăr”, „Ruladă” sau „Charlotă”, un sfert de rahat sau un pahar de citronadă”. În dorința de a afla cum sunt deserviți cetățenii de toate vârstele în unitățile de acest gen, recent, am întreprins un raid prin cofetăriile și patiseriile din orașele Pitești, Câmpulung și Curtea de Argeș.”
Noi vom prelua din relatarea consistentă constatările privitoare la Cofetăria „Violeta”, din Câmpulung, căruia musafirul i-a acordat întreaga sa atenție. „Cuvinte de laudă se pot spune și la adresa colectivului de lucrători al cofetăriilor „Violeta” din orașul Câmpulung (responsabil tov. Ecaterina Boncoi), „Garofița” din Pitești și altele. Și în aceste unități există ordine și curățenie, aprovizionarea se face în permanență cu un bogat sortiment de prăjituri și dulciuri. Vânzătoarele sunt îmbrăcate îngrijit și deservesc prompt clienții. Nu-i de mirare, deci, că în condica de sugestii și reclamații de la Cofetăria „Violeta” din Câmpulung, tot mai mulți consumatori își manifestă mulțumirea pentru modul în care au fost serviți de vânzătoarele Mariana Popescu și Zina Moraru.”
- La „Macul Roșu”, sărăcie și în termometru, sărăcie și în galantare
La polul opus se găsea, la această vizită punctuală, a clientului cu legitimație de ziarist, Cofetăria „Macul Roșu”. „Merge oricum? Dacă la cofetăriile „București”, din orașul Pitești, „Violeta”, din orașul Câmpulung, și altele, poți servi în bune condițiuni micul dejun sau o prăjitură, nu la fel se întâmplă la cofetăriile „Macul Roșu”, din orașul Câmpulung, și „Garofița”, din orașul Curtea de Argeș. Intrând în aceste unități, ai impresia că te afli… în stradă, așa e de frig. În Cofetăria „Macul Roșu”, din Câmpulung, abia acum două săptămâni, a fost construită o sobă din teracotă. Dar ce folos, treaba a fost făcută doar pe jumătate. Conducerea O.C.L. Mixt de aici (director tov. Gh. Oprescu, șef serviciu alimentație publică Petre Dănăricu) nu se îngrijește să repartizeze acestei unități, ca, de altfel, și Cofetăriei „Carpați”, combustibilul necesar, care să asigure încălzirea localurilor. Așa că cetățenii care vizitează cele două cofetării sunt nevoiți să servească în picioare o cafea sau o prăjitură sau să solicite produsele de cofetărie sau dulciuri la pachet.
De altfel, mai trebuie arătat ceva: Cofetăria „Macul Roșu” este aprovizionată cu un sortiment sărac de prăjituri. Acest lucru se datorește și faptului că Filofteia Ștefănescu, responsabila cofetăriei, stă mai mult acasă decât în local. (…) Merge oricum, așa or fi judecând tovarășii din conducerea O.C.L. Mixt Câmpulung și Curtea de Argeș.
Consumatorii care frecventează zilnic aceste localuri au, însă, altă părere și anume că trebuie să se ia de urgență măsuri pentru înlăturarea unor asemenea deficiențe. Pentru ca unitățile de acest gen din orașele Câmpulung și Curtea de Argeș să corespundă cerințelor tot mai exigente ale consumatorilor, conducerile O.C.L. Mixt de aici sunt datoare să se intereseze îndeaproape de îmbogățirea numărului de produse de cofetărie și a calității acestora.
Spunem aceasta, deoarece în lista cu sortimentul minimal al cofetăriilor din orașele Câmpulung și Curtea de Argeș figurează aproape 50 de sortimente de prăjituri, iar în unități nu întâlnești mai mult de 15-20. Uneori, produsele de cofetărie nu sunt bine finisate, sunt arse etc. De asemenea, conducerile T.A.P.L. Pitești și O.C.L. Mixt din orașele Curtea de Argeș și Câmpulung au datoria să se ocupe pe viitor cu și mai multă grijă de educarea lucrătorilor din cofetării și patiserii, de îmbogățirea continuă a cunoștințelor lor profesionale.”
În 1967, după mai multe runde de critici la adresa insuficienței ofertei în materie de deserturi, Organizația Comercială Locală Câmpulung anunța că în cofetăriile și patiseriile din oraș se găseau și „produse cu susan, alune, nuci, frișcă bătută, care, până nu de mult, nu se mai fabricau.”, după cum ne informează principala publicație a vremii.
Ce mai lipseau în oraș: simigeriile. Cofetarii și patiserii își aminteau că „la Câmpulung Muscel erau vestiți covrigii cu susan (vânduți în coșuri la anumite ore din zi), baclavalele, mămăliga turcească. Se producea braga rece, mult căutată. Vechile simigerii câmpulungene (care azi sunt închise, ca și cele piteștene, de altfel) așteaptă să-și ardă iar cuptoarele.”, potrivit ediției din 24 octombrie 1967.
- Una „rece” și despre Cofetăria „Violeta”
Iată una „rece” și despre „Violeta”, anterioară reportajului prezentat mai înainte. „Vă plac prăjiturile? Dar bomboanele? Sigur, cui nu-i plac! Poate, numai diabeticii să treacă pe lângă ele, nepăsători. Noi, însă, le consumăm cu plăcere. Cofetăriile sunt bine aprovizionate cu tot setul de dulciuri și ne satisfac dorințele. Atras de firma mare a Cofetăriei „Violeta”, din Câmpulung, am intrat cu gândul la o baclava în miere, o savarină sau un ecler. Parcă le și simțeam gustul dulce, aromat, și-i felicitam pe câmpulungeni pentru o asemenea cofetărie. Ce-i drept, nu văzusem în vitrină cine știe ce, dar mi-am zis că prăjiturile proaspete nu stau expuse. Mă așez, deci, la o măsuță rotundă din localul mare și curat și rog pe vânzătoare să-mi servească ce are mai bun, înfig lingurița în prăjitura servită, desfac o bucată și-o introduc în gură cu plăcerea ce-o simți când îți vezi realizată o dorință. Dar… În față îmi stă, mică și făcută praf, aproape fără gust, o așa zisă „plăcintă cu mere”. În imposibilitatea de a o mânca, am cerut altceva, însă, în afară de cornuri, gogoși și această „plăcintă” nu mi-au putut recomanda nimic. „Baclavale”, „doboștort”, „ecleruri” și alte asemenea produse – prin „grija” celor ce gospodăresc și răspund de aceasta, respectiv T.A.P.L. Câmpulung – lipsesc de mult din cofetărie. Am cerut atunci niște bomboane, din puținele sortimente ce se găseau. Nici această dorință nu mi-am putut-o satisface, întrucât, imprudent, nu venisem cu hârtie de acasă, pentru ambalat…
Nu-i cunosc pe tovarășii director Hariton, șeful contabil Teodoru sau șeful comercial Ciobanu de la T.A.P.L. Câmpulung (n.r. Trustul de Alimentație Publică). Îmi permit, totuși, să pun pe seama lor lipsa de grijă față de consumatorii și amatorii de dulciuri din Câmpulung. Am vrut la început să consemnez câteva sugestii în condica cofetăriei. Dar răsfoind-o și văzând că și alte sesizări asemănătoare cu cele ce voiam să le fac nu-și găsiseră rezolvarea, am renunțat. Dar de scris tot am scris. Asta din cauza dulciurilor care mi-au produs atâta amărăciune.”. Se întâmpla în urmă cu 70 de ani, când a fost scris articolul din ediția din 27 decembrie 1956.
Astfel de texte înțepătoare aveau efect. De pildă, după apariția unui articol în care era criticată defectarea, imediat după instalare, a mașinii de măcinat cafea de la magazinul central alimentar din Câmpulung și că la cofetăriile de aici sortimentul de prăjituri este prea sărac, au existat niște reacții. „Secțiunea comercială a Sfatului Popular Raional Muscel ne comunică că nota critică a oglindit adevărul. De situația ce se crease erau vinovați tovarășii din conducerea O.C.L. Mixt Câmpulung. În urma apariției articolului, mașina cu pricina a fost trimisă la I.R.A.C. Pitești pentru a fi reparată. În perioada 20 octombrie – 20 noiembrie 1964, la toate cofetăriile de pe raza orașului, sortimentul de prăjituri a fost foarte redus. Datorită măsurilor luate, în prezent, consumatorii găsesc în unitățile de alimentație publică din oraș numeroase sortimente de prăjituri și de bună calitate.”, află din ediția din 24 decembrie 1964.
- La „Macul Roșu”, sticlele cu citronadă patronează mesele
Ne întoarcem la „Macul Roșu”, unde, poftim belea!, răcoritoarele se limitau la citronadă! Dacă și asta era de criticat… Cică „antidotul caniculei” avea legătură cu premierea responsabililor de unități în funcție de cantitatea vândută. Poftiți o relatare din vara anului 1966.
„Temperatura „disputei” a depășit cu vreo 10 grade maxim a zilei… Până azi, au fost prieteni buni, s-au invitat reciproc când la cofetărie, când la patiserie, la o „caldă” răcoritoare ! Dar de când responsabila Cofetăriei „Macul roșu”, Elena Lungu, și responsabilul patiseriei Aurel Cristian, ambele unități din Câmpulung Muscel, au aflat că la conducere se discută repartizarea primei, relațiile de bună prietenie au… înghețat !
-Eu am vândut zilnic 25 de kg citronadă, ridică tonul Elena Lungu.
-Eu, 25 și o litră, i-o taie scurt responsabilul patiseriei. Trebuie doar să respectăm indicațiile conducerii O.G.L.-ului, care în luna mai a.c. a dat „verdictul”: „cine vinde mai multă citronadă primește primă grasă”.
Cursa responsabililor de cofetării, patiserii și chioșcuri din Câmpulung a început într-un ritm… sufocant. Boicot împotriva sucurilor, siropurilor, apelor minerale. Trăiască citronada! Aproape peste tot, dar, mai ales, la cele două unități amintite, sticlele cu citronadă patronează mesele. Un consumator neinițiat a intrat în patiserie.
-Suc rece aveți ?
-N-avem.
-Nici apă minerală ?
-Nici. Uite citronadă, rece, gustoasă, delicioasă, parfumată… Producția noastră proprie, tovarășe ! Auzi, apă minerală ! Borsec, Biborțeni, Buziaș… Sau suc ! Citronada noastră, tovarășe, este izvor de sănătate, izvor de…
S-a abținut la timp, gata să spună „izvor de primă”… De unde era să știe bietul consumator că în depozitul patiseriei stătea nevândută întreaga cantitate de suc cu care unitatea fusese aprovizionată în ajun? Același consumator, topit de căldură, intră în Cofetăria „Macul roșu”, bucuros că, în sfârșit, a dat peste mult căutatul suc.
-N-avem! Răspunsul vânzătoarei Maria Mandu îi mai ridică temperatura cu vreo câteva grade peste cele caniculare de afară.
Sub ochii lui s-au descărcat 10 lăzi pline cu suc și dintr-o dată, gata, s-au evaporat.
-la citronadă, tovarășe! Ca la noi nu găsești nicăieri.
-Vreau, totuși, suc sau apă minerală.
-Nu-i așa ceva la Câmpulung.
În timp ce vorbea Maria Mandu, consumatorul se uita cu jind către cele 10 lăzi din camera alăturată. Un singur lucru n-a putut înțelege consumatorul nostru: de ce este raport direct proporțional între „unicul antidot” al caniculei – citronada – aflat în cofetăriile, patiseriile și chioșcurile din Câmpulung și „umflarea primei” și de ce există raport invers proporțional între sistemul de desfacere a produselor răcoritoare și nemulțumirea consumatorilor?
P.S. La Pitești se întâlnește aceeași situație, cofetăriile oferind consumatorilor numai citronadă… Cică sucul nu rentează!”
Cu citronada de la Câmpulung erau aprovizionate și cofetăriile din împrejurimile orașului. „Apreciem bună inițiativă a cooperativelor de consum din zona Muscelului de a-și amenaja cofetării, cum sunt cele din Dragoslavele, Rucăr, Lerești, Stâlpeni, Boteni, Văleni etc. Majoritatea lor au la îndemână agregate de umplut sifoane și sticle cu suc, iar pentru aprovizionarea cu citronadă s-au pus la macerat, în cadrul laboratorului din Câmpulung, însemnate cantități de citrice.”, se relata în ediția din 2 aprilie 1968.
- Cofetăria „Fraga” și Patiseria „Carpați”, renovate în anii ’60. În plus, a fost amenajat și dotat cu utilaj modern un laborator central de cofetărie
Pentru a diversifica articolul nostru și cu alte nume de cofetării locale, aflăm despre „Fraga”, de exemplu, că, în anii ’60, a fost modernizat localul din zona Gării. „Spațiul comercial din Câmpulung se va extinde odată cu darea în folosință a unităților ce se amenajează la parterul blocului construit în centrul orașului. Totodată, la o serie de magazine vechi s-au executat sau se execută lucrări de renovare și modernizare. Astfel, localul Cofetăriei „Fraga” din cartierul Gării a fost complet renovat; pe jos a fost turnat mozaic, pereții au fost vopsiți în ulei, s-a instalat mobilier nou și modern. Aceleași lucrări s-au efectuat și la bufetul „Bran”. Se află în curs de renovare Restaurantul „Piatra Craiului” și Patiseria „Carpați”. Pentru sezonul rece va fi dat în funcțiune un bufet corespunzător în apropierea Autogării. De asemenea, se amenajează un laborator pentru pregătirea preparatelor de bufet. Prin intrarea în funcțiune a acestui laborator se va îmbunătăți cu mult calitatea produselor.”, informa ediția din 13 septembrie 1964.
„În rețeaua unităților de alimentație publică continuă acțiunea de dotare cu mobilier modern, agregate frigorifice și alte utilaje comerciale. La Câmpulung Muscel, de pildă, s-a amenajat și dotat cu utilaj modern un laborator central de cofetărie și este în curs de dotare un laborator pentru preparate reci.”, conform ediției din 2 februarie 1966.
- Complexul hotelier „Muscelul” avea o cofetărie proprie în incintă
Nu punem punct acestei retrospective înainte de a aminti momentul în care cofetăriilor câmpulungene li s-a adăugat una nou-nouță în incinta Hotelului „Muscelul”. „Anul acesta (n.r. 1974), a intrat în circuitul turistic argeșean o nouă unitate: complexul hotelier „Muscelul” din Câmpulung. În cele șapte nivele (subsol, parter și 5 etaje) se află 78 de camere (cu două locuri și două apartamente), care pot găzdui circa 160 de turiști, un restaurant de categoria I cu 80 de locuri, o braserie cu 60 locuri și o cofetărie cu 30 de locuri. În fața restaurantului se află o terasă cu o capacitate de 200 locuri. La intrare, în partea dreaptă, este amenajat un bar de zi cu 40 locuri și cinci scaune înalte. În hotel se mai găsesc magazine pentru mărfuri de artizanat, ziare, produse CAM și o tonetă pentru schimb valutar.”, după cum aflăm din ediția din 20 decembrie 1974.
Și tot în 1974, relatând despre noutățile din rețeaua alimentației publice argeșene, presa puncta faptul că, la Câmpulung, Patiseria „Bulevard” a fost extinsă cu o grădiniță de vară.