- Strategie excelentă a primăriţei la festivitatea oficială a Zilelor Câmpulungului
Festivitatea Zilelor Municipiului Câmpulung, găzduită la „Ciobănaşu’”, aşa cum se obişnuieşte de peste un deceniu, nu putea să constituie un test complicat pentru un jurnalist profesionist cum este Elena Lasconi. Prezentarea şi momentele din programul schimbat substanţial faţă de ediţiile precedente i-au ieşit impecabil, primăriţa aducând noul şi simplul în prim planul organizării unei recepţii reuşite. Şi participarea a întrecut publicul multora dintre ceremoniile oficiale ale Z.M.C., pentru că Elena Lasconi s-a ocupat să-i contacteze personal pe foarte mulţi dintre invitaţi. I-au fost alături primăriţei Câmpulungului reprezentanţii principalelor instituţii judeţene şi locale, ai partidelor politice, parlamentari, aleşii locali, cu câteva excepţii, primari de comune, manageri din diverse domenii, oameni de cultură, oameni din învăţământ, oameni de sport, oameni ai Bisericii etc. Conducerea Consiliului Judeţean a fost prezentă în formulă completă – preşedintele Ion Mânzână şi vicepreşedinţii Marius Nicolaescu şi Adrian Bughiu -, iar de la Prefectură au venit cei doi subprefecţi, Ciprian Neculăescu şi Radu Minciunescu.
În discursul său, Elena Lasconi a accentuat ideea oamenilor valoroşi ai Câmpulungului
Mesajul pe care Elena Lasconi l-a pregătit pentru a-l rosti în faţa invitaţilor săi a pus accentul pe oamenii de valoare ai Câmpulungului, pe care, de altfel, i-a şi recompensat cu distincţiile municipiului şi ale sărbătorii.
„Bine aţi venit la Câmpulung Muscel! Mi-ar fi plăcut să vă vorbesc astăzi pe Bulevardul „Pardon”. Astăzi e zi de sărbătoare pentru Câmpulung, o zi în care îmi doresc ca binele şi bucuria să ne călăuzească. Aşa că astăzi nu e loc de altceva. Mă bucur că aţi acceptat invitaţia noastră şi că suntem împreună la evenimentul oficial: Zilele Câmpulungului.
Câmpulung Muscel a avut şi are mulţi oameni valoroşi. Genul acela aparte cu care ne mândrim atunci când vorbim despre prima capitală a Ţării Româneşti. Vorbesc aici despre voi: elevi, profesori, medici, artişti, sportivi, oameni de afaceri, cercetători, scriitori, IT-işti. Voi sunteţi mândria noastră! Vă mulţumesc! Aici e doar o mică parte din comoara Câmpulungului.
Avem câmpulungeni de valoare în toată lumea. Ei ne fac cinste. Vă aşteptăm acasă! Acasă e încărcat de amintiri, de mama, de tata, bunici, colegi, prieteni, de prima iubire, de tot. Acasă se schimbă în bine şi cu ajutorul vostru va fi şi mai bine. Voi, câmpulungenii de pretutindeni, voi, câmpulungenii de aici, voi sunteţi diamantele care luminează lumea! Vă mulţumesc!
Vreau să vă mulţumesc dumneavoastră, politicienilor prezenţi aici, la Câmpulung! Politicieni din USR, PNL şi PSD care reprezentaţi şi Câmpulungul în Parlamentul României, Consiliul Judeţean, Instituţia Prefectului, în Consiliul Local şi instituţiile statului!
Ca politicieni suntem trecători, ca oameni, la fel, pentru că suntem muritori. M-am născut pe pământ românesc, aici trăiesc şi aici am să mor. Asta a fost voia lui Dumnezeu: România. Politica ar trebui să fie un instrument al binelui, pentru că politica înseamnă viaţa fiecărui câmpulungean, a fiecărui român. Asta e lucru mare şi noi, împreună, putem face lucruri măreţe dacă punem înaintea noastră o ţară!
Vă invit alături de mine şi de fiecare câmpulungean să facem politică, adică să lucrăm împreună pentru oamenii pe care îi iubesc şi pe care cu onoare îi reprezint! Politica mea e politica câmpulungenilor. Partidul meu e Câmpulung Muscel.
Partidul meu, Câmpulung, e din ce mai puternic, pentru că am început să ne reamintim că doar uniţi putem face lucruri măreţe. E puternic, pentru că am învăţat să ne ajutăm unii pe alţii, să-i scoatem în faţă pe cei buni, să ne cunoaştem şi să ne pese. Astăzi, aici, o să cunoaşteţi doar o mică parte din ceea ce înseamnă Câmpulung.
Dacă i-aţi cunoaşte mai bine aţi înţelege. Mă trezesc în fiecare dimineaţă şi adorm în fiecare seară cu Câmpulung, cu poveştile câmpulungenilor pe care îi cunosc. Asta mă determină să muncesc cu atâta drag şi pasiune. La fel de adevărat este că mă şi consumă, pentru că le trăiesc. Dar aici nu e vorba despre mine şi de ce simt. Este vorba despre peste 33 de mii de câmpulungeni. 33 de mii de suflete, 33 de mii de destine. Au plecat aproape 10 mii de câmpulungeni, pentru că aici, acasă, nu s-au descurcat cu banii, nu au găsit un loc de muncă, iar acum sunt printre străini. Putem să-i aducem acasă.”, este o parte a discursului Elenei Lasconi, care a vorbit despre o durere colectivă a românilor şi câmpulungenilor: familii împrăştiate în lumea largă, o dramă pe care o simte şi ea personal, prin plecarea în afara ţării a unicului copil.
De dorul fiicei şi al fratelui care trăiesc în afara ţării, Elena Lasconi a adus în primul plan al festivităţii oameni cu drame asemănătoare
Simţind până în străfundul sufletului tristeţea vederii rare a fiicei sale, Elena Lasconi a rezervat partea de început a premierilor care se fac de Zilele Municipiului oamenilor care trăiesc cu acelaşi dor care nu se stinge niciodată. Vom păstra în această relatare cuvintele Elenei Lasconi care au mers la inima multora, fiind de lăudat inspiraţia acesteia de a poziţiona în prim planul evenimentului cetăţenii anonimi, oamenii simpli, obişnuiţi ai Câmpulungului, care n-au fost scoşi niciodată în faţă de vreun primar. Toţi începeau ceremonia cu şefii de la judeţ, cu parlamentarii, cu politicienii, în general, iar adevăraţii merituoşi erau împinşi către coada manifestării. Elena Lasconi a schimbat ordinea şi, în plus, a adus în cadrul festivităţii oameni care nici măcar n-au călcat la o recepţie a unui primar. Darămite să primească o medalie sau orice fel de distincţie doar pentru faptul că sunt cetăţeni ai Câmpulungului şi se chinuiesc să-şi facă un rost în viaţă pentru ei şi copiii lor. Iată cine sunt aceştia:
- „Eu îl vreau acasă pe Ionuţ, şofer de tir, care adoarme în parcările din Europa, oftând de dor după soţia lui Magda şi după fetiţa lui Evelin, de numai patru ani. Prima medalie de aur este a voastră.”
- „Eu o vreau acasă pe Mihaela, care trăieşte în Bilbao, pentru că nu vreau să mai plângă în braţele mele de dor de Câmpulung. O vreau acasă pe Oana, singurul meu copil, care a plecat în Franţa cu gândul să nu se mai întoarcă vreodată. Îl vreau acasă pe fratele meu Florin plecat în Australia de mai bine de 25 de ani, pentru că îmi e dor de el şi de cei şapte nepoţi pe care nu am apucat să-i cunosc. Vreau ca România aceea de dincolo de graniţe, românii noştri, care vorbesc şi visează în altă limbă, să se întoarcă acasă. Împreună putem face asta.”
- „Câmpulung este pentru şi despre oameni obişnuiţi, reţinuţi, care fac bine. Oameni buni. E şi despre Dana, care îşi creşte singură copilul, pe Andrei. Şi face o treabă foarte bună, deşi se luptă cu o boală incurabilă. Nimic nu i-a stat în cale: oboseala, faptul că a rămas cu un rinichi, pentru că tu, Dana, eşti o super mamă. Săptămâna asta, Dana mi-a povestit că Andrei e în clasa a şasea şi că nimeni nu l-a felicitat vreodată, deşi e premiant. Te felicit din tot sufletul şi aş vrea să-i dai tu mamei tale această medalie pe care o merită!”
- „Câmpulung este şi despre Elena şi Ion, despre domnul Serafim care, la 95 de ani, îşi dedică fiecare zi cartierului Mărcuş, făcând curăţenie. Domnule Serafim, sunteţi de zece! Adică de aur.”
- „Câmpulung e şi despre Florin, cel mai înfocat şef de galerie a echipei de fotbal, e despre Oana care, alături de Atena, şi-au pus sufletul pentru ca noi să avem astăzi o Secţie de Pediatrie ca afară. Câmpulung e şi despre echipa cu care mă mândresc. Mă mândresc cu fiecare membru al echipei, dar astăzi, în mod special, vreau să-ţi mulţumesc ţie, Cătălina. Ştiu cât suflet pui, că, în ultimele zile, nu cred că ai apucat să-ţi vezi copilul, pentru că ai vrut să pui la punct toate detaliile evenimentului din această săptămână şi te-a prins unu-două noaptea la Primărie. Nu ştiu ce m-aş fi făcut fără tine. Te iubesc! Eşti de aur.”
- „Câmpulung e despre Vasilica, tânăra care a crescut în casa de copii, pe care o găsiţi în fiecare zi în parcarea unui supermarket, pentru că trăieşte din cei 50 de bani, pe care îi lăsaţi în coşurile de cumpărături. Acea Vasilica, care şi-a donat un pumn de monede, pentru a cumpăra ajutoare pentru Ucraina încă din prima zi a războiului. Despre Vasilica, prezentă în multe din acţiunile de voluntariat din oraş.”
- „Câmpulung este despre iubire, despre copii buni, militari curajoşi, e despre oameni, despre români adevăraţi, care speră că România se va face bine. Noi, împreună, putem face asta. Câmpulung e şi despre Ionuţ, Alex, Andrei care se implică prin ONG-urile pe care le reprezintă să schimbe oraşul în bine. Să avem o Policlinică civilizată, intrarea în oraş aranjată, o poartă nouă la spital, steaguri demne de o capitală europeană şi multe altele. Voi aţi primit deja medalii de aur.”
- „Câmpulung e şi despre pensionari, despre Alexandru care încearcă să îi distreze şi să le aducă zâmbetul pe buze. Medalia de aur o meritaţi din plin, domnule Alexandru Hubert!”
- „Câmpulung este despre copii extraordinari. Şi spun doar atât: Costin Andrei Oncescu, doctorand la Harvard, Andreea Oncescu, doctorand la Oxford, în prezent lucrează la Facebook în America.”, a anunţat Elena Lasconi momentul invitării alături de ea a profesoarei Manuela Oncescu, mama celor doi tineri geniali. „Doamnă, vă mulţumim pentru că existaţi, tot respectul pentru felul cum v-aţi educat copiii. Toţi trei sunteţi de aur.”
Premierile au continuat cu oamenii valoroşi ai Câmpulungului, prof.dr. Cătălin Andu Copăescu, Sensei Lucian Duţă, antrenor emerit, recompensat pentru împlinirea a 50 de ani de existenţă a Secţiei de Judo a Câmpulungului, artistul Thury Ştefan, „Cetăţeanul de Onoare” Nelu Constantin, dr. Silviu Mănescu, Arhimandritul Caliopie Ichim, chestorul Ion Florentin Brăcea, comisarul şef Marian Iordache, Gabriel Moiceanu, campionul României la ciclism, Liviu Gabriel Muşat, preşedintele ADR Sud-Muntenia, Nicolae Dorin Falcă, din partea Finanţelor Publice.
Abia către sfârşitul ceremoniei le-a venit rândul politicienilor, cu precizarea că PSD Argeş, USR Argeş şi Forţa Dreptei Argeş au avut reprezentare la eveniment, nu şi PNL Argeş.
Magda BĂNCESCU