17.9 C
Campulung Muscel
June 15, 2021

O poveste de viaţă

„Ionuţ Neleţ este proaspăt absolvent al Şcolii de Meserii Concordia Ploieşti (Edu-Campus Concordia), unde el a urmat cursuri de bucătar. La cei 20 de ani ai săi, Ionuţ îşi poate spune povestea de viaţă cu acea mândrie care face din povestea celor ca el, exemple demne de urmat. Pentru că, cu bune şi cu rele, experienţa lui de viaţă de până acum, dar mai ales morala evenimentelor personale sunt adevărate lecţii despre ceea ce putem învăţa din greşelile pe care le facem la un moment dat, dar şi despre iubire, iertare perseverenţă, pasiune şi dorinţa de a împărtăşi din trăirile personale. Abandonat încă de la naştere, alături de fratele său geamăn, Ionuţ a cunoscut viaţa ca beneficiar al sistemului de asistenţă socială. Acum, încearcă să îşi croiască un drum frumos prin viaţă. A prins curaj în el însuşi, dar nu uită să le fie recunoscător celor care i-au fost aproape.

„De la un an la doi ani am fost împreună cu fratele meu geamăn la ,,Leagăn” – un centru de plasament pentru copii abandonaţi. De la doi ani la şase ani am fost crescuţi de un asistent maternal. Pentru că soţul acesteia avea probleme de sănătate, la vârsta de 6 ani a trebuit să ne continuăm viaţa la Complexul de Servicii pentru Copilul în Dificultate din Câmpulung Muscel. Mama este din Domneşti. Mai aveam un frate mai mare care s-a născut cu probleme. Cred că s-a speriat când, la naştere, a văzut că şi eu am o dificultate la picior. În plus, situaţia de acasă de la ea era mereu conflictuală şi a decis să ne lase la maternitate. Aşa a considerat ea atunci că este mai bine”, povesteşte Ionuţ.

Avea 15 ani când şi-a văzut mama pentru prima oară. Întâlnirea a fost una emoţionantă, iar acele clipe îi vor rămâne veşnic în minte şi în suflet. Totdeauna, în astfel de situaţii, întâlnirile cu părinţii biologici au ceva deosebit, o încărcătură specială, pe care nu o pot înţelege cu adevărat, decât cei pe care destinul i-a dus departe de cei care le-au dat viaţă. Indiferent cât de bine sau mai puţin bine universul aranjează lucrurile la un moment dat, a fi faţă în faţă pentru prima oară cu proprii părinţi este un moment unic! Uiţi ce voiai să spui, uiţi cine eşti, dar mai ales uiţi să întrebi: „DE CE!”. 

Aşa a fost şi pentru Ionuţ! Iar toate resentimentele lui s-au transformat brusc, în empatie. „Am fost cu asistentul social acasă la ea. Când am văzut casa, nu am avut ce să îi mai zic mamei”. 

Ionuţ şi-a acceptat condiţia. Şi-a acceptat şi problemele de sănătate şi a învăţat să îşi facă din centimetri lipsă de la ambele picioare, un mod de a participa, în felul său, la un „maraton” în care competiţia cu sine însuşi să fie un mod de a depăşi obstacole. Chiar dacă a fost abandonat la naştere, tot parcursul său de până acum, arată că Dumnezeu nu l-a abandonat. Nici pe el, nici pe fratele lui geamăn. Ba, dimpotrivă, le-a scos în cale oameni minunaţi care i-au sprijinit şi le-au îndrumat paşii. 

„Aveam o diferenţă de 2 până la 4 centimetri la lungimea picioarelor mele. Centrul de la Câmpulung m-a ajutat foarte mult, fiindcă personalul s-a ocupat de mine şi, timp de 6 ani, am fost dus la medic, în Piteşti. Am purtat ghete speciale şi am făcut şedinţe de kinetoterapie. Aşa am ajuns acum să am o diferenţă de doar 2 centimetri.”

Ionuţ a mers la şcoală, dar prin clasa a VII-a, a intrat într-un anturaj nepotrivit. Acum regretă enorm îndepărtarea de cursuri. Cel mai tare, însă, îl doare faptul că preţul plătit pentru această greşeală a fost distanţarea de fratele lui geamăn. A fost un şoc, o ruptură bruscă şi fără cale de întoarcere.

„Nu mi-a mai ars de carte, nu am mai învăţat cum trebuie şi am rămas mult în urmă. Abia în clasa a VIII-a, la examen, mi-am dat seama cât de mult am greşit că nu am fost destul de serios la şcoală. Nu am reuşit să îmi continui studiile alături de fratele meu, să intrăm amândoi la Seminarul Teologic şi drumurile ni s-au despărţit. Eu am fost nevoit să merg la şcoala profesională. A fost un mare regret şi o durere imensă pentru mine. Pentru prima dată am simţit o ruptură faţă de fratele meu, singura persoană pe care o am alături în această viaţă. Nu am învăţat şi nu am intrat cu fratele meu la Seminar, ceea ce ne-a despărţit.”

Un nou drum, un nou început

Există momente în viaţă când e nevoie de un şoc pentru a ne trezi din erori, pentru a ne reveni, pentru a porni pe un drum nou. Nici Ionuţ nu a fost o excepţie, în acest sens. A reuşit, cumva, dar şi cu ajutorul personalului de la CSCD Câmpulung. Au fost oamenii care i-au fost aproape, care l-au ajutat să înţeleagă că niciodată nu e prea târziu pentru a te lua la luptă cu viaţa, cu ispitele şi cu neîmplinirile tale. Important e să îţi găseşti un ţel, un vis şi căile potrivite pentru a merge mai departe. Acum, Ionuţ vorbeşte cu mândrie despre decizia de a deschide uşi care îl pot duce către o carieră frumoasă. 

„Eram în ultimul an de şcoală profesională, când asistenta socială şi directoarea centrului mi-au vorbit despre Şcoala de Meserii Concordia. Din centrul în care stăteam de atâta timp şi care mi-a devenit „acasă”, la momentul respectiv am fost singurul de vârsta mea care a vrut să se autodepăşească şi să îşi continue studiile. Deşi îmi doream foarte tare să urmez un curs de ospătar, iniţial, formatorii de la Concordia mi-au explicat faptul că acest curs nu este potrivit pentru mine, deoarece am un handicap la picior. În acel moment am crezut că se spulberă toate visele mele şi şansa de a fi pe picioare mele. Dar, ca prin minune, am simţit o mână pe umăr şi am auzit o voce care mi-a spus: „,Nu te vom lăsa, te vom ajuta să vii la această şcoală, pentru că îţi doreşti cu adevărat.” Cel care îmi vorbise era coordonatorul cursului de bucătar. În acel moment am simţit că mai există speranţe şi pentru mine. Aici am învăţat nu doar tainele bucătăriei, ci şi cum să fac faţă situaţiilor speciale şi presiunii. Am reuşit să îmi dau seama de calităţi pe care nu aş fi crezut că le-am.”

Visele lui Ionuţ nu se opresc aici! Îşi doreşte ca, la un moment dat, să urmeze o facultate, ca şi fratele lui care este student în anul II la Facultatea de Drept, iar mai apoi, să devină cunoscut în lumea bucătarilor de succes şi nu oriunde, ci la Bucureşti, dar şi să ajungă la casa lui.

Visul nobil al lui Ionuţ

Dar, dincolo de visele personale pentru a căror împlinire munceşte de zor, Ionuţ vrea să îşi împlinească cel mai nobil şi măreţ vis: să îşi ajute mama!

„După ce mă văd cu visul meu împlinit, vreau să o ajut şi pe mama. Suntem nouă fraţi! Am fost de sărbători la ea şi i-am dus ce avea nevoie, am făcut lista de cumpărături cu fratele meu geamăn. Ţin legătura cu ea, vreau să merg cât de des pot pe la ea. Nu are apă curentă, nu are baie. Vreau să o ajut să aibă canalizare, gaze. Vreau sa o ajut să trăiască şi ea în condiţii decente!”

Pentru a-şi face cunoscută povestea de viaţă, Ionuţ vrea să ajungă prin toate centrele rezidenţiale pentru copii din subordinea Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Argeş şi să le vorbească celor pe care viaţa i-a adus aici, despre experienţele lui, despre ce a învăţat din greşelile pe care le-a făcut, despre ce înseamnă să nu te laşi bătut. Şi, spune Ionuţ, acesta e şi modul lui de a mulţumi tuturor celor care i-au fost alături lui, dar şi fratelui său geamăn.

Ce le transmite Ionuţ semenilor săi

„Atât timp cât eşti serios, muncitor şi vrei să faci treabă, poţi reuşi în viaţă. Nu faceţi mişto de viaţă, de oamenii din jur sau de experienţele voastre! Luaţi lucrurile în serios, pentru că altfel, ajungeţi pe străzi! Nu mai este nimeni care să te protejeze după ce ai împlinit 18 ani sau ai terminat studiile! Eşti pe cont propriu. Iar, dacă toată viaţa ai luat lucrurile la mişto, vine un moment când te va lua pe tine viaţa la mişto!” 

Prin modul deschis în care Ionuţ vorbeşte despre experienţele sale, dar mai ales prin tot ceea ce vrea să facă, el ne arată cum poţi în viaţă, să devii din OM, un GALANTOM! Aşadar, povestea lui este o pildă pentru toţi cei care vor să meargă frumos prin viaţă, pe un drum care nu totdeauna e uşor, dar care, la final, te duce acolo unde, poate, nici în vise nu credeai că ai putea ajunge. Felicitări, Ionuţ! Mulţumim pentru lecţia ta de viaţă!”, au transmis reprezentanţii Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Argeş.

 

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!