Agenda de manifestări comemorative de Ziua Eroilor, din Muscel, a inclus şi Rucărul, al cărui preţ plătit cu sângele tinerilor din comună este omagiat prin ceremoniale aparte, cu încărcătură emoţională profundă pentru cei care conştientizează sacrificiul românilor de altădată. Parteneriatul Batalionului 30 Vânători de Munte „Dragoslavele” cu Primăria Rucăr şi Detaşamentul „Mateiaş”, condus de Alexandru Oprea, directorul Muzeului Municipal Câmpulung, care reconstituie un grup de luptători din Primul Război Mondial, a generat un eveniment solemn, consumat la Monumentul Eroilor din centrul Rucărului. Cum acţiunea a fost plasată după ora prânzului, după slujbă şi după masa în familie din zi de sărbătoare, rucărenii s-au adunat la „locul acţiunii”, la vederea militarilor din Garnizoana Câmpulung, alături de care s-au aflat camarazii costumaţi în uniforme de epocă.
- Rucărul a pierdut aproape 300 de fii ai satului în cele trei războaie
Ceremonialul militar de la Rucăr a inclus secvenţele cunoscute de cei care agreează evenimentele având ca organizator principal Armata: primarul Ionel Dulamă şi şeful de Stat Major al Batalionului 30 Vânători de Munte „Dragoslavele”, locotenent colonel Robert Ionuţ Ivaşcu, au primit onorul, a fost intonat Imnul Naţional al României şi a fost oficiat serviciul religios de către preotul Garnizoanei Câmpulung, Daniel Oprescu, alături de preoţii rucăreni, moment urmat de sfinţirea Monumentului Eroilor.
Primul care li s-a adresat invitaţilor şi celor „ai casei” a fost edilul comunei în care au avut loc ceremonii, mai mari ori mai mici, la edificiile închinate martiriului fiilor satului. 296 la număr, după cum am aflat din alocuţiunea primarului Ionel Dulamă, căzuţi în Primul şi Al Doilea Război Mondial, dar şi în Războiul de Independenţă.
„De-a lungul istoriei, oamenii şi-au hrănit sufletul cu iubire de ţară, cu dorinţa de a apăra libertatea şi pământul străbun, idealuri sfinte, care au fost slujite prin dârzenie şi eroism, mergând până la sacrificiul suprem. Ca în fiecare an, de Ziua Înălţării Domnului, gândurile noastre se îndreaptă cu pioşenie şi gratitudine către cei care au făurit România Mare, care au apărat unitatea şi independenţa naţională şi care au menţinut trează încrederea poporului român în valorile sale creştine şi morale. Orice biruinţă presupune suferinţă şi sacrificii. Dar curajul şi dăruirea patriotică, de care au dat dovadă eroii şi martirii cunoscuţi sau necunoscuţi ai neamului nostru, pe câmpurile de luptă, le-au deschis poarta către ceruri, asigurându-se de profunda recunoştinţă a semenilor, în vecii vecilor.
„Cu gândul la copii şi la părinţi, / Au murmurat cuvântul către sfinţi, / Simţind că nu e rană să te doară / Mai tare decât dragostea de ţară.” Dintre atâtea perioade de reculegere, Ziua Eroilor este una dintre cele mai sfinte sărbători, prilej de aducere aminte că jertfa celor pomeniţi a devenit pentru noi un legământ sacru, o datorie de a cinsti ţara, care ne-a fost lăsată moştenire. Să presupunem că patria este biserica noastră vremelnică, după cum Biserica este patria noastră veşnică, iar eroii şi veteranii de război sunt icoanele sfinte ale neamului românesc.
Astăzi, se trag clopotele şi pentru bravii eroi rucăreni, personalităţi care au demonstrat că interesele comunităţii sau ale naţiunii sunt mai presupus de interesele proprii. 296 de ostaşi ai satului nostru au luptat neînfricaţi în cele două Războaie Mondiale, dar şi în Războiul de Independenţă, acţiunile lor fiind demne de cărţile de istorie românească.
Ziua omagierii eroilor naţionali este ziua în care noi, cei în viaţă, ne măsurăm credinţa, conştiinţa şi patriotismul şi ne arătăm recunoştinţa faţă de înaintaşii noştri, depunând cu mândrie coroane de flori la mormintele acestora şi vorbind tinerelor generaţii de trecutul glorios al poporului român. Niciodată, în viitor, nu trebuie să ascundem trecutul sub praful indiferenţei noastre. Rupţi de trecut, ne vom pierde treptat identitatea, vom uita cine suntem şi care este menirea noastră pe pământ, agăţându-ne de promisiunile unei societăţi care nu mai pune niciun preţ pe valorile autentice.
De aceea se cuvine să-i cinstim prin rugăciune pe eroi în fiecare clipă a vieţii noastre, căci ei ne sunt atât de aproape. În fiecare dintre noi bate o inimă de Mihai, Mircea sau Ştefan. O inimă de domnitor sau de simplu soldat, care şi-a ascuns toată ţara în raniţa sa, ca să nu i-o mai fure nimeni niciodată.”, a fost mesajul primarului Ionel Dulamă pentru oaspeţii săi, dar, mai ales, pentru rucărenii părtaşi unui moment, care înseamnă mult mai mult decât o festivitate militară.
- Profesorul Tudor Vlad le-a vorbit consătenilor despre ce a însemnat Rucărul pentru Primul Război Mondial
Profesorul Tudor Vlad, aflat în mijlocul comunităţii rucărene la fiecare festivitate generată de un moment istoric, le-a vorbit consătenilor despre semnificaţia zilei, a Monumentului Eroilor şi a contribuţiei Rucărului în istoria naţională şi, în special, în Primul Război Mondial.
„La 27 august 1916, România a intrat în război împotriva puterilor centrale, cu scopul de a-şi întregi ţara între hotarele ei fireşti şi seculare. Din acest moment, România a păşit pe un drum fără de întoarcere, conştientă că va da orice sacrificiu pentru îndeplinirea acestui nobil ideal. Colonelul Poenaru Bordea, comandantul Regimentului 30 Dorobanţi Muscel, este primul ofiţer român, care a căzut în primul Război Mondial, pentru dezrobirea meleagurilor strămoşeşti de sub jugul ocupaţiei străine. Avem un motiv de mândrie locală şi naţională extrem de bine întemeiat şi îmi face o onoare deosebită să-l amintesc celor de aici, ca pildă pentru generaţiile următoare.
Acest monument, lângă care, astăzi, ne-am reunit cu credinţă şi cu onoare, sfinţeşte, şi la propriu, şi la figurat, amintirea a 214 soldaţi români căzuţi în Primul Război Mondial, bravi rucăreni, oameni care, aflaţi, totuşi, la graniţele imperiului, n-au acceptat niciodată ca România să nu fie întreagă. Din momentul în care România a intrat în Primul Război Mondial, toată suflarea naţiunii s-a pus în mişcare. Şi înfruntând chiar şi o pierdere temporară şi greutăţi neînchipuite, a reuşit, până la urmă, să-şi atingă idealul, cu onoare, cu curaj, cu dragoste de ţară, cu credinţă şi cu frică de Dumnezeu şi, mai ales, cu credinţa că un suflet de erou nu moare niciodată. Dimpotrivă, se duce la Cer şi stă de-a dreapta Tatălui, în lumină.
Odată cu sfinţirea acestui monument, el încetează să mai fie un simplu reper laic, devenind şi un fel de troiţă, pentru că harul Duhului Sfânt, care se coboară la sfinţire, transfigurează totul. Şi, aşezat în mijlocul satului, radiază protecţie divină. Raţiunea pentru care Obştea Moşnenilor Rucăreni – în 1924 – de a construi acest monument, a fost una simplă: şi pentru a cinsti memoria soldaţilor, dar şi pentru a aduce aminte de faptul că centrul Rucărului a fost distrus aproape complet în Primul Război Mondial. Brigada 8 Austriacă Alpină, vrând să distrugă o poziţie fortificată pe cota de la Cuculeţ, a greşit tirul artileriei şi a distrus complet centrul Rucărului. Aici, în spatele nostru, era un hotel deosebit, Hotelul Regal, la care inclusiv Regele Carol a venit de multe ori. Un hotel care a găzduit mari personalităţi ale României, de-a lungul vremii, pe care, din păcate, astăzi nu-l mai găsim decât în fotografii. Avem atâtea motive să cinstim acest loc, acest eveniment, truda şi jertfa acestor eroi. Ne înclinăm cu smerenie, cu dragoste şi cu pildă pentru toţi cei care vor veni să facă şi ei acelaşi lucru.
La final, vă las un cuvânt de luminare tuturor, pe care l-am găsit şi eu, cercetând filele de istorie ale neamului românesc, file neasemuit de frumoase: „O naţiune care nu mai naşte nici sfinţi şi nici eroi este o naţiune supusă pieirii”. Dar, în acelaşi timp, un cântec brav românesc, din perioada interbelică, spune cu mândrie, onoare şi credinţă următorul lucru: „Tot ce-i românesc nu piere”.”, a transmis profesorul Tudor Vlad.
Finalul evenimentului l-au constituit depunerea coroanelor de flori din partea Consiliului Local, a Asociaţiei Veteranilor de Război, a primarului comunei Rucăr, a Garnizoanei Câmpulung şi a partidelor rucărene şi defilarea Vânătorilor de Munte câmpulungeni din Detaşamentul de Onoare constituit cu ocazia Zilei Eroilor, căruia i s-a alăturat Detaşamentul „Mateiaş” al Muzeului Municipal Câmpulung.
Magda BĂNCESCU
