Medalia „Acad. prof. Gheorghe Oprescu”, realizată de sculptorul Ion Jalea. Anii 1960.
Născut la Câmpulung în 1881 și rămas toată viața legat de orașul natal, George Oprescu avea să devină una dintre figurile majore ale istoriei și criticii de artă românești. Printre reprezentările sale plastice se numără și o medalie realizată de marele sculptor Ion Jalea, piesă care îl înfățișează în profil și care ridică, prin inscripția sa, o întrebare interesantă: de ce „Gheorghe Oprescu”, când cărturarul este cunoscut pretutindeni drept „George Oprescu”?
Medalia „Acad. prof. Gheorghe Oprescu”, realizată în anii 1960, reprezintă una dintre cele mai elocvente expresii ale medalisticii românești din perioada postbelică. Este o lucrare în care se regăsesc, într-o manieră densă și subtilă, atât aspirația sculptorului către monumentalitate, cât și dorința instituțională de a fixa în bronz efigiile unor mari personalități ale culturii naționale. Medalia marchează una dintre foarte puținele reprezentări plastice ale istoricului de artă George Oprescu, surprins în profil stâng, în postura sobră și autoritară a unui savant care a modelat, în profunzime, cercetarea din domeniul artei în România secolului XX.
În epoca în care a fost realizată, medalia răspundea unei tradiții instituționale mai largi, în care Academia Română comanda portrete oficiale ale membrilor săi. Faptul că Ion Jalea – unul dintre cei mai reprezentativi sculptori români ai secolului XX – a fost însărcinat cu acest portret constituie în sine o recunoaștere a importanței lui Oprescu. De altfel, relația personală și intelectuală dintre cei doi era solidă, George Oprescu fiind unul dintre criticii care au analizat opera sculptorului încă din perioada interbelică.
Gheorghe Oprescu sau George Oprescu?
Numele istoricului de artă George Oprescu prezintă două forme care reflectă atât uzul oficial, cât și pe cel cultural. În documentele de naștere de la Câmpulung, în matricolele școlare și în primele înregistrări universitare, el apare ca „Gheorghe Oprescu”, forma tradițională înregistrată de autoritățile române.
De-a lungul formării sale intelectuale, mai ales în perioada studiilor din Franța, Oprescu adoptă forma „George”, adaptată mediului francofon și ulterior utilizată în toate lucrările sale publicate. Toate volumele, articolele și edițiile academice îi poartă semnătura „George Oprescu”, aceasta devenind identitatea sa profesională consacrată în lumea culturală și universitară.
Pe medalia lui Ion Jalea apare forma „Gheorghe Oprescu”, în timp ce istoricul de artă și-a consacrat opera și numele public sub forma „George Oprescu”. Motivul exact pentru care pe medalie a fost preferată forma „Gheorghe” ar necesita identificarea documentului de comandă sau a catalogului în care piesa a fost înregistrată.
Cele două forme ale prenumelui au coexistat, așadar, în documentele și în posteritatea lui George Oprescu. „George Oprescu” este însă forma sub care cărturarul s-a consacrat în viața culturală și universitară românească și sub care este cunoscut astăzi.
George Oprescu – figură tutelară a istoriei artei românești
George Oprescu (1881–1969) ocupă un loc central în cultura română, prin vasta sa activitate de istoric, critic, profesor și colecționar. Format la intersecția dintre tradiția universitară românească și marile școli europene, Oprescu a devenit, începând cu anii ’20, una dintre vocile autorizate în studiile despre artă și civilizație românească. Opera sa, impresionantă prin întindere și prin varietatea tematică, include monografii dedicate artei populare, gravurii românești, picturii vechi din Țara Românească, istoriei culturale și patrimoniului.
Vasile Pârvan, George Oprescu și Petre Grimm (de la stânga la dreapta), colegi la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, în anul absolvirii. Atelier fotografic Wandelmann, București, iunie 1904.Momentul decisiv al carierei sale instituționale îl reprezintă întemeierea Institutului de Istoria Artei al Academiei, constituit la sfârșitul anului 1948 și intrat efectiv în funcțiune în 1949, sub conducerea lui George Oprescu. Institutul a dobândit un rol esențial în formarea unei generații de cercetători, consolidarea metodologiilor moderne și organizarea arhivelor vizuale. În jurul lui Oprescu s-a coagulat o adevărată școală, caracterizată prin disciplină, rigoare și un echilibru rar întâlnit între tradiționalismul erudiției și modernitatea analitică.
În viața publică românească, George Oprescu a fost perceput ca un model de sobrietate, modestie și autoritate intelectuală. În 1938 fusese ales membru corespondent al Academiei Române, iar în 1948 a devenit membru titular. Recunoașterea meritelor sale era astfel deplină. Realizată mult mai târziu, medalia lui Ion Jalea aparține perioadei de deplină consacrare a savantului.
Iconografia medaliei este extrem de concentrată. Alegerea portretului de profil, în tradiția medalisticii renascentiste, accentuează caracterul solemn și comemorativ al efigiei. Ion Jalea nu urmărește o reprezentare idealizată, ci una lucidă, reală, în care trăsăturile savantului sunt prezentate cu o mare sinceritate. Linia nasului, fruntea înaltă, bărbia energică sunt conturate ferm, într-un relief care sugerează hotărâre și concentrare.
Expresia feței, ușor tensionată, reflectă natura exigentă a lui Oprescu. În numeroase mărturii memorialistice, acesta este descris exact în această manieră: un om al disciplinei, al tonului măsurat, al exigenței formulate cu calm și autoritate. Ion Jalea traduce aceste trăsături în vocabularul său plastic, făcând ca portretul să devină nu doar o reproducere fizionomică, ci o sinteză a unei personalități intelectuale.
Ion Jalea și monumentalitatea miniaturizată
Stilul sculptorului Ion Jalea în anii ’60 se caracterizează printr-o intensă preocupare pentru monumentalitate, chiar și atunci când lucrează la scară mică. Medalia dedicată lui George Oprescu este un exemplu reprezentativ al acestei direcții. În locul detaliilor decorative sau al efectelor de suprafață, Jalea acordă prioritate volumelor mari, compacte, care conferă portretului o gravitate aproape arhitecturală. Această orientare îl apropie de marii sculptori ai perioadei postbelice europene, care căutau o sinteză între tradiție și un limbaj plastic modernist.
George Oprescu (în dreapta) la Congresul Internațional de Antropologie și Arheologie Preistorică. București, 1-8 septembrie 1937.Comparând această medalie cu portretele similare realizate de Jalea – precum cele ale altor academicieni sau figuri ale culturii române (Constantin Brâncuși, George Enescu, Spiru Haret, Tudor Vianu, Mihail Sadoveanu, Nicolae Iorga, Simion Mehedinți etc.) –, se observă același tip de structură psihologică: un amestec de luciditate și omagiu, de exactitate și interpretare. Prin modul în care modelează suprafața, sculptorul reușește să sugereze nu doar fizionomia lui George Oprescu, ci și ethosul întregii sale vieți profesionale.
Medalia în contextul operei lui Ion Jalea
Ion Jalea este cunoscut mai ales pentru sculptura monumentală și pentru portretistică, dar a abordat, de-a lungul carierei, și arta medaliei. La scară redusă, această formă de expresie îi permitea să concentreze trăsăturile esențiale ale personajului reprezentat, obținând o intensitate pe care sculptura monumentală, prin amploarea sa, nu o poate atinge întotdeauna. Medaliile dedicate academicienilor români constituie un fel de „galerie sculpturală” a elitei culturale românești din anii ’50-’70.
Medalia dedicată lui George Oprescu se distinge în creația medalistică a lui Ion Jalea prin corespondența profundă dintre subiect și autor. Oprescu a scris, a analizat, a promovat și a interpretat arta românească; Jalea, la rândul său, a fost unul dintre cei mai respectați creatori ai acestei arte. În plus, medalia reflectă o epocă – deceniul al șaptelea al secolului XX – în care cultura română căuta forme de stabilitate, continuitate și identitate vizuală.
Prin această medalie, Ion Jalea nu a fixat în bronz doar chipul unui confrate din lumea Academiei, ci imaginea unuia dintre marii cărturari români ai secolului XX. Pentru Câmpulung, efigia are și o semnificație aparte: ea păstrează chipul fiului orașului care a făcut din cercetarea și înțelegerea artei o vocație de o viață.
Fotografii din fondul George Oprescu