- Este prima dintre cele două variante luate în calcul de administraţia locală. A doua ar fi ca Primăria Câmpulung să se ocupe de reabilitarea ei, numai dacă obţine fonduri europene
Între Institutul Naţional al Patrimoniului şi Romconstruct, celebra firmă care a câştigat, în urmă cu 20 de ani, contractul de renovare a Casei de Cultură „Tudor Muşatescu”, nu mai există niciun litigiu. Ultimul proces, în care municipiul Câmpulung era „târât” din postura de chemat în garanţie, pentru a contribui din bugetul local la plata „oalelor sparte” în relaţia dintre INP şi constructor, s-a încheiat definitiv toamna trecută. Mai precis, pe 27 octombrie 2021, când Curtea de Apel Bucureşti s-a pronunţat definitiv asupra pretenţiilor părţilor. Avocatul angajat pentru a apăra municipalitatea într-un proces în care, teoretic, n-avea ce căuta, de vreme ce nu fusese parte în contract, a câştigat cauza, în sensul că pretenţiile INP de a fi pus Câmpulungul la plata unor daune uriaşe, de ordinul sutelor de mii de lei, au fost respinse. Contractul dintre INP şi Romconstruct, din 9 decembrie 2002, a fost reziliat, prin urmare, firesc era să se realizeze predarea-primirea clădirii între instituţia Ministerului Culturii şi Primăria Câmpulung. Transfer care nu s-a realizat în anul trecut de la soluţionarea definitivă a speţei. De ce? Autorităţile noastre au primit un fel de asumare, să-i spunem, a INP de a continua, totuşi, reabilitarea Palatului Culturii, operaţiune întreruptă în primăvara anului 2010.
- Prima variantă de lucru: Casa de Cultură să rămână în administrarea INP, cu condiţia s-o restaureze
Primăria Câmpulung nu s-a grăbit să ia în administrare clădirea Casei de Cultură „Tudor Muşatescu” de la Institutul Naţional al Patrimoniului. Ba mai mult, intenţiile sunt de a preda către INP şi partea din imobil care se va cumpăra, la începutul lunii octombrie, de la firma lui Marcel Proca. Cu condiţia, susţine city-managerul Ioana Marcu, de a obţine angajamentul ferm al Institutului de a o reabilita. „Anul trecut, când era domnul Ştefan Bâlici director la INP, dânsul avizase favorabil o astfel de iniţiativă în ideea în care reuşim să întregim Casa de Cultură.”, spunea administratorul public Ioana Marcu. Întregire care se va produce pe 3 octombrie 2022, când autorităţile vor semna, împreună cu Marcel Proca, actul de vânzare-cumpărare la notar.
Potrivit primăriţei Elena Lasconi, sunt două variante de lucru: „Prima: să lăsăm în administrarea INP şi să-şi asume ei (n.r. sarcina reabilitării). A doua: să facem noi, pe fonduri europene, un alt proiect mare şi greu.”, a precizat Elena Lasconi.
- INP nu pune condiţii în privinţa destinaţiei ulterioare
Şi în privinţa destinaţiei – dar mai e mult şi bine până atunci – variantele sunt tot două. Cea care se conturează cu mai multă atractivitate este cea a unei instituţii destinate învăţământului superior. „Să facem un Colegiu de Arhitectură.”, este planul asupra căruia se concentrează Executivul, existând un suport chiar din sânul Universităţii de Arhitectură „Ion Mincu”.
În schimb, dacă se menţine colaborarea cu Institutul Naţional al Patrimoniului, Casa de Cultură să rămână Casă de Cultură. Nu obligatoriu, pentru că INP este deschis oricărei destinaţii de natură culturală. „Cu INP se poate face orice, ei au spus să le dăm tema de proiectare şi nota conceptuală, pentru că, fiind monument, o reabilitează ca monument, nu ca o Casă de Cultură. Putem să punem ce funcţiuni dorim.”, a afirmat administratorul public Ioana Marcu.
- O teorie lansată chiar de cei de la „Ion Mincu”: un Colegiu de Arhitectură de Peisagistică în clădirea Casei de Cultură
Varianta care sună cel mai frumos nu este altceva decât o simplă idee discutată de arhitectul şef Mădălina Zăgărin cu doi specialişti din cadrul Universităţii de Arhitectură „Ion Mincu”. Nu este cazul să se entuziasmeze nimeni, nefiind nimic concret în acest moment, doar o idee care va fi înaintată Consiliului Director al Universităţii.
Cei care au discutat cu autorităţile noastre, acum două săptămâni, s-au orientat către o clădire lipsită de funcţionalitate de două decenii: Casa de Cultură „Tudor Muşatescu”. „Iniţial, a fost vorba despre un Colegiu de Restaurare, însă specialiştii au căzut de acord că cel mai bine s-ar preta pe Peisagistică. Pe cei de la Facultatea de Arhitectură i-ar încânta şi ar fi deschişi la acest lucru, pentru că nu există nicio Facultate de Peisagistică, în care să se ofere şi studii de horticultură. Nu există una integrată. „Ion Mincu” oferă exclusiv pe partea artistică, iar Agronomia, exclusiv pe partea de horticultură. La Câmpulung ar fi încântaţi dacă am putea să aducem specialişti, să facă una integrată, de Peisagistică, iar aceasta să acopere toată paleta. Adică să ştie omul şi ce plantă să pună, gen arboricultor, şi cum s-o facă pentru a arăta frumos amenajarea peisagistică. Pentru că la Câmpulung avem terenuri şi au unde. La „Ion Mincu” n-au unde să facă practică. N-au unde să planteze, ca să vadă, cinci-şase ani, cum cresc. De asta ar fi fost interesat „Ion Mincu”: să facem o Facultate de Peisagistică integrată. Au spus că dacă am avea să le punem la dispoziţie teren şi o clădire frumoasă, ar fi interesant.”, ne-a prezentat arhitectul şef Mădălina Zăgărin discuţia purtată cu cei de la facultate. Repetăm, este o idee şi nimic mai mult, asupra căreia va reflecta conducerea facultăţii.
Însă trebuie să recunoaştem că sună tentant faptul că nişte cadre didactice ale Universităţii „Ion Mincu” susţin ideea de Colegiu de Arhitectură de Peisagistică, ceva ce nu există în România. Un atu pentru care cei de la Arhitectură s-au orientat către Câmpulung este şi titulatura pe care se bate inspirat moneda: oraş al parcurilor şi grădinilor.
Dacă această teorie rămâne în acest stadiu, există varianta colaborării cu INP, cu menţinerea funcţiunii culturale, deşi experienţa cu instituţia Ministerului Culturii este una catastrofală.
Magda BĂNCESCU