2.Despre tainele unei vieţi abundente
Viaţa de înviere
Concentrează-te, fă-ţi timp să fii numai cu Domnul Isus, ia-ţi hotărârea lăuntrică şi spune: „Doamne, identifică-mă cu moartea Ta, ca să ştiu că păcatul în mine este mort.” Ia în inima ta hotărârea că păcatul din tine trebuie să fie omorât. Tu poţi primi chiar acum viaţa de înviere a Domnului Isus, şi aceasta ţi se va descoperi prin Duhul Sfânt.
Dacă un credincios primeşte o descoperire cu privire la necurăţenia, mârşăvia şi decăderea firii sale pământeşti, ajungând în stare să se urască pe sine şi să se scârbească de sine însuşi, va reuşi să obţină o nouă lumină despre semnificaţia Crucii. Credinţa nu trebuie să o căutăm în noi înşine, ca şi când ar avea de a face cu sentimentele noastre, cu conştiinţa de sine sau ar fi o dispoziţie sufletească oarecare. Ea străluceşte mai tare atunci când suntem mai apăsaţi, când împrejurul nostru este numai întuneric. Atunci privim la Cel ce a făcut toate lucrurile de ieri şi de azi. Cu El izbutim în orice înprejurare, cu El mergem înainte, chiar şi atunci când ne stau în cale cele mai mari greutăţi. Noi privim la El, nu numai pentru iertarea păcatelor, dar şi pentru a primi putere să fim statornici, stăruind în lucrarea noastră, iubind, suferind, aşteptând în răbdare venirea Domnului.
Eşti gata să fii jertfit?
„Căci eu sunt gata să fiu turnat ca o jertfa de băutură” (o altă traducere: „… eu am şi fost jertfit. ” 2 Tim. 4.6). Acesta este un act de voinţă, nu de simţire. Spune-I Domnului că eşti gata să fii jertfit şi lasă consecinţele pe seama Lui! Atunci nu te vei mai plânge, orice ar vrea Dumnezeu să-ţi trimită. Domnul te trece prin criză de unul singur. Nici un om nu poate să-i ajute altuia în împrejurarea aceasta. În afară, viaţa ta poate să rămână neschimbată. Deosebirea este numai în materie de voinţă. Treci prin criză cu voia ta, şi dacă, criza se manifestă şi în afară, nu te vei gândi cât costă. Dacă în adâncul inimii nu te afli în armonie cu Dumnezeu, atunci se va trezi în tine autocompătimirea. „Legaţi cu funii vita pentru jertfa, şi aduceţi-o până la coarnele altarului” (Ps. 118.27). Altarul înseamnă consumare, limpezire, separare, pentru un scop anume, zdrobirea oricărei înclinaţii care se opune voii lui Dumnezeu şi a oricărei legături, în afara celeilalte care ne uneşte cu Dumnezeu. Însă nu trebuie să le zdrobeşti tu: El face lucrul acesta. Tu doar legi vita de coarnele altarului, însă ia seama să nu laşi loc compătimirii de sine când începe s-o ardă focul. După această încercare a focului, nu mai este nimic care să te poată apăsa ori să te întristeze. Şi când vine criza, vei observa că lucrurile nu te mai pot atinge ca înainte.
Care este pentru tine încercarea focului? Spune-I Domnului că eşti gata să fii jertfit şi atunci El îţi va dovedi că este cu mult mai mult decât tot ce ai visat tu vreodată despre Dumnezeu. Pentru a ne duce la viaţa de înviere, El Se vede obligat să ne lase să epuizăm toate resursele noastre fireşti şi să depunem armele, convinşi de inutilitatea propriilor noastre eforturi în domeniul duhovnicesc al vieţii noastre.
Ambasador al Domnului pe pământ
Creştinul este dator să fie întotdeauna conştient de uriaşul privilegiu şi de marea răspundere de a avea grijă de interesele Domnului pe pământ. „Alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos” (Faptele Apostolilor 3-12). Nu lua singur hotărârea de a deveni un lucrător pentru Dumnezeu, dar nu uita că-i vai de tine dacă ai fost chemat în lucrarea Lui, şi ai apucat la dreapta sau la stânga. Nu suntem aici ca să lucrăm pentru Dumnezeu fiindcă ne-am ales noi, ci pentru că am fost „apucaţi” de El însuşi. Realitatea prezenţei lui Dumnezeu nu atârnă de un anumit loc, ci de hotărârea de a-L avea pe Domnul întotdeauna în faţa noastră. Probleme se ivesc numai atunci când evităm a rămâne în realitatea prezenţei Sale. „Învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii.” (1 Cor. 2.1-5). Tot ceea ce, în activitatea de propovăduire a Evangheliei pe care o desfăşor, înalţă Eul meu, va face din mine un trădător al Domnului Isus Hristos, pentru că, prin aceasta, eu nu las ca puterea creatoare a mântuirii să-şi facă în mine lucrarea sa.
O jertfă vie
Înaintea lui Dumnezeu nu are valoare faptul de a-I preda viaţa noastră ca o jertfă moartă. El vrea sa fim o jertfă vie şi să-I predăm toate capacităţile şi puterile care au fost curăţite şi sfinţite prin Domnul Isus Hristos. Aceasta este jertfa plăcută lui Dumnezeu.
Credinciosule, cere şi însuşeşte-ţi prin credinţă moartea şi învierea Domnului Isus! Intră în mormântul Lui, în odihna Lui şi beneficiază de perfecţiunea lucrării Lui! Secretul unei vieţi de adâncă predare poate fi exprimat, simplu, în felul următor: în timp ce eu mă predau cu totul Domnului Isus, obţin puterea de a-L „apuca” deplin pentru mine şi, în timp ce pierd tot ce am şi mă pierd şi pe mine însumi pentru El, Domnul Isus mă ia în întregime în proprietatea Sa şi mi Se dăruieşte deplin. (continuare în numărul viitor)
Publicat din cartea „Religie sau credinţă?”, de Nicolae Tonoiu.
Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3. Telefon contact: 0745.021.424