De numele fostului primar se leagă cel mai mare eşec al anului 2015, pe care l-am consemnat şi în 2013, şi în 2014, aşa cum, de altfel, l-am catalogat din momentul debutului, pe 1 aprilie 2013. Însă în 2015, când s-a produs sfârşitul oficial al contractului executat într-un nefericit procent de 23%, cu preţul a aproximativ 70 de miliarde de lei vechi intrate în buzunarul unui constructor care a excelat doar la capitolul zeflemea, eşecul este recunoscut de întreaga comunitate năucită de pasivitatea soră cu iresponsabilitatea a celor 19 consilieri locali + primarul, capul tuturor răutăţilor în acest caz particular. Nu uitaţi, sub numele fiecărui candidat dintre actualii componenţi ai Consiliului Local, care vă vor cerşi votul la vară – unii vi-l vor cerşi pentru a patra – a cincea oară! – stă scris „Kretzulescu şi centrul istoric”. Toţi, absolut toţi, până la ultimul, cu Călin Andrei în frunte, sunt vinovaţi pentru distrugerea celor două parcuri, la a căror refacere vor fi martori copiii şi nepoţii noştri. Fiindcă umbra Grădinii Publice, desfiinţată de nişte imbecili, se va reface peste câteva generaţii, când noi nu vom mai fi. Sunt vinovaţi nu numai pentru jaful din teren, ci şi pentru jaful comis asupra bugetului local, în cazul în care nu vor scoate de la firma care a “măcelărit” proiectul pierderea suferită de Câmpulung.
Recapitulând ce a însemnat, în cifre, „regenerarea urbană” a târgului a cărui prostire cu lucrări demarate în forţă taman în ziua recunoscută internaţional ca fiind a păcălelilor, aproximativ 90 de miliarde de lei vechi s-au prăpădit pe lucrarea executată în procent de 23% şi pe contractele adiacente (management, dirigenţie de şantier, informare şi publicitate, plus refacerea proiectului). Din această valoare colosală, 90 de miliarde, Primăria trebuie să dea înapoi finanţatorului în jur de 70 de miliarde de lei vechi, pe care îi primise pentru acoperirea cheltuielilor întreprinse din bugetul local. Pierderea depăşeşte cu mult totalul prezentat, deoarece câteva miliarde s-au dus pe documentaţia la care au lucrat arhitecţii Coşa. Plus că, obligatoriu, se vor cheltui bani în continuare, din taxele dumneavoastră, nu din buzunarele celor din cauza cărora am ajuns într-o situaţie catastrofală, ca să se încheie investiţia măcar în Grădina Publică şi „Kretzulescu”. Cu ce s-a cheltuit în trecut, până să se obţină finanţarea – nu mai vorbim despre ce se va cheltui în viitor – risipa depăşeşte 100 de miliarde împrăştiate asemenea unui vis destrămat în zori.
În aprilie 2015, contractul de execuţie cu firma Grup Corint a ajuns la un final neaşteptat pentru îngâmfatul patron ardelean, care era sigur că prinde o prelungire de şase luni, ca să ne împovăreze cu alte scumpătăţi dubioase, cum a fost deja celebră „lampă a lui Călin”, de 180 de milioane, sau banca de moţăit în soare, până la carbonizarea creierului, de 20 de milioane. Înainte de a strânge calabalâcul, după doi ani de balet cu roaba pe aleile asfaltate iarna, mărginite de rebuturile rămase de la borduriade efectuate la „case mari”, anemicele lucrări au început să se dezintegreze. Gardul spoit ţărăneşte s-a îngălbenit, s-a fisurat şi a căzut, iar ce a fost metalic a ruginit, punctele de informare turistică, având şi rol de toalete, au fost masiv exploatate şi pe dinăuntru, şi pe dinafară. Deşi nu a fost declarat oficial, în decembrie 2015, s-a încheiat contractul de finanţare cu Uniunea Europeană pentru proiectul care va intra în istorie drept cea mai mare ţeapă încasată de comunitate.