11.2 C
Campulung Muscel
September 26, 2021

Când nu era SMURD-ul şi era piramidon

Ţineţi minte scrierile lui Creangă, cu fazele : „La cireşe”, „La scăldat”, „Pupăza din tei” „Caprele Irinucăi”, etc., ehhh, cam aşa, dacă nu mai rău, am păţit şi eu.  Şi dacă mă urmăriţi până la capăt, o să vedeţi că am dreptate. Creangă nu era să moară, sau poate cine ştie, dar nici eu nu sunt un mare povestitor. Recunosc, fac asta pentru cei care-şi amintesc de copilăria de la ţară, cu bune şi cu rele, fără niciun fel de gânduri negre privitoare la a doua zi. Nu vreau să-l copiez pe povestitorul românilor, mare respect pentru el, dar aş vrea să vă mărturisesc câteva întâmplări care, acum, pentru unii de la oraş, ar fi de neconceput. 

Cred că aveam vreo cinci ani când am luat sania verişoarei, Crinela, şi m-am dat pe „burtă”, inconştient, prin grădină. Era zăpadă atunci. Gardul de uluci, din salcie, al străbuncilor, a fost uşor de penetrat, nu ştiţi ce a urmat cu cel de sârmă ghimpată al vecinei, tanti Gustina lu’ Căciulan. Bineînţeles că am trecut prin el ca prin brânză, dar mi-am lăsat o parte din obraz în sârma ghimpată. Şi nu venea SMURD-ul atunci. Nici măcar salvarea pentru aşa ceva! Aveam alifii pe bază de untură şi piramidon. Bune rău! Şi ne-o mai şi luam de la părinţi, că eram ştrengari! 

Tot pe la vreo cinci ani, aveam nişte pantaloni albaştri, cu bretele, şi ca să-i încerc cât de buni erau (vorba vine) m-am urcat pe un butoi cu borhot de prune, bineînţeles, nu singur, ci cu verişorul meu, Ionuţ, care trebuia să se pitească cu mine într-o joacă „De-a v-aţi ascunselea”. El a rămas pe margine, eu m-am scufundat. Şi era să mor, prima dată! M-a scăpat tata! Nu ştiam să înot în borhot, dar cred că de atunci am prins dragostea pentru ţuică! A doua oară era să merg la Domnu’ cu bobu’. Era o iarnă cumplită, cred că în ianuarie 1984. Eu la volan, soră-mea în spatele meu, tata în spate de tot, responsabil cu frâna, una cu colţi, nu de argint şi nu de „mistreţ”. Care frână nu a mai ţinut şi io m-am dus direct în camionul CAP-ului, în roata din spate, pe partea dreaptă, care tocmai trecea pe-atunci pe şoseaua înzepezită şi neasfaltată a Jugurului. Mi-am faultat mâna şi iar n-a venit SMURD-ul. 

Sunt mulţi contemporani cu mine, care au avut mai multe păţanii, dar nu pot să vorbesc în numele lor. Repet, nu vreau să mă laud, dar copiii din ziua de azi ar trebui să ia aminte! Lăsaţi fraţilor mai uşor telefoanele şi tabletele, sau alte căcaturi, şi daţi-vă cu sania, dacă aveţi pe unde, că nu muriţi!  

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!