# Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție în cazul lui Nicolae-Richard Manolache. România trebuie să-i achite 1.750 de euro pentru cheltuielile de judecată
Un caz care a început în urmă cu mai bine de un deceniu, cu o anchetă anticorupție desfășurată la Câmpulung, a ajuns până la Strasbourg. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat, în unanimitate, că dreptul la un proces echitabil al polițistului muscelean Nicolae-Richard Manolache a fost încălcat în procedura penală care s-a încheiat cu condamnarea sa definitivă. Hotărârea, pronunțată la 3 iunie 2025 în cauza Manolache împotriva României, cererea nr. 7908/17, a devenit definitivă la 3 septembrie 2025. CEDO a stabilit că problema nu a fost tranșată printr-o simplă reevaluare a probelor, ci prin modul în care instanța de apel a procedat la audierea și aprecierea unor martori esențiali pentru dosar.
De la ancheta DGA la sala de judecată
Povestea începe în primăvara anului 2015. Potrivit actelor dosarului, la 17 martie 2015, doi soți, identificați în hotărârea CEDO prin inițialele H.I. și H.S., au sesizat Direcția Generală Anticorupție – Serviciul Județean Anticorupție Argeș. Aceștia au susținut că polițistul Nicolae-Richard Manolache le-ar fi solicitat și primit 1.500 de euro pentru a interveni în vederea angajării soțului la o societate comercială. La 30 iunie 2015, ofițerii DGA din Argeș și Vâlcea, cu sprijinul Inspectoratului de Jandarmi Județean Argeș și sub coordonarea procurorului de caz, au efectuat percheziții la sediul unei societăți comerciale și la locuința polițistului din Câmpulung. Manolache a fost dus la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș, iar în aceeași zi procurorul a dispus reținerea sa pentru 24 de ore. Ulterior, a fost plasat sub control judiciar. În aprilie 2015 fusese începută urmărirea penală pentru trafic de influență, iar în iulie 2015 procurorii au dispus trimiterea în judecată. Printre probele administrate s-au numărat declarațiile celor doi denunțători, declarațiile unor martori indirecți, înregistrări ale unor convorbiri telefonice, procese-verbale de percheziție și raportul privind testarea poligraf a celor doi soți, test pe care aceștia l-au trecut.
Prima instanță: achitare
La 4 decembrie 2015, Tribunalul Argeș a pronunțat o soluție de achitare. Instanța a apreciat că probele existente nu erau suficiente pentru a înlătura prezumția de nevinovăție, în condițiile în care principala probă directă era reprezentată de declarațiile celor doi soți care formulaseră plângerea. Aceștia nu putuseră fi audiați în fața tribunalului, întrucât se aflau în afara țării și nu au putut fi aduși în instanță, în pofida demersurilor efectuate. În schimb, au fost audiați alți martori, care cunoșteau situația din relatările primite de la cei doi. Parchetul a atacat însă soluția, iar dosarul a ajuns la Curtea de Apel Pitești.
Condamnat în apel, după ce fusese achitat
Aici avea să apară problema care, ani mai târziu, va ajunge în fața CEDO. În cursul judecării apelului, completurile Curții de Apel Pitești s-au schimbat. La termenul din 21 septembrie 2016, un complet format din judecătorii E.P. și I.F. i-a audiat direct pe cei doi soți H., precum și pe soții R., aceștia din urmă fiind martori indirecți. Toți și-au menținut declarațiile anterioare. La termenul din 2 noiembrie 2016, dosarul a fost judecat de un alt complet, format din E.P. și T.G. Acest complet l-a audiat direct pe martorul F.D., după care, în aceeași zi, a pronunțat hotărârea definitivă. Curtea de Apel Pitești a desființat achitarea pronunțată de Tribunalul Argeș și, după rejudecarea fondului, l-a condamnat pe Nicolae-Richard Manolache la trei ani de închisoare cu suspendarea executării pedepsei. Instanța de apel a apreciat că declarațiile celor doi denunțători erau coroborate de celelalte probe din dosar.
De ce a intervenit CEDO
Nemulțumit de modul în care fusese soluționat apelul, Nicolae-Richard Manolache s-a adresat Curții Europene a Drepturilor Omului, invocând încălcarea dreptului la un proces echitabil, prevăzut de articolul 6 din Convenție. CEDO a analizat în special principiul nemijlocirii, potrivit căruia judecătorii care se pronunță asupra vinovăției trebuie, în anumite situații, să aibă contact direct cu probele și cu martorii ale căror declarații sunt decisive pentru soluție. În cazul de față, Curtea de la Strasbourg a observat că cei doi soți H. erau singurii martori oculari ai faptei imputate și că declarațiile lor aveau o importanță deosebită pentru soluționarea cauzei. Celelalte probe aveau, în esență, rolul de a le corobora. Or, judecătorul T.G., care a făcut parte din completul ce a pronunțat condamnarea definitivă, nu îi audiase direct pe cei doi martori principali și nici pe soții R. în momentul în care aceștia au dat declarații în fața instanței de apel. CEDO a considerat că simpla existență a transcrierilor declarațiilor nu era suficientă. Mai mult, faptul că unul dintre cei doi judecători – E.P. – participase la audierile anterioare nu putea compensa lipsa celuilalt judecător, întrucât completul de două persoane trebuia să adopte hotărârea în unanimitate.
„A fost încălcat dreptul la un proces echitabil”
Concluzia Curții Europene a fost tranșantă: Curtea de Apel Pitești a făcut o nouă interpretare a unor declarații de martori care erau decisive pentru cauză, însă ambii judecători care au pronunțat condamnarea nu au audiat direct martorii respectivi. În consecință, CEDO a constatat, în unanimitate, încălcarea articolului 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului – dreptul la un proces echitabil. Este important de subliniat că hotărârea de la Strasbourg nu reprezintă o achitare a lui Nicolae-Richard Manolache și nici nu stabilește că fapta pentru care fusese condamnat nu a existat. CEDO a sancționat modul în care s-a desfășurat procedura judiciară în apel și, în special, nerespectarea principiului nemijlocirii în raport cu martorii esențiali.
România, obligată să plătească 1.750 de euro
În ceea ce privește reparația, Curtea Europeană a considerat că simpla constatare a încălcării Convenției reprezintă o reparație suficientă pentru prejudiciul moral invocat. În schimb, statul român a fost obligat să îi plătească reclamantului 1.750 de euro pentru cheltuielile de judecată, plus eventualele taxe datorate, suma urmând să fie achitată în termenul prevăzut de hotărâre. Hotărârea a devenit definitivă la 3 septembrie 2025. Odată rămasă definitivă, aceasta intră în mecanismul de executare supravegheat de Comitetul Miniștrilor al Consiliului Europei. Un caz care readuce în prim-plan prezumția de nevinovăție și dreptul la un proces echitabil Dincolo de numele și împrejurările concrete ale dosarului, cauza Manolache împotriva României readuce în atenție o garanție fundamentală a justiției penale: condamnarea unei persoane trebuie să fie rezultatul unei proceduri care respectă toate exigențele unui proces echitabil. În cazul analizat la Strasbourg, nu verdictul asupra vinovăției a fost reevaluat de CEDO, ci drumul procedural parcurs până la acel verdict. Iar Curtea Europeană a stabilit că, în condițiile concrete ale acestui dosar, acel drum nu a respectat standardele impuse de articolul 6 al Convenției. Narcis Manole (Foto: ilustrativ)