23.5 C
Campulung Muscel
09/08/2022

Scrisori din Câmpulung de Adrian Săvoiu Flaminiu Mârtzu, medievistul pasionat de arheologie şi numismatică

(continuare din ediția trecută)

De-a lungul activităţii sale, ca muzeograf şi ca director, obiectivul major al lui Flaminiu Mârtzu a fost acela de a îmbogăţi colecţiile Muzeului Câmpulung, de a diversifica ariile de cercetare ştiinţifică. A desfăşurat cu o mare pasiune o asiduă activitate de restaurare a pieselor descoperite în săpăturile arheologice, iar între exponate se află expuse în vitrinele muzeului piese restaurate de mâinile lui care se odihneau adesea, în târziul nopţii, pe clapele pianului în armonii mozzartiene, beethoveniene ori chopiniene. Nimic nu făcea la întâmplare. Orice piesă restaurată era consecinţa unui studiu dedicat contextului istoric al cărui produs era.
În profesia sa, întotdeauna Flaminiu Mârtzu a ştiut să susţină un discurs de tip academic, în fraze ample, stăpânite, coerente şi comprehensive. Expunerile lui erau de fiecare dată libere, fără suport scris, decât doar, uneori, o mică schiţă de dimensiunea unei cărţi de vizită. Când situaţia o impunea, cu uşurinţă trecea de la limba română la expunerea în limba franceză, chiar în faţa unui auditoriu avizat. Ghidajul prin sălile Muzeului Câmpulung, competent şi adaptat la nivelul de pregătire al auditoriului, l-a făcut, în scurt timp, cunoscut unor numeroase categorii de vizitatori, de la elevi la adulţi.Un corolar al acestei activităţi prodigioase este monografia „Câmpulung Muscel – ieri şi azi”, avându-i ca autori pe I. Hurdubeţiu, Fl. Mârtzu, N. Nicolaescu, Gh. Pârnuţă şi I. Stănculescu, punct de plecare pentru monografii şi studii care s-au realizat ulterior. Aruncând o privire sumară asupra lucrării menţionate, se poate observa imediat, comparând numărul de pagini aparţinând fiecărui coautor, contribuţia substanţială a lui Flaminiu Mârtzu la realizarea acestui volum.

În anii directoratului său la Muzeul Câmpulung, Flaminiu Mârtzu a înfiinţat Casa memorială „George Topîrceanu” de la Nămăeşti. Grija personală pentru realizarea „Colecţiei George Topîrceanu”, cu ajutorul fiului şi al surorii poetului, era şi consecinţa admiraţiei pentru versul simplu, dar sugestiv, al poetului. De-a lungul timpului, a consacrat o bună parte din activitatea sa lapidariumului de la Mănăstirea Negru-Vodă şi colecţiei iconografice de la Casa Domnească. Încă din tinereţe l-au pasionat filatelia şi numismatica, păstrând acasă, ca pe o amintire, o valoroasă colecţie filatelică, clasificată ştiinţific, care „mergea” până prin anii 1930-1940. Numismatica, însă, i-a rămas o preocupare permanentă, având legătură cu arheologia, cu însăşi activitatea muzeistică.

Recunoscut mereu ca o sursă serioasă de informare cu greutate ştiinţifică, medievistul Flaminiu Mârtzu avea lungi conversaţii, consultări şi corespondenţă cu personalităţi ale vieţii ştiinţifice, artistice şi culturale. Un istoric câmpulungean cu care purta adesea discuţii, urmate de controverse ştiinţifice, era profesorul Ion Hurdubeţiu de la Liceul „Dinicu Golescu”, doctor în istorie la Breslau (Germania) şi cu un al doilea doctorat la Bucureşti. Discuţiile lungi şi aprinse se prelungeau uneori până seara târziu, iar rezultatul se materializa în lucrări realizate în colaborare sau în… ireconciliabile opinii legate de adevăruri istorice.
Director al Muzeului Câmpulung între 1959 şi 1970, muzeograf principal între 1970 şi 1975, Flaminiu Mârtzu s-a ocupat cu precădere, ca arheolog, de perioada medievală, efectuând cercetări la Bilceşti, Cetăţeni, Voineşti, Jidova, Lereşti, Aninoasa, Mănăstirea Valea, Băjeşti, precum şi la bisericile câmpulungene Marina, Sfântul Ilie, Şubeşti, Fundeni, Negru-Vodă, Bradu, Sfântul Gheorghe, Valea şi Sfânta Troiţă. Pentru activitatea şi competenţa cu care a lucrat în cadrul Muzeului Câmpulung a fost decorat cu Ordinul Muncii clasa a III-a şi Meritul Științific.

La 15 iunie 1986 Flaminiu Mârtzu a devenit primul preşedinte al Filialei Câmpulung a Societăţii Numismatice Române, a cărei activitate a coordonat-o cu probitate ştiinţifică. În cadrul ei, a susţinut mai multe comunicări, în special pe teme numismatice, studiul vechilor monede fiind una dintre pasiunile sale. Şi-a continuat activitatea ştiinţifică şi după pensionare, cercetând şi concretizându-şi rezultatele cercetărilor sale în studii şi comunicări, unele dintre ele publicate post-mortem.
Din noiembrie 1990 odihneşte în cimitirul Bisericii Flămânda din Câmpulung, aşa cum i-a fost dorinţa, alături de soţia sa, de strămoşii săi Negulici şi de cel dintâi istoric al Câmpulungului, C. D. Aricescu.
(în colaborare cu prof. Cristina Nicula, fiica lui Flaminiu Mârtzu)

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!