Magda BĂNCESCU
Pe când dădeam administraţiei o şansă de reabilitare în chestiunea gunoiului, a cărui preluare se face într-o manieră complet decepţionantă, cetăţenii aceştia, care se împiedică unul de altul prin Primărie, fac din nou dovada unui chef dement de muncă. Când îl auzi pe primar că aşteaptă propuneri, indiferent de subiect – este adevărat, nu le aşteaptă de la cetăţeni, căci cetăţenii nu sunt buni decât din patru în patru ani, ci de la politicienii cărora le aruncă rămăşiţe de „caşcaval” -, mai că-ţi vine să-l crezi. O propunere pe care ne-am gândit s-o lansăm autorităţilor, după o vară cu gunoi excesiv pe domeniul public, în vecinătatea platformelor de colectare, consta într-o soluţie temporară, gestionată de Primărie, cu sau fără Financiar Urban. De preferat cu Financiar Urban, care are logistica necesară. Şi, în plus, ia o grămadă de bani de la Primăria care i-a făcut favorul de a strânge cetăţenii cu uşa, pentru a îndestula conturile operatorului cu o taxă de salubritate cu potenţial de umflare de la anul. Vara, se întâmplă un fenomen care îi dezgustă pe cei obişnuiţi să trăiască după reguli. Şi nu neapărat de frică, de vreme ce, la Câmpulung, nimeni nu sancţionează pe nimeni, ci din respect, din bună creştere şi din dorinţa de a convieţui într-un loc curat.
Regula pe care majoritatea o nesocoteşte este fie de a chema lucrătorii operatorului Financiar Urban ca să ridice gunoiul care nu se încadrează în categoria celui menajer, fie de a-l transporta, pe cont propriu, la staţia din Grui. În ambele cazuri, pe om îl costă, însă preţul, cu siguranţă, nu-l aduce la ruină. E vorba de câţiva zeci de lei, pe care suntem convinşi că acela care îşi reabilitează un apartament şi îl dotează şi cu mobilă nouă şi-i permite. Dar nu vrea să-i dea, pe motiv că suportă deja o taxă de salubritate, care, conform autorităţilor, nu acoperă nici costul tomberoanelor ridicate de Financiar Urban, darămite să mai care canapele şi pereţi sparţi, trântite în afara containerelor.
Cum câmpulungeanul se înverşunează să nu dea un leu în plus, deşi aruncă nebuneşte vechiturile din casă, practica la ordinea zilei sunt mormanele teribile de resturi, mari şi grele. Moloz şi mobilă, în special, tipurile de deşeuri pe care le întâlneşti cel mai des în apropierea ghenelor. Recomand primarului, viceprimarului şi directorului ADP să meargă împreună, în această dimineaţă, ca să vadă spaţiul verde de lângă fosta centrală termică de pe strada Alexandru cel Bun. Şi dacă ei susţin că au în experienţa recentă exemple mai grave decât acesta, renunţăm la subiect. Imaginea este, fără exagerare, de groază, oamenii fiind responsabili de mizeria care te oripilează cu surplusul de lemnărie şi resturi din construcţii, căpătat la câteva zile.
În încercarea de a găsi o scuză pentru pasivitatea serviciului public, responsabil de întreţinerea domeniului public, ne-a venit în cap următoarea situaţie. ADP-iştii or fi aşteptând să vină frigul, ca să încheie lumea cu renovările în locuinţe, după care se vor urni la treabă. Căci e treaba muncitorilor Primăriei să strângă în urma unei populaţii indisciplinate şi îndărătnice la ideea că dormeza n-are ce căuta lângă tomberon.
De aceea spuneam că, într-o asemenea speţă, oamenii Primăriei au obligaţia de a gândi şi aplica o strategie care să ne scape de aspectul oribil al ghenelor de cartier. Dacă nu amendezi, că n-ai pe cine, atunci curăţă! Nu cu ADP-ul, care strânge când vrea, unde vrea – şi dacă vrea! -, ci cu firma specializată cu care ai deja contract. Măcar vara, să existe un grafic săptămânal de ridicare a deşeurilor cu care se soldează reparaţiile în interioarele blocurilor, ca să fie bine pentru toată lumea. Şi pentru cei care renovează şi aruncă unde nu trebuie, şi pentru cei care nu renovează şi tolerează resemnaţi mizeria celorlalţi. Şi pentru Primărie, principala răspunzătoare de curăţenie, şi pentru Financiar Urban, care ar câştiga un ban în plus. Tot se vaită ADP că are cheltuieli neprevăzute cu acest tip de acţiune nedorită. Decât să plătească ADP către Financiar Urban, căci ce ridică salariaţii statului tot în curtea privatului ajunge, mai bine plăteşte Primăria către firmă, ca să avem siguranţa că cineva îşi face datoria cu regularitate. Căci ADP nu se ţine de treabă, fie că nu face faţă ritmului năucitor în care cresc maldărele, fie că munceşte degeaba, hârburile reapărând peste noapte, de zici că n-au fost mişcate de la locul lor.
Pe când speram la alt fel de mobilizare a autorităţilor statului, care să ne scutească de a fi martori ignoranţei concetăţenilor, ne pică în e-mail o pleaşcă de toată jena din partea Primăriei! Mare comunicare către popor din partea conducătorului Liviu Ţâroiu, care îi bagă în sperieţi pe abonaţi. Ce ne transmite primarul? Ce ştiam deja. Ce ştie şi nesimţitorul care trage de saltea în afara blocului, unde zace până când mucegăieşte sub ploile şi zăpezile căzute peste ea. Şi anume că Financiar Urban nu e obligat să preia deşeurile vegetale şi pe cele rezultate din demolări şi amenajări. Şi că lumea trebuie să-şi regleze socotelile cu operatorul, fără imixtiunea Primăriei. De parcă domeniul public, pe care îl pângăresc cei care n-au chef să sune operatorul, n-ar fi al Primăriei!
Poftiţi metodă eficientă de a ajunge la performanţa unei curăţenii mulţumitoare la Câmpulung! Când noi pledam ca Primăria să ajute cetăţeanul, ştiindu-i mentalitatea de a respinge tratativele directe cu firma, ca să nu plătească în plus. Este adevărat că Primăria tot din banii lui plăteşte, dar dacă nu-i dă el direct din buzunarul său… Şi populaţia avea pretenţia ca instituţia nr.1 a oraşului să se implice în cazul celorlalte gunoaie care umplu oraşul: traficanţii de fete şi droguri, când molâii statului dau bir cu fugiţii într-o chestiune de bun simţ. Şi de buni gospodari cum nu vor fi în veci!