Când consilierii locali votează contra propriului partid şi propriului primar miroase de la o poştă a făcătură. Şi aşa a mirosit şi piesa de teatru având ca intrigă o „donaţie” de vreo 10.000 de euro, pe care noi, câmpulungenii, o făceam unui regizor, venit cu intenţii de promovare a mirificului nostru orăşel. Acelaşi regizor, care, anul trecut, a încercat să scoată aceeaşi valoare de la municipalitatea dispusă să i-o dea. În vara lui 2015, s-a ridicat „pădurea” de mânuţe în Consiliul majoritar liberal, fără nicio discuţie în plen. Cine este pricopsitul cu finanţarea din bani publici, cum ne-a ales tocmai pe noi, din sutele de oraşe ale României, pentru a-şi ţine aici festivalul de film, şi de ce să-i suporte comunitatea un proiect privat, pe care, în mod normal, dacă ai bani, îl faci, dacă n-ai bani, stai în banca ta. Acum un an, a trecut ca MIG-ul prin Consiliu această hotărâre, fără ca aleşii să pună o întrebare ori să solicite prezenţa „protejatului”, ca să le explice ce face cu atâta bănet. Într-un final, regizorul n-a primit banii, fiind prea împrăştiat ca să respecte termenul până la care trebuia să se prezinte la Primărie în vederea încheierii contractului.
Aşa că a repetat experienţa. În 2016, din nou cerere la „mama răniţilor”, care a împărţit din săracul buget local tuturor cu mâna întinsă, ca să primească suma ratată. Poftim belea, artistul a avut ghinion pentru a doua oară. Pe când credeam că PSD-ul se va comporta copy-paste PNL, sărind cu banii pe străinul cu gărgăuni publicitari la adresa târgului suferind sever după o infuzie de investiţii în toate domeniile, ne-a stricat scenariul votul de acum trei zile. Primul care a luat cuvântul, Constantin Staicu, şi-a început alocuţiunea cu un adevăr, „sumă foarte mare”, şi a continuat-o cu alte adevăruri, pe care le consimte orice cetăţean cu bun simţ. Câmpulungul trebuie reabilitat ca să ai ce să promovezi. Iar cei 10.000 de euro, în loc să-i consumi pe fanteziile unui oportunist, care-şi poate ţine festivalul din fonduri private, ploconindu-se în faţa filantropilor particulari, care susţin arta, aşa cum se întâmplă în afară, să fie folosiţi pentru copiii şi tinerii buni la învăţătură ori la sport. Sau pentru cazuri deosebite, fiind atâtea nevoi. „Parcuri neterminate, proiecte eşuate… ne grăbim.”, a fost concluzia lui Staicu.
Atunci, a intrat în scenă Ţâroiu, cu un discurs memorat, pesemne, după o foaie uitată prin biroul de primar de fostul ocupant. Când l-am auzit că doar din interior este rău văzut Câmpulungul, pentru că din exterior este bine văzut, parcă vorbea Andrei, dar cu o dicţie peltică. Este o exagerare că n-avem ce promova la Câmpulung! Că nu se reabilitează Câmpulungul cu 10.000 de euro, pentru ca apoi să-l promovezi. Că optica lui Staicu nu este cea corectă. Că toţi elevii şi că toţii sportivii au fost premiaţi. Că n-a rămas nepremiat nimeni dintre cei care au cerut, s-a lamentat Ţâroiu, după care a devenit ironic: „N-am premiat profesorii”. Pe Staicu, fostul lui profesor, chiar l-a premiat, în vara lui 2016, îi reamintim, în caz că la primarul nostru nu funcţionează în parametri memoria de scurtă durată. Exact textele lui Andrei ieşeau pe gura primarului PSD-ist, care era susţinut frenetic de preşedintele de şedinţă, Constantin Ivan. Acesta era mai înverşunat decât Ţâroiu să se dea cei 10.000 de euro, însă, spre deosebire de primar, el chiar credea cu tărie că avem neapărată nevoie de festivalul de film. Ivan, faţă de Ţâroiu, a lăsat impresia că susţine fervent proiectul din raţiuni pur culturale.
Cum Staicu n-a ripostat, a făcut-o Victor Bână. Iar din acest moment am avut sentimentul că asistăm la o regie, deşi nu excludem varianta în care Liviu Ţâroiu le-a spus: faceţi ce vreţi! Dar rămânem cu convingerea că a fost „fabricat” votul, fiindcă într-un grup politic nu votează unul hăis, altul cea. Bână le-a povestit colegilor că, fix în dimineaţa zilei în care era programată şedinţa, s-a prezentat la sediul firmei sale un tânăr cu realizări artistice excepţionale exact în acelaşi domeniu, premiat în ţară şi în afară, pentru a-i solicita un sprijin financiar. Un tânăr care a trecut prin „Dinicu Golescu” fără să ştie nimeni despre el. Şi-atunci cum reverşi sacul peste un profitor de existenţa unor “păpuşari” care trag de sfori Consiliul, când copiii noştri umblă pe la firme după ajutor?!
Un şut şi o mângâiere de la Sergiu Cicu. Festivalul lui internaţional de muzică are tot bugetul la nivelul cerut de regizor ca să dea premii. Fiindcă cei 10.000 de euro erau numai pentru premiile acordate. Acesta a fost „şutul”. Dar ca să nu-l refuze, banii să fie destinaţi doar pentru masă şi cazare, iar Primăria să-i plătească direct furnizorului de astfel de servicii. „Mângâierea” ar fi trebuit să îmbrace forma unui amendament, dar, într-un final, cum soarta proiectului de hotărâre fuseseră aranjată dinainte, s-a renunţat.
Şi-a revenit din comă Bogdan David, care a avut, poate, cel mai bun argument de a se respinge sfruntata cerere. Premiile pentru toţi olimpicii din Câmpulung au costat 5.000 de euro, iar regizorul voia, pentru câteva premii, dublu! Aşa cum nu s-a arătat la faţă aleşilor în 2015, n-a făcut-o nici în 2016. Şi-atunci a fost luat la rost Ţâroiu: unde e regizorul? „E timid şi nu poate apărea în faţa dumneavoastră.”, a dat-o pe băşcălie primarul, căruia părea că puţin îi pasă de vot. Până la urmă, salva nişte bani. Şi s-a votat: trei „pentru”, toţi de la PSD: Ivan, Blidaru şi Fărcăşanu, patru „împotrivă”: Băjan şi Bână (PSD), State (PNL) şi Staicu (PAM), iar restul până la 14, câţi au fost prezenţi, s-au abţinut. Adică tot “împotrivă”, până la urmă, grosul abţinuţilor fiind PSD-işti. Iar bănuiala noastră este că regizorul a fost prezent la şedinţă şi că a stat chiar în capul mesei.